Fructe albastru/rosu inchis

Posted on Updated on

AFINEimages (1)

Afinele (Vacciunium myrtillus) conțin substanțe valoroase care aduc numeroase beneficii sănătății noastre. Afinele împiedică acțiunea radicalilor liberi, întăresc sistemul cardiovasular și vasele capilare, contribuie la prevenirea cheagurilor de sânge. Afinele sunt de mare ajutor și în afecțiunile gastrointestinale.

Afinele sunt bogate în vitamina C, fibre, vitaminele K și E și foarte multi fotonutrienti care fac subiectul a numeroase cercetări științifice datorită beneficiilor uimitoare. Afinele au un conținut bogat de substanțe fitochimice cum ar fi acizii fenolici, proantocianidinele, antocianinele (pigmenții care dau culoare afinelor), flavonoidele (quercitina, myricetina, kempferol) și acidul elagic, o componentă naturală care poate inhiba creșterea tumorilor.

Consumul frecvent de afine roșii scade riscul de infectii și prin aceasta reduce dozele de antibiotice, o problema globala de sănătate. Afinele sunt pe drept lăudate în cărțile despre plante pentru că au un efect pozitiv asupra funcționării vaselor de sânge. Afinele pot ajuta și la îndepartarea diareii. Afinele și sucul de afine protejează ficatul și le puteti avea în vedere în cura de detoxifiere a organismului și pentru intarirea imunitatii.

Afinele roșii, merișoarele, conțin elemente care impiedică activitatea bacteriei responsabile pentru infecțiile tractului urinar și dezvoltarea acesteia în celulele peretului vezical. Locuitorii din zonele bogate în afine roșii își tratau încă din vechime o serie de boli, în special cele ale tractului urinar, consumând aceste fructe. Acest fapt a atras atenția oamenilor de știință, care au inițiat ample programe de cercetare asupra afinelor roșii. Timp de mulți ani, cercetătorii au crezut că abilitatea afinelor și sucului de afine de a ajuta la prevenirea infecțiilor tractului urinar este legată de aciditatea puternica a acestor fructe. Cercetările recente au demonstrat că nu aciditatea, ci structura specială aproantocianidinelor care acționează ca o barieră în calea bacteriilor care s-ar putea instala altfel pe mucoasa tractului urinar. Afinele sunt de mare ajutor și în prevenirea ulecerului gastric.atii.

Proprietățile anti-inflamatorii ale afinelor ne pot ajuta și să reducem riscul apariției bolilor parodontale. Inflamația gingiilor poate deteriora țesuturile care susțin dinții. Fitonutrienții din afine ajută la reducerea inflamațiilor. Consumul alimentar de afine a fost dovedit că reduce inflamația intestinelor (colonului în special) și optimizează echilibrul bacteriilor în tractul nostru digestiv.

BOABE SOCdownload (2)

Este un arbust sau mic arbore, înalt până la 5 m. Trunchiul şi ramurile bătrâne sunt acoperite cu o scoarţă cenuşie sau brun cenuşie, iar ramurile tinere sunt verzi. Tulpina are măduvă abundentă. Frunzele sunt opuse, imparipenat compunse din 5-7 foliole oval lanceolate, cu vârf acuminat şi marginea dinţată. Florile mici, albe sau slab gălbui, sunt grupate în inflorescenţe umbeliforme, sunt hermafrodite, pentamere, corola este rozacee, iar fructul o drupă baciformă.

În scopuri medicinale se utilizează florile recoltate la începutul înfloririi, cand 75 % din flori sunt înflorite. Recoltarea se face pe timp frumos, după ce se ridică roua tăind cu foarfeca sau cuţitul întreaga inflorescenţă imediat de sub locul de ramificare. Inflorescenţele recoltate se pun la uscare la soare puternic, care le păstrează culoarea alb-crem, cu florile în sus, într-un singur strat, pe rame acoperite cu hârtie. Produsul obţinut are miros plăcut aromatic, iar gustul este la început dulceag, apoi iute.

Sudorifică (provoacă transpiraţie transpiraţie abundentă) ajutând la scăderea temperaturii. Florile de soc au de asemenea proprietăţi diuretice, laxative şi galactogoge. Sub formă de extract slab alcoolic au proprietăţi antinevralgice. Extern, ca antiseptic.

În gripă, în răceală, bronşită, contra tusei şi în general în afecţiunile aparatului respirator. Prin diureza pe care o produce se recomandă în reumatism, boli de rinichi şi de vezică. Ceaiul de flori de soc măreşte cantitatea de lapte la femeile care alăptează. Având proprietăţi laxative şi ajutând la eliminarea apei din ţesuturi, se foloseşte ca medicament natural (ceaiul) în obezitate. Pentru aceleaşi motive se recomandă în constipaţiile de natură nervoasă.

Extern, sub formă de băi sau cataplasme, este indicate în furunculoue, abcese, arsuri, flictene, având proprietatea de a fluidifica puroiul de a calma durerile, făcând să dea înapoi umflatura. Sub formă de băi fierbinti se utilizează contra reumatismului.

COACĂZE NEGREdownload (3)

Atât fructele, cât şi frunzele, şi mugurii au fost mult apreciate încă din vremuri îndepărtate, pentru virtuţile lor medicinale. Sunt consemnate menţionările lui Peter Forestus, care, în urmă cu patru secole (1614), a utilizat frunzele de coacăz contra calculilor renali şi retenţiei urinare.

Lista proprietăţilor terapeutice ale fructelor de coacăz a fost prezentată în secolul al XVIII-lea de abatele Bailley de Montaran, din Mănăstirea Dijon, care sublinia minunatele sale virtuţi tonice, generale şi nervoase, considerând coacăzul drept un „elixir al tinereţii“, cu efecte de tinereţe prelungită şi viaţă sănătoasă.

Treptat, au fost constatate şi alte virtuţi medicinale. În mod deosebit fructele au proprietăţi diuretice, depurative, pectorale, sudorifice, stomahice, antidiareice, anticolitice, astringente, hipotensive, antireumatice, antigutoase, antiinflamatoare, vermifuge, antiscorbutice, antihemoragice, antiinfecţioase, cicatrizante, vitaminizante, energizante, aperitive şi răcoritoare.

Frunzele au o mare capacitate diuretică, au acţiune antireumatică şi efecte uricozurice, favorizând eliminarea purinelor şi a acidului uric.

Experimentările îndelungate au demonstrat efectele multiple ale fructelor, frunzelor şi mugurilor de coacăz negru în prevenirea şi combaterea unei mare diversităţi de afecţiuni maladive:

– boli cardiovasculare (previne insuficienţa cardiacă şi accidentele vasculare prin conţinutul ridicat în antocianozide şi vitamina C, măreşte rezistenţa capilarelor sanguine fragile, reduce hipertensiunea arterială, ateroscleroza cerebrală, arterita, trombangeita obliterantă, intensifică circulaţia periferică slabă cauzată de menopauză, curăţă sângele de toxine, deşeuri şi colesterol);

– boli respiratorii şi pulmonare (tuse seacă, gripă, angină, laringită, rinită alergică şi rinofaringită recidivantă, febră, astm bronşic, bronşite cronice, pneumonie, emfizem pulmonar, exces de expectoraţii; inhibă dezvoltarea unor bacterii şi a virusului gripei);

– boli renale (litiază renală, inflamaţii şi infecţii renale, nefrite, pielonefrite, hidropizie; contribuie la scăderea excesului de uree şi de acid uric);

– afecţiuni reumatismale (combate reumatismul cronic degenerativ şi artritele reumatoide prin efectele antiinflamatorii, guta şi mai ales poliartrozele generalizate şi invalidante la mâini şi picioare deformate);

– afecţiuni digestive (boli hepatobiliare, hepatită, insuficienţă şi steatoză hepatică, icter, dispepsie, gastrită, gastroduodenită, ulcer duodenal, colite, diaree şi dizenterie prin proprietăţile astringente; combate paraziţii intestinali, facilitează digestia, stimulează funcţionarea ficatului, a pancreasului şi a splinei, stimulează pofta de mâncare);

– afecţiuni ale sistemului nervos (stres, migrene, surmenaj fizic şi intelectual, astenie psihică post-gripală, oboseală generală).

PRUNEdownload (4)

Prunele (Prunus Domestica) sunt inrudite biologic cu piersicile, nectarinele si migdalele si sunt specia cea mai variata din categoria fructelor, existand in prezent peste 2000 de specii diferite cunoscute ale acestui fruct zemos. Ajunse la maturitate toamna, in Europa, prunele fac deliciul celor obisnuiti cu deserturile consistente (gem, dulceata, prajituri), dar sunt foarte cunoscutedin punct de vedere social in Romania si in Serbia pentru faptul ca se obtine din ele tuica, bautura alcolica traditionala a celor doua tari vecine.

Vitamina C (o pruna asigura 10% din necesarul zilnic), vitamina A (sub forma de beta-caroten), fibrele, vitamina B2 (riboflavina) si potasiul sunt cei mai importanti nutrienti ai acestui fruct, cei care include pruna pe lista alimentelor sanatoase.

Atat pruna proaspata, cat si cea uscata au fost intens studiate de specialisti, care au descoperit ca cele doua variante ale acestui fruct contin doi fitonutrienti unici, denumiti neoclorogenic si acid clorogenic, care au calitati antioxidante puternice, distrugand unii radicali liberi care ataca celulele umane. La fel, acesti fenoli puternici protejeaza stratul natural de grasimi care compun neuronii creierului uman.

Un alt avantaj al consumului de prune si de prune uscate il reprezinta faptul ca acestea sporesc prin vitamina C prezenta capacitatea organismului de a mari absorbtia fierului din diferite surse. Prunele au mari proprietati energizante, in special gratie continutului natural de zaharuri. In fine, prunele mai sunt laudate pentru ca pot alunga oboseala sau senzatia de stres, dar si pentru ca sunt un aliat de nadejde al majoritatii functiilor intestinale.

Atentie: persoanele suferinde cu rinichii sau cu fierea trebuie sa evite consumul regulat de prune, in detrimentul unuia atent controlat, iar persoanele diabetice trebuie sa evite aproape in totalitate consumul prunelor.

Continut caloric: 54 la 100 de grame (36 la un o pruna medie de 66 de grame).

PRUNE USCATEimages (2)

Atat versiunea proaspata (prunele) cat si cea uscata au constituit subiectul a numeroase cercetari si asta datorita continutului mare de fitonutrienti numiti acizi neoclorogenici si clorogenici. Substantele gasite in prune si prune uscate se numesc fenoli, iar proprietatile lor antioxidante au fost indelung studiate. Aceste substante sunt cunoscute, in special, pentru eficienta in neutralizarea radicalului liber al oxigenului numit anion superoxid.

Abilitatea prunelor uscate de a stopa raul facut de oxigen celulelor noastre este data si de continutul de beta caroten. Beta carotenul functioneaza ca un antioxidant, eliminind radicalii liberi.

Prunele uscate sunt o buna sursa de potasiu, mineral esential pentru mentinerea unei presiuni sanguine normale si a bunei functionari a inimii, lucru demonstrat de numeroase studii.

Eficienta alimentelor bogate in potasiu in scaderea presiunii sanguine a fost demonstrata intr-un numar mare de studii. Intr-unul dintre aceste studii, cercetatorii au analizat 40.000 de barbati americani timp de 4 ani pentru a determina efectele dietei asupra presiunii sanguine. Barbatii cu o dieta bogata in potasiu, precum si magneziu si fibre, au prezentat un risc scazut de atac de inima.

Pe langa beneficiile care le ofera sistemului cardiovascular, potasiul din prunele uscate te ajuta sa-ti pastrezi oasele sanatoase. Potasiul poate ajuta la stoparea pierderii de calciu prin urina cauzate de dietele bogate in sare si astfel ajuta la prevenirea subtierii oaselor in mod rapid.

Fibrele solubile din prunele uscate ajuta la normalizarea nivelului de zahar din sange marind timpul de sedere al alimentelor in stomac si intarziind absorbtia glucozei (forma in care zaharul este transportat in sange) dupa masa. Fibrele solubile ajuta si la cresterea sensibilitatii insulinei si astfel joaca un rol important in prevenirea si tratarea diabetului de tip 2. Aceste fibre ofera si o senzatie de satietate, marind timpul de sedere al alimentelor in stomac si astfel te pot ajuta sa mananci mai putin si sa scapi de kilograme.

Punele uscate sunt cunoscute pentru abilitatea lor de a preveni constipatia. Pe langa faptul ca ajuta tranzitul intestinal si astfel scade riscul aparitiei cancerului de colon si a hemoroizilor, fibrele insolubile ofera hrana bacteriilor „prietenoase” din intestinul gros. Cand aceste bacterii fermenteaza fibrele insolubile, produc un mic lant de acizi grasi numiti acizi butirici, care servesc drept combustibil pentru celulele intestinului gros si ajuta la mentinerea sanatatii colonului. Aceste bacterii mai creaza inca doua lanturi mici de acizi grasi, acizii acetici si propionici, care sunt folositi drept combustibil pentru celulele din ficat si muschi.

Acidul propionic poate fi in parte responsabil pentru proprietatile de reducere a colesterolului oferite de fibre. In studiile efectuate pe animale, s-a aratat ca acidul propionic ajuta la reducerea nivelului de colesterol din sange.

Un studiu publicat in Arhivele de Medicina Interna arata ca un consum ridicat de alimente bogate in fibre, precum prunele uscate, ajuta la prevenirea bolilor de inima. Studiul s-a desfasurat pe o perioada de 19 ani si a inclus 10.000 de participanti americani.

SMOCHINEdownload (5)

Ideale pentru silueta noastra, smochinele sunt si o sursa buna de magneziu, necesara functionarii sistemului nervos, dar si de vitaminele A, B, C, care intaresc imunitatea.
Atentie insa, din cauza continutului de glucoza si fructoza, diabeticii au voie sa manance smochine doar cu acceptul medicului, scrie Jurnalul National.
In medicina chineza, smochinele sunt folosite pentru detoxificarea organismului. Crude sau uscate, smochinele au proprietati diuretice, laxative, emoliente. In acelasi timp, aceste fructe au efect remineralizant, tonifiant datorita bogatiei de vitamine si minerale.
Smochinele sunt o sursa buna de magneziu, indispensabil sistemului nervos, dar si de fier, necesar pentru formarea globulelor rosii si pentru transportul oxigenului in tesuturi. Datorita vitaminelor A, B, C, smochinele stimuleaza imunitatea si previn virozelor respiratorii.
In privinta continutului de vitamine si minerale exista unele diferente intre smochinele crude si cele uscate, acestea din urma fiind in avantaj. Astfel, 100 g smochine crude contin 20 mg magneziu, 54 mg calciu, 0,6 mg fier, 240 mg potasiu. Aceeasi cantitate de smochine uscate furnizeaza 62 mg magneziu, 160 mg calciu, 2,5 mg fier, 770 mg potasiu.
In acelasi timp, fibrele continute in smochine stimuleaza digestia, contribuie la eliminarea toxinelor si impiedica asimilarea grasimilor. De aceea, smochinele pot fi consumate in curele de slabire dar excluznad celelalte surse de carbohidrati – painea, orezul, pastele fainoase, produsele de patiserie.

STAFIDE6a0ceb37844c3a84

Stafidele sunt cele mai populare fructe uscate, folosite atât la pregătirea deserturilor tradiţionale, cât şi la prepararea salatelor sau a mâncărurilor exotice. Acestea se obţin din struguri fără sâmburi, cultivaţi de-a lungul ţărmului Mării Mediterane, în Grecia, Cipru sau Turcia, prin uscare la soare sau în cuptoare speciale.

Nu îngraşă
Stafidele sunt bogate în fructoză, un zahăr natural care poate fi transformat de organism, cu uşurinţă, în energie. S-a constatat că datorită lipsei grăsimilor şi a sării nu îngraşă, aşa cum se credea. Din acest motiv, se numără printre puţinele fructe dulci recomandate în curele de slăbire, bineînţeles consumate în mod limitat.

Previn depresia
Stafidele conferă un important aport de energie, au rolul de a tăia pofta de mâncare şi reduc riscul apariţei bolilor cardiovasculare. Datorită fructozei, o excelentă sursă de energie, consumul regulat de aceste fructe uscate combate oboseala şi previne depresia, fiind un tonic excelent. În acest sens, în special sportivilor, persoanelor în vârstă, tinerilor şi celor care depun un efort deosebit, fizic sau intelectual, li se recomandă cel puţin 50 g de stafide brune pe zi.

Tratează constipaţia
Stafidele nu sunt bogate doar în fructoză şi nu sunt recomandate doar datorită conţinutului mare de fructoză. Fibrele prezente în aceste fructe uscate contribuie la reducerea colesterolului rău, îmbunătăţesc funcţia intestinelor şi previn sau tratează constipaţia.
Problemele cu stomacul „încărcat” pot fi date uitării cu ajutorul unui pumn cu stafide înmuiate într-un pahar cu apă şi lăsate peste noapte la macerat. Dimineaţa, acestea trebuie consumate pe stomacul gol, pentru a grăbi digestia şi pentru a elimina resturile alimentare neabsorbite de intestin.

Împiedică retenţia de lichide
Cantitatea uriaşă de potasiu previne retenţia de lichide, fluidizează sângele şi ajută la reducerea tensiunii arteriale. Stafidele sunt bogate şi în antioxidanţi, denumiţi polifenoli, care au un rol important în prevenirea apariţiei tumorilor maligne prin ajutarea celulelor să-şi păstreze funcţia normală, şi tratează stările febrile.
Magneziul din stafide reduce aciditatea stomacală, iar dacă le consumaţi în loc de desert vă puteţi regla digestia.

Constituie un aport important de fier
Aceste fructe uscate reprezintă o importantă sursă de fier, fiind recomandate în cazul anemiilor uşoare. Femeile însărcinate, cu grave carenţe de acest mineral, riscă să nască un copil cu aceleaşi probleme, care poate fi predispus la anemie. Pentru a preveni lipsa de fier din organism, viitoarele mămici trebuie să adopte o alimentaţie bogată în acest element. Dintre produsele nonanimale, stafidele sunt cele mai indicate în acest sens.

Reglează hormonii
Stafidele conţin şi boron, un mineral important pentru menţinerea oaselor sănătoase, care intervine în reglarea hormonilor şi în metabolismul vitaminei D. Boronul este indicat şi în osteoporoză, întărirea oaselor şi reducerea durerilor osoase, iar vitamina A, care chiar dacă este prezentă într-o cantitate mică, este benefică pentru sănătatea ochilor.

Recomandate femeilor de 50-70 de ani
Specialiştii sunt de părere că dieta pe bază de stafide are şi rolul de a creşte libidoul. În India există chiar un ritual în care cuplurile proaspăt căsătorite consumă la nuntă lapte cu stafide, pentru îmbunătăţirea libidoului. Dacă aveţi probleme de această natură, trebuie să ştiţi că pot fi rezolvate foarte simplu cu doar o mână cu stafide brune. Pentru început spălaţi-le bine cu apă şi apoi fierbeţi-le în puţin lapte. Consumaţi acest amestec după ce s-a răcit, de trei ori pe zi, până vă redobândiţi vigoarea sexuală.
Potrivit studiilor, consumul zilnic de stafide, însoţit de câteva minute de mers pe jos, reduce considerabil riscul apariţiei bolilor cardiovasculare în cazul femeilor cu vârsta între 50 şi 70 de ani.
Specialiştii au ajuns la concluzia că o cană cu stafide pe zi reduce pofta de mâncare şi nivelul colesterolului rău şi creşte, în schimb, cantitatea de colesterol bun, care previne ateroscleroza.

STUGURIstruguri

Strugurele este unul dintre fructele cele mai bogate în substanţe sănătoase pentru organism, multe dintre acestea acţionând asupra mecanismelor de încetinire a îmbătrânirii.

Analizele biochimice complexe au dovedit că în pulpa bobului de strugure, dar mai ales în coajă şi seminţe se găsesc aproape toate vitaminele în cantităţi mai mari fiind vitamina C, B1, B2, B3, B5, B6, B9, vitaminele D, K, E şi F. Totodată, din bobul de strugure nu lipsesc cloruri, fosfaţi, ioduri de sodiu, potasiu, calciu, magneziu, cupru, zinc, fier şi seleniu, alături de aminoacizi, quercitine, acid malic, tartic şi coenzima Q10. Datorită acestei compoziţii complexe, strugurii menţin sănătatea ficatului, fiind un remediu împotriva litiazei biliare, benefic pentru sănătatea rinichiului, scăzând aciditatea urinei. Strugurele este, de asemenea, un fortifiant al inimii, al vaselor de sânge, dar şi al plămânilor, având efect antiasmatic. Pentru sistemul digestiv, acţionează ca anticonstipant, iar pentru sănătatea creierului, prin cantitatea de vitamina B6, B9, B10 şi magneziu, este un bun antinevrotic. Totodată, consumul de struguri are un efect anticancerigen, datorită conţinutului în procianidine. De asemenea, reglează tensiunea arterială şi depunerile de grăsimi, crescând totodată rezistenţa oaselor, facilitând astfel şi echilibrul hidroelectricităţii organismului şi favorizând creşterea la vârsta copilăriei.

Strugurii grăbesc eliminarea produşilor incomplet metabolizaţi ce pot deveni toxici pentru organism, au efect diuretic, drenând lichidele ce conţin toxine din organism, au efect antiinflamator asupra articulaţiilor, reglează temperatura corporală, fiind chiar şi un bun antifebril. Prin toate aceste efecte, strugurii sunt consideraţi un eficient medicament natural, atât în profilaxii şi tratamentul a 85 de boli, fără a mai pune la socoteală efectul antiinfecţios împotriva a zeci de germeni patogeni. Datorită acestor calităţi de medicament universal, consumul regulat de struguri poate creşte considerabil speranţa de viaţă. Este bine cunoscut faptul că un organism ferit de boli are mai multe şanse să-şi păstreze ţesuturile mai tinere şi mai apt pentru lupta cu oricare element care i-ar putea pune în pericol viaţa. Pe lângă toate aceste aspecte, recent au fost descoperite unele noi, care fac din strugure un real remediu împotriva îmbătrânirii.

Încetinesc îmbătrânirea celulelor

Substanţele din bobul de strugure alb, cum ar fi unii derivaţi heterociclici ai unor aminoacizi, pot ajuta o mare parte din celule să nu se uzeze.
Cercetătorii britanici au descoperit că substanţele pe care le conţin strugurii albi intră în celule şi se fixează pe unele proteine cu rol de identificare a neregulilor ce apar în celulă. Aceste proteine din apropierea ADN-ului acţionate de aminoacizii ciclici din strugure devin extrem de vigilenţi atunci când celula nu mai preia destul oxigen sau nutrienţi, ori nu mai produce substanţe de care are nevoie. Împiedicând aceste „nereguli” din interiorul celulei, aminoacizii din struguri cresc şansa ca celula să nu se uzeze, deci să înceapă să îmbătrânească. Ca urmare, celulele vasculare, renale, cele gliale din creier, ca şi multe altele, rămân pentru o perioadă mai lungă tinere. Cercetătorii gerontologi estimează că un consum modest de struguri (o dată la 3 zile), timp de un an, poate scădea ritmul de îmbătrânire al organismului cu peste 15%. Curele intense cu struguri albi, cu un consum de 250 g pe zi, timp de 3 săptămâni, pot reduce viteza de îmbătrânire cu 20% pentru următoarele 4 luni. Aceste date presupun bineînţeles un regim de viaţă sănătos, atât din punct de vedere alimentar, cât şi al raportului dintre stres şi calitatea somnului.

Prelungesc viaţa inimii
Inima este, aşa cum se ştie, organul cel mai important pentru supravieţuire şi, în acelaşi timp, organul care face cel mai mare efort în cursul vieţii noastre. Acelaşi aminoacid nou descoperit în coaja de strugure alb este cel care are grijă şi de sănătatea ţesutului cardiac. Astfel, miraculosul aminoacid ciclic se fixează pe membrana fibrelor musculare ale inimii şi determină o distribuţie mai exactă a curenţilor electrici. Aşa cum arată studiile realizate prin simulare pe calculator, această substanţă din strugure face ca inima să fie ferită de cumulul unor curenţi electrici apăruţi întâmplător în ţesutul cardiac. Ca urmare, celulele inimii nu vor mai face un efort suplimentar să lupte cu perturbaţiile electrice parazite, iar gradul lor de oboseală şi uzură va fi mai mic. Tot datorită acestui efect, inima este ferită şi de accidentele în care aceşti curenţi se pot uni, formând un impuls care poate conduce la o contracţie anormală a inimii, la extrasistole, la aritmii sau stop cardiac. Prin urmare, consumul de struguri în cure de minimum 20 de zile ne păstrează ţesutul cardiac mai sănătos şi mai tânăr. Acest aspect se reflectă şi în scăderea vitezei de îmbătrânire a tuturor ţesuturilor care au permanent nevoie de oxigenul şi nutrienţii pompaţi prin sânge de către cord.

Lupta cu factorii externi ai îmbătrânirii

În afara uzurii naturale a organitelor şi materialului genetic al celulei, îmbătrânirea este pricinuită şi de o mulţime de factori din afara organismului, care reprezintă aproximativ 60% din totalitatea cauzelor îmbătrânirii. Unul dintre cei mai importanţi factori ai îmbătrânirii este legat de substanţele poluante, toxinele din unele alimente sau factori patogeni, medicamentoşi, droguri uşoare sau de risc şi, nu în ultimul rând, de stres.

Procianidinele tip B, dar mai ales compuşii cu fosfor ai acestora, prezenţi în strugurele alb, au un efect deosebit de puternic asupra întăririi capacităţii de luptă a organismului cu factorii toxici externi. Astfel, procianidinele, cunoscute până acum 2 ani a fi doar anticancerigene şi stimulatoare ale vigorii celulelor, s-au dovedit a acţiona în sensul creşterii capacităţii de reacţie imunitară a organismului la oricare substanţă ce ar putea fi periculoasă pentru sănătate. Aceşti compuşi din strugurele alb acţionează asupra suprafeţei celulelor albe din sânge, cum ar fi limfocitul, crescându-i agresivitatea asupra substanţelor ce ar răni, îmbolnăvi sau uza celulele organismului. Antropologii americani au observat că, în populaţiile din zonele viticole, toţi cei care nu cad în patima lui Bacchus au o durată a vieţii foarte lungă, iar gradul de îmbătrânire este foarte redus până la vârsta de 80 de ani. Totodată, micile cantităţi de procianidine (Opc) prelungesc tinereţea organismului prin scăderea colesterolului şi creşterea elasticităţii vaselor de sânge.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s