Legume verzi

Posted on Updated on

ANDIVE 

 Andivele(Cichorium endivia), sunt legume care se obtin prin intrarea in vegetatie fortata a frunzelor de cicoare. Inca de pe vremea egiptenilor, andivele erau cultivate si apreciate mai ales in salate. In epoca medievala, din radacinile de cicoare se prepara o bautura care semana foarte bine cu cafeaua.

Tehnica de obtinere a andivelor de salata ii apartine unui cultivator belgian care a descoperit acest lucru in secolul XIX.

Pentru a putea obtine andive de salata, se taie frunzele plantei, iar radacinile se pastreaza in locuri fara lumina. Din aceste tulpini care se tin la intuneric apar frunze noi, care datorita faptului ca nu au lumina, nu mai sunt foarte amare si au o culoare albicioasa, usor galbuie. Tara care cultiva cele mai multe andive este Franta.

Compozitia andivelor este una foarte pretioasa. Sunt bogate in minerale(fosfor, calciu, magneziu, fier, potasiu), vitamine(A,C si B), uleiuri volatile, acid ascorbic, polizaharide, caroten.

Datorita actiunii tonice, aperitive, diuretice si depurative, andivele sunt foarte indicate in curele de slabire si in diverse tratamente. Sunt foarte bune pentru ficat si vezica biliara. Recent, cercetatorii au descoperit si ca andivele au proprietati citostatice fiind recomandate in dietele bolnavilor de cancer.

Andivele trebuie sa fac parte si din alimentatia bolnavilor de gastrita, ulcer, hepatita, enterocolita sau diabet. Avand proprietati diuretice ajuta si la eliminarea edemelor.

Pentru sistemul nervos se foloseste cu succes sucul de andive care ajuta la calmarea nervilor.

Un amestec in parti egale de suc de andive, morcov, telina si patrunjel, face adevarate minuni pentru intarirea vederii mai ales la persoanele varstnice. Se bea minim 3 luni de zile cate 250 de ml din acest suc.

Pentru a-si pastra proprietatile se recomanda ca andivele sa fie preparate sub forma de salate. Prin fierbere, isi pierd o mare parte din proprietati.

ANGHINARE 

Intalnita si ca planta ornamentala, anghinarea este una dintre plantele care actioneaza foarte puternic. Anghinarea reprezinta o sursa excelenta de vitamina C, fibre alimentare, vitamina K, acid folic, magneziu si potasiu. Pe langa acestea, ea contine si niacina, vitamina B6, fier si fosfor. Anghinarea poate fi consumata  in stare proaspata, si este astfel apreciata pentru efectele ei vindecatoare in ceea ce priveste diareea cronica, dar si in tratarea diabetului, hemoroizilor, vomismentelor si migrenelor. Sucul de aghinare are rol in vindecarea constipatiei iar ceaiul de anghinare ajuta in cazul afectiunilor ficatului sau a reumatismului.

Proprietati terapeutice ale anghinarei

Anghinarea  trateaza diverse afectiuni digestive si imbunatateste functiile ficatului, pentru care are rol de detoxifiere; cel mai important rol al sau il demonstreaza prin normalizarea valorii colesterolului. Ceaiul de anghinare este recomandat si diabeticilor pentru normalizarea glicemiei. De asemenea, este si un bun diuretic si poate fi folosit si pentru tratarea afectiunilor rinichilor.Constipatiile, fermentatiile intestinale, colitele, hemoroizii precum si lipsa apetitului pot fi tratate prin doua cani de ceai de anghinare zilnic. Ceaiul de anghinare are rolul de a diminua zaharul din sange avand bune rezultate in unele forme de diabet. Anghinarea este, intr-adevar, o planta miraculoasa. Se numara printre putinele plante care nu au nici daunatori si nici boli. Pe langa asta, odata folosita in tratamente, nu are nici un fel de contraindicatii si nici efecte secundare.

Dezavantajele anghinarei

Nu este recomandata utilizarea anghinarii in cazul afectiunilor acute renale si hepato-biliare.

ARDEI VERDE 

Se cunoaste faptul ca ardeiul gras verde are de doua ori mai multa vitamina C decat citricele in timp ce, spre deosebire de portocala, ardeiul rosu iute contine cu 330% mai multa vitamina C.

Ardeiul verde este o sursa benefica de fibre alimentare, vitamina A, C, antioxidanti care impreuna pot neutraliza radicalii liberi, vitamina K, B6, magneziu, potasiu, tiamina, acid folic si niacina. Spre deosebire de ardeii rosii care contin si antioxidantul licopen, cei verzi au mai putine vitamine si nutrienti.

Ardeii verzi sunt mai putin dulci ba chiar mai amari decat cei rosii, portocalii sau galbeni. Spre desosebire de ardeii iuti, ardeiul verde si, in general, ardeii grasi nu au acel gust iute datorita lipsei unei gene care favorizeaza aparitia iutimii.

Ardeii verzi, si nu numai, ne protejeaza de radicalii liberi care joaca un rol important in formarea colesterolului in artere si care pot duce la aparitia aterosclerozei si a bolilor de cord, a durerilor si dificultatilor articulatiilor intalnite la osteoartrita  si artrita reumatoida. Oferind acestiantioxidanti puternici, ardeiul verde poate ajuta in prevenirea sau reducerea simptomelor acestor afectiuni, eliminand sursa problemei. Ardeii verzi sunt considerati imaturi, cu un gust usor amar spre deosebire de cei maturi, insa exista o multitudine de ardei care la maturitate ajung tot verzi.

Proprietati terapeutice ale ardeiului verde

Ardeiul verde reduce riscul aparitiilor bolilor cardiovasculare datorita vitaminei B6 si acidului folic, care ajuta la mentinerea sanatoasa a vaselor de sange.

La fel ca rosiile, ardeiul gras are avantajul de a reduce sansele aparitiei cancerului, mai ales a celui cervical sau pancreatic.  De asemenea, este recomandata utilizarea ardeiului gras verde in cazul fumatorilor, datorita continutului de vitamina A. Cu ajutorul ardeilor grasi verzi poate fi combatuta si poliartrita datorita continutului bogat in vitamina C. In combinatie cu sucul de morcovi, sucul proaspat de ardei este benefic persoanelor care prezinta crampe sau colici intestinali.

Dezavantajele ardeiului gras verde

Singurul dezavantaj este acela ca ardeiul verde contine calorii provenite si din zaharuri.

BROCCOLI 

Broccoli este o leguma cunoscuta inca din timpul Imperiului Roman. Numele sau englez deriva din italianul brocco si din latinul bracchium, care inseamna brat sau ramura. Inrudita cu varza si conopida, broccoli este o sursa excelenta de vitamina A si C, fier si calciu, bogata in fibre si saraca in calorii.

Este o leguma care ofera o nutritie exceptionala si ajuta la mentinerea unei vieti sanatoase si longevive. Broccoli este o sursa excelenta de vitamina A, B2, acid folic si vitamina C (de 2 ori mai multa vitamina C decat intr-o portocala) si bogata in fier si potasiu.

Este o leguma cu un continut crescut de calciu, aproape un echivalent al laptelui in alimentatie. Contine seleniu si compusi cu sulf, cu importante efecte antioxidante si anticancerigene. Contine de asemenea un compus fitochimic (sulforaphane) care distruge o bacterie – – raspunzatoare de aparitia gastritei si a ulcerelor gastrice. Acest compus impreuna cu altii – indoli – au proprietati importante anticancerigene utile in prevenirea cancerului de san, cancerului gastric, a melanomului malign, a leucemiilor.

Studii recente efectuate pe celule tumorale din cancerul de san au aratat ca sulforaphane opreste chiar inmultirea celulelor canceroase intervenind in stoparea diviziunii celulare. Sulforaphane este un compus care stimuleaza si enzimele de detoxifiere din ficat, ajutand la curatarea mai rapida a substantelor cancerigene din organism.

O alta proprietate interesanta a acestei legume consta in eliberarea, in momentul taierii, mestecarii sau digerarii, a unui compus cu sulf – sinigrin cu rol in inhibarea inmultirii celulelor tumorale si in inducerea apoptozei acestora (moartea celulara programata). Prin continutul de antioxidanti din familia carotenoizilor broccoli intervine si in protectia ochiului, impiedicand formarea cataractei.

O cana de broccoli fiert contine 74 mg de calciu plus 123 mg de vitamina C care imbunatateste semnificativ absorbtia calciului, totul cu doar 44 calorii. Prin comparatie o portocala nu contine calciu, are 69 mg de vitamina C si cu 50% mai multe calorii.

Produsele lactate nu contin vitamina C dar contin grasimi saturate care sunt nocive pentru sistemul cardiovascular. Un pahar de lapte cu 2% grasimi contine 121 de calorii.

Indicatii

  • Are proprietati antioxidante care previn aparitia unor forme de cancer: cancer de san , de prostata, cancer gastric, melanom malign, leucemii
  • Continutul bogat in sulf are efecte benefice antivirale si antibiotice
  • Cardioprotector, mentine controlul tensiunii arteriale
  • Previne formarea cataractei
  • Ajuta la intarirea oaselor si in osteoporoza prin continutul crescut in calciu
  • Fortifica sistemul imun
  • Consumul regular de broccoli este o arma excelenta impotriva stresului

CASTRAVEŢI 

Provin din sudul Asiei, unde, conform dovezilor istorice, sunt folositi in alimentatie de acum mai bine de 10.000 de ani. Apoi castravetii s-au raspandit in intreaga lume, incepand din antichitate. Rand pe rand, Egiptul, Grecia si apoi Roma au adoptat in culturi aceasta leguma racoritoare si cu gust inviorator. Pe teritoriul Romaniei, castravetii sunt aclimatizati de peste 2500 de ani, si tot de atunci sunt folositi ca medicament, dar si ca planta magica.

In prezent, lanoi sunt cunoscute doua varietati ale castravetelui, dintre care cea mai frecvent intalnita este „castravetele de muraturi”, cunoscut si drept „castravete romanesc”, de dimensiuni ceva mai mici, cu coaja aspra, buburoasa, si de un verde deschis la culoare. Castravetele de salata, numit si „castravetele bulgaresc”, este in schimb lunguiet, poate atinge pana la patruzeci de centimetri lungime ori mai mult, coaja lui este neteda si de un verde inchis. La noi, aceasta ultima varietate creste mai mult in sere si o gasim in magazine cu precadere in sezonul rece. Ambele varietati au proprietati vindecatoare identice, insa nu au fost multa vreme luate in serios, poate si datorita compozitiei lor chimice. Castravetele este alcatuit in proportie de 96,5% din apa, are foarte putine calorii (un kilogram de castraveti are o consistenta mai mica decat o felie de cascaval), nu contine nici un fel de grasimi si doar o cantitate infima de substante proteice. In schimb, aceasta leguma contine o cantitate impresionanta de potasiu, de fier, de siliciu asimilabil, de magneziu si de fosfor, care in cea mai mare parte sunt depozitate in coaja castravetelui. De altfel, in aceeasi coaja gasim si cea mai mare parte a vitaminei C, a vitaminei A si a vitaminelor din complexul B, a enzimelor care intervin in procesul digestiei si al metabolismului, a compusilor sulfurosi. In lumina acestor date, cercetatorii afirma ca fara coaja castravetele nu are nici macar jumatate din valoarea sa terapeutica, care asa cum vom vedea continuare nu este deloc de neglijat.

Remedii de sanatate cu castraveti

Castravetii ca atare se consuma cu tot cu coaja, foarte bine spalati, in salate sau simpli, taiati felii. Doza recomandata este de macar 200 de grame pe zi, dar in cazul unor cure de slabire, al bolilor care necesita o cantitate sporita de apa si diuretice sau un aport marit de minerale, portia zilnica poate creste pana la 700-900 de grame.
Sucul de castraveti se obtine foarte simplu cu ajutorul storcatorului centrifugal. Se administreaza intern, imediat dupa preparare, cate 500-1000 de ml pe zi.
Castravetii murati pastreaza destul de putin din vitaminele si din celelalte substante vindecatoare ale legumei proaspete, in schimb au un continut de minerale intact si, important, au substante care ajuta la imbunatatirea digestiei, mai ales a digestiei grasimilor si a proteinelor. Aceasta este si explicatia pentru care castravetii murati sunt iarna nelipsiti de la mesele cu mancaruri grele, pentru ca simtim instinctiv ca ne ajuta digestia si metabolismul.
Cataplasma cu castraveti se taie leguma in felii subtiri si apoi se aplica direct pe locul afectat, unde va face o aderenta excelenta (ca o ventuza), deoarece are o suprafata neteda si umeda. In general, o aplicatie externa cu castravete se face vreme de 15-20 de minute, dupa care, daca vrem sa o prelungim, vom pune felii de castravete proaspete.

Tratamente interne

Pietre la rinichi, insuficienta renala castravetele este unul din produsele naturale cu cel mai puternic efect diuretic, „spaland” rinichii de sarurile depuse si prevenind astfel formarea calculilor. De asemenea, consumul de castravete proaspat, minimum jumatate de kilogram pe zi, mentine sanatatea si stimuleaza activitatea rinichiului, impiedica recidivarea infectiilor, stimuleaza eliminarea apei din corp.

Indigestia castravetii cu tot cu coaja contin o enzima (erepsina) care ajuta la digestia mancarurilor bogate in proteine, care sunt si cele mai grele pentru stomac si ficat. De asemenea, consumul de castravete previne tulburarile si bolile hepatice la marii consumatori de proteine, care prefera branzeturile, ouale, pestele sau carnea in alimentatie. Se recomanda consumul a minimum 100 de grame de castravete, la fiecare masa in care sunt prezente aceste alimente.
Boala canceroasa un institut de cercetare londonez anunta ca este foarte posibil ca aparent banalii castraveti sa fie antidotul pentru anumite alimente cu un puternic efect cancerigen. De exemplu, nitratii si nitritii, prezenti in practic toate mezelurile si produsele din carne si care sunt vinovati de mii de cazuri de cancer la colon, au un efect toxic mult redus daca se consuma castraveti. Acelasi efect il au castravetii se pare si in cazul acroleinei din uleiul folosit pentru prajeli sau asupra faimoasei (de acum) acrilamide din cartofii prajiti, din produsele de patiserie ori de panificatie, care are, de asemenea, efect cancerigen. Concluzia: pe toata durata verii, cat castravetii sunt proaspeti, mancati-i cruzi, bine spalati, dar necojiti, in salate sau ca atare. Va tine departe boala secolului de dvs.
Diabetul coaja castravetilor, in special a celor cu un gust amarui mai pronuntat, stimuleaza celulele pancreasului sa produca insulina si echilibreaza glicemia prin actiune directa. O cura de o luna, in care se consuma minim jumatate de kilogram de castraveti pe zi cu tot cu coaja, previne diabetul si chiar trateaza cu succes formele usoare ale acestei boli.
Obezitate, ingrasare cea mai pura apa, fibre alimentare, substante diuretice naturale si un numar infim de calorii, aceasta este cartea de vizita a unuia din cele mai bune alimente pentru slabit: castravetii. Persoanele care vor sa slabeasca ar trebui sa consume in timpul sezonului macar 600 de grame de castraveti proaspeti, cu tot cu coaja, pe zi. Este un tratament simplu, care duce la scaderi semnificative in greutate prin micsorarea numarului de calorii din portia zilnica de hrana, prin eliminarea apei suplimentare din tesuturi, prin imbunatatirea metabolismului zaharurilor. In plus, castravetii previn si bolile si tulburarile de sanatate care apar frecvent atunci cand pierdem prea multe kilograme intr-un timp scurt. Castravetii previn puseurile de hiper si hipo-tensiune, previn tulburarile cardiace si afectiunile gastro-intestinale, care pot aparea sau se pot agrava, printr-o cura de slabire mai drastica.
Guta se face o cura de trei-patru saptamani, timp in care se consuma zilnic o combinatie de suc de castraveti amestecat cu suc de morcov in proportii egale. Un litru pe zi din acest amestec antreneaza sarurile urice din articulatii si ajuta la eliminarea lor prin urina, reduce inflamatia articulatiilor si elimina gradat crizele dureroase.
Tensiunea arteriala oscilanta, aritmia cardiaca potasiul, magneziul si fibrele alimentare continute in mari cantitati de catre castraveti sunt adevarate medicamente pentru tratarea acestor doua afectiuni. Mai ales in timpul verii, cand aceste boli devin foarte periculoase, este indicata cura in care se consuma zilnic intre jumatate de kilogram si un kilogram de castraveti, vreme de macar 4 saptamani. Participantii la un program american pentru studiul efectelor alimentelor bogate in potasiu si magneziu asupra tensiunii arteriale si a ritmului cardiac au raportat, dupa doar trei luni de consum preferential al castravetilor, al salatei verzi, al verzei si al altor cateva alimente de acest gen, o stabilizare semnificativa a tensiunii arteriale si o reducere la mai putin de jumatate a frecventei crizelor de aritmie ori de tahicardie.
Adjuvant in pancreatita se consuma zilnic 300-500 de grame de castraveti, cu tot cu coaja. Substantele active din coaja castravetilor stimuleaza secretia endocrina si exocrina a pancreasului, reduc inflamatia acestui organ, ajuta la o buna metabolizare a alimentelor complexe. In prezent, dupa o serie de studii de laborator care au pus in evidenta sus-mentionatele calitati ale acestei legume, se lucreaza pentru obtinerea unui medicament din coaja de castravete, destinat afectiunilor pancreatice. Pana atunci, putem beneficia direct de consumul castravetilor ca atare.

Sarcina castravetii consumati in timpul sarcinii reduc senzatia de greata, precum si frecventa acceselor de voma produse de miscare, de stres, de stimulari olfactive neplacute etc. Nu este fixata o cantitate standard de castraveti recomandata a fi consumata zilnic, este bine insa sa aveti acest „medicament” pe masa, pentru a avea o sarcina mai usoara.
Tendinite, probleme articulare foarte bogati in siliciu usor asimilabil si in magneziu, avand si intense efecte depurative, castravetii sunt, alaturi de dovlecei, cele mai bune legume in tratarea acestor afectiuni. In Statele Unite si in Franta, castravetii si extractele de coaja de castravete sunt deja frecvent folosite in clinicile destinate tratarii sportivilor care au suferit traumatisme ori care se confrunta cu boli articulare cronice, datorate suprasolicitarii. Prin cotinutul lor de potasiu, castravetii sunt folositi si contra durerilor si a contracturilor musculare.
Durerile de cap provocate de caldura, insolatie se consuma jumatate de litru de suc de castraveti cu putina lamaie, pe stomacul gol, intr-o doza unica. Este un foarte bun re-hidratant, confera o senzatie de racoare si diminueaza intensitatea durerilor de cap. Suplimentar, se folosesc de data aceasta extern felii reci de castravete, care se aplica pe frunte, pe ceafa si pe tample. In popor se spune ca feliile de castravete aplicate pe piele „trag durerea de cap”. Experimental s-a putut constata in multe cazuri adevarul acestei informatii, desi mecanismul prin care acest lucru se produce inca nu este elucidat.

Precautii si contraindicatii

In cele mai multe studii de specialitate se spune ca practic nu exista reactii adverse si nici contraindicatii la castraveti. Totusi, persoanele cu hipertensiune severa, cu ascita ori cu alte afectiuni la care aportul masiv de lichide in organism este limitat vor consuma cu masura aceste legume, care contin 95% apa. Exista si persoane a caror digestie nu se impaca foarte bine cu castravetii (in cazuri foarte rare, ei produc indigestii, dureri abdominale, stare de greata). Aceste simptome se datoreaza de obicei semintelor de castravete, si, ca atare, vor disparea daca semintele sunt indepartate de pe feliile de castravete, inainte de a fi consumate. Pe de alta parte, se va tine cont ca aceste seminte sunt pe locul doi, dupa coaja, ca si continut de vitamine si alte substante cu efect terapeutic. In consecinta, semintele vor fi eliminate doar daca este neaparat necesar acest lucru.

CEAPA VERDE 

Ceapa verde are proprietati purificatoare, stimuland procesele de regenerare ale organismului uman. O cura cu ceapa verde, efectuata pe perioada primaverii si chiar catre vara are un efect diuretic, depurativ, antialergic, regland activitatea endocrina a organismului.

Ceapa verde contine multa vitamina C, potasiu, calciu, alicina, cuercitina (un antioxidant puternic, cu rol in combaterea tulburarilor circulatorii, a bolilor cardiovasculare si a cancerului), fibre alimentare. Iata cateva motive pentru a consuma cat mai multa ceapa verde, potrivit Farmacia ta:

1. Trateaza afectiunile dermatologice

Ceapa verde poate vindeca unele afectiuni dermatologice, mai ales atunci cand, in salata, este combinata cu telina si marar. Se recomanda, de asemenea, o cura de ceapa verde, de cel putin 15 zile, in cazul afectiunilor dermatologice, care apar in perioada adolescentei (acneea juvenila). Consumata zilnic, ceapa verde are efect diuretitic si depurativ, ajutand la curatarea tenului, mai ales atunci cand este insotita de salata verde si telina.

2. Scade glicemia

Inca din trecut, se stia ca ceapa verde este unul din cele mai puternice si mai la indemana hipoglicemiante. Ceapa verde are in plus proprietati diuretice si reglatoare endocrine. Este indicata pentru cure de lunga durata, avand efecte puternice chiar si in diabetul aflat in faze avansate.

3. Leac in bolile renale cronice

Se recomanda consumul de ceapa verde, zilnic, dimineata si seara. Pentru a mari puterea acestui remediu, se asociaza in salate cu tarhon verde si ridichi.

4. Poate inlocui Viagra

Cura indelungata cu ceapa verde are rezultate destul de bune in cazurile de sterilitate si impotenta sexuala, fara a declansa efectele secundare ale pilulei albastre (problemele cardiace de exemplu). Este indicat consumul zilnic de ceapa verde impreuna cu telina (radacini si frunze), tarhon si patrunjel verde, usturoi verde si morcov (frunze si flori).

5. Combate afectiunile respiratorii
Ceapa contine alicina, care are efect antibacterian, detoxifiant, expectorant. Datorita acestei substante substante, ceapa verde se numara printre cele mai vechi remedii naturale de prevenire si tratare a bolilor respiratorii.

6. Previne tromboza si afectiunile cardiovasculare
Alicina are, de asemenea, si proprietati anticoagulante, astfel ca ceapa poate impiedica formarea trombozelor, blocarea unui vas sanguin cu un cheag de sange. De asemenea, consumul regulat de ceapa verde contribuie la scaderea nivelului colesterolului in sange si al trigliceridelor, prevenind in acest fel bolile cardiovasculare.

7. Previne cancerul

Cercetatorii de la Institutul National de Studiu al Cancerului din SUA au aratat ca ceapa si usturoiul scad riscul aparitiei cancerului de prostata la barbati. Potrivit acestora, 5-6 g de ceapa sau de usturoi zilnic scad riscul de cancer cu peste 50%.

Proprietatile anticancerigene ale cepei si ale usturoiului se datoreaza compusilor sulfurati, din care face parte si alicina. S-a constatat, de asemenea, reducerea incidentei cancerului pulmonar la fumatorii care mananca usturoi sau ceapa zilnic. Rolul protector se datoreaza tot alicinei, care inlatura o parte din efectele negative ale fumatului.

FASOLE VERDEfasole-verde

Fasolea verde este frecvent folosită ca fel principal sau garnitură în numeroase preparate culinare, apreciată pentru gustul dulceag şi proprietăţile sale nutritive importante.

Indiferent de specia cultivată, fasolea verde este o legumă cu un conţinut redus de calorii, bogată în nutrienţi esenţiali pentru sănătate, precum proteinele, fibrele alimentare, calciul şi fierul.
Doar o cană de fasole verde proaspată conţine 200 de miligrame de potasiu, beta caroten şi vitamina A.
Beta carotenul reduce riscul de dezvoltare a anumitor tipuri de cancer, iar vitamina A menţine acurateţea vederii şi stimulează dezvoltarea osoasă.
Fasolea verde conservată, fără sare adaugată, conţine tot atâtea calorii, fibre alimentare şi fier ca şi fasolea verde proaspătă.

Nutrienţii din fasolea verde, furnizaţi de o cantitate de 100 de grame şi calculaţi prin raportare la doza zilnică recomandată, sunt următorii: vitamina C – 20,3%, vitamina K – 18%, vitamina A – 13.8%, mangan – 11%, fibre alimentare – 10.8%, acid folic – 8.2%, vitamina B6 – 7%, molibden – 6.6%, magneziu – 6.2%, triptofan – 6.2%, potasiu – 6%, vitamina B2 – 5.8%, fier – 5.7%, vitamina B1 – 5.3%, fosfor – 3.8%, calciu – 3.7%, proteine – 3.6%, vitamina B3 – 3.6%, colina – 3.6%, cupru – 3.5%, acizi grasi omega-3 – 2.9%, calorii – 31 (1%).

Se recomandă consumarea fasolei verzi într-o dietă echilibrată, pentru menţinerea greutăţii corporale în parametrii normali.
În afară de antioxidanţii convenţionali, precum vitamina C şi beta carotenul, fasolea verde furnizează şi o doză importantă de mangan, antioxidant mineral cu rol protectiv la nivel celular.
Antioxidanţii conţinuţi de fasolea verde au efecte pozitive şi asupra sănătăţii cardiovasculare. Studii de specialitate au demonstrat că această legumă reglează nivelul colesterolului în corp. Grăsimile esenţiale omega-3 din fasolea verde îşi aduc şi ele aportul în menţinerea sănătăţii circulatorii şi implicit a inimii.
Carotenoidele şi flavonoizii conţinuţi de fasolea verde au proprietăţi anti-inflamatorii, inhibând acţiunea unor enzime care produc inflamaţii în corp.
În cazul diabetului de gradul 2, care se manifestă si prin inflamaţii cronice, fasolea verde poate fi considerată un aliment care previne această boala extrem de răspândită.
Conţinutul important de fibre alimentare contribuie la menţinerea sănătăţii tractului digestiv, precum şi la menţinerea unei senzaţii de saţietate, care să elimine tendinţa exceselor alimentare.

MAZĂRE3-retete-rapide-cu-mazare-verde-pentru-mesele-de-primavara_size1

Mazarea (Pisum sativum din Familia Leguminoase) este o planta erbacee, anuala, cultivata, agatatoare, originara de pe tarmurile Marii Mediterane. In Romania a fost introdusa in cultura in secolul XVII, mai intai in Transilvania si apoi si in alte zone.

   Planta are radacina pivotanta si patrunde in sol pana la 30-50 cm adancime. Ramificatiile secundare ale radacinii contin numeroase nodozitati cu bacterii simbionte (Rhizobium leguminosarum), care asimileaza azotul liber din aer si il fixeaza in nodozitati.

   Tulpina este goala in interior, rotunda, mai groasa si ramificata la baza si inalta de 60-150 cm. Soiurile de mazare cu tulpina lunga si subtire au la inceput pozitie semierecta, apoi se culca la pamant sub influenta greutatii boabelor. Soiurile cu tulpina groasa si scunda au pozitie erecta.

   Frunzele de mazare au adeseori cu marginea zimtata spre baza, iar ultima foliola se transforma intr-un carcel ramificat. Carceii se prind de plantele vecine sustinandu-se reciproc.

   Florile sunt mari, albe, cate 2-5, dispuse la subsuoara frunzelor. O floare ramane deschisa 2-3 zile, iar infloritul pe o planta dureaza 10-25 zile. Fructul este o pastaie dreapta sau usor curbata, lunga de 3-12 cm si lata de 1-2,5cm. La maturitate pastaia se deschide pe toata lungimea, scotand la iveala semintele cu forma globuloasa, in numar de 6-12. Perioada de vegetatie a plantei este de 60-12 zile.

In traditia populara ceaiul din carceii frunzelor de mazare se luau contra carceilor din pantece. De asemenea, mazarea pisata cu alte plante se punea la galci.

Denumiri populare: borsoaca, bors, fusaica, linta, mazare alba, mazare cu catrinta, mazare de gradina, mazare de tarse, mazare dulce, mazare fugusa, mazare galbena, mazare grabita, mazare mica, mazare moldoveneasca, mazare neagra, mazare doaga, mazare sura, mazare semanatoare, mazare sirtosita, mazare turcana, mazare tata de bors, mazare urcatoare, mazariche sau pasula.

Compozitia mazarei si actiunile ei benefice organismului:

   Mazarea este o leguma care furnizeaza multa energie organismului. Ea este bogata in proteine, glucide si saruri minerale, mai ales substante azotoase. In plus, mazarea contine multe vitamine, cele mai intalnite fiind vitaminele A, B1, B2 si C (mazarea se afla printre alimentele cele mai bogate in vitamina B1).

   Betacarotenul impreuna cu vitamina C contribuie la lupta contra cancerului, pentru prevenirea acestei boli sau chiar in timpul tratamentelor chimioterapice.

   Mazarea contine si mult potasiu, substanta foarte importanta in afectiunile inimii, care ajuta la curatirea aparatului digestiv si fortifica celula nervoasa. Din pacate insa ea nu este indicata insa la cei care sufera de guta.

   Din mazarea verde s-a izolat o hematoglutinina vegetala, substanta ce are actiune de stimulare a functiei maduvei hematopoietice, acel tesut de la nivelul oaselor care este responsabil de producerea elementelor sangelui (globule rosii, globule albe si plachete sangvine). Cu aceasta substanta extrasa din boabele de mazare se poate trata anemia aplastica, prin revenirea maduvei osoase la normal.

   Mazarea are in compozitie si cantitati mari de fibre, ceea ce o face utila in curatarea intestinelor. In plus, mazarea mai contine si beta-caroten si luteina, substante benefice pentru sanatatea ochilor.
Datorita continutului de fier mazarea este eficienta in anemie. De asemenea, ea combate oboseala si contribuie la intarirea sistemului imunitar.

Mazarea ajuta la stabilizarea nivelului de zahar din sange. Consumul de mazare ajuta la reducerea riscului aparitiei bolilor de inima.

Mazarea se poate folosi la urmatoarele afectiuni: anemie, afectiuni cardiace, afectiuni digestive (in special intestinale), cancer (cancer de colon in special) si hipertensiune.

Moduri de utilizare al mazarei:

   Mazarea este utilizata la preparate culinare in stare proaspata, sub forma de pastai (inainte de formarea semintelor) si seminte verzi sau uscate. Faina obtinuta prin macinarea boabelor se foloseste la prepararea mancarurilor. Boabele decorticate au valoare alimentara mai mare. In stadiul verde mazarea are valoare energetica de 37 Kcal/100g, iar uscata 359 Kcal/100g.

   In ceea ce priveste cantitatea de mazare pe care trebuie sa o manance un adult, nutritionistii recomanda sa se consume intre 100 si 150 de grame de mazare proaspata sau congelata in fiecare zi. Aceasta cantitate ii asigura unei persoane doza zilnica de tiamina, jumatate din cantitatea necesara de fibre si aproximativ o cincime din doza zilnica recomandata de fier. Mazarea conservata se recomanda a fi evitata pentru ca in procesul de ambalare leguma isi pierde majoritatea substantelor nutritive si, in plus, i se adauga si sare, avertizeaza specialistii.

   Iata si cateva secrete recomandate in alegerea si prepararea mazarei: alegeti mazarea cu pastaia ferma, spalati si desfaceti pastaile chiar inainte de a le gati, evitati boabele foarte mari deoarece au un gust fainos, fierbeti mazarea in putina apa pentru a pastra vitamina C.

PRAZpraz

Printre vegetalele proaspete de care ne putem bucura fara sa scoatem din buzunar o mica avere ca sa le cumparam se numara si prazul. Dezinfectanta, digestiva, antianemica si hipocolesterolemianta, traditionala ceapa olteneasca este o adevarata farmacie in miniatura. De altfel, prazul este cunoscut ca planta medicinala din timpuri stravechi: se spune ca Aristotel isi intretinea vocea mancand delicioasele tulpini coapte, iar Nero le prefera crude, fiind convins ca il ajuta sa aibe un glas puternic…

  • Contra bataturilor. Se pune la macerat in otet de mere o frunza de praz, lasandu-se timp de 24 ore. Se aplica cu partea umeda pe zona de piele intarita, se imobilizeaza cu o bucatica de tifon si cu leucoplast si se mentine de seara pana dimineata. Se repeta operatiunea cateva nopti la rand, astfel calozitatea desprinzandu-se, cedand locul unui tesut nou.
  • Pentru a grabi procesul de vindecare a ranilor, a plagilor de orice fel. Se spala bine cu apa o bucatica dintr-o frunza proaspata de praz, apoi se zdrobeste usor, pentru a facilita eliberarea substantelor active si, ulterior, patrunderea lor in piele. Se pune in zona vatamata, sub forma de cataplasma (are rol antiseptic si cicatrizant).
  • Pentru maturarea mai rapida a furunculelor. Din partea alba a unei tulpini de praz, se taie o felie, se lasa putin in apa indulcita cu miere si se aplica.
  • Impotriva abceselor. Se poate folosi cu succes un amestec de suc de praz proaspat stors amestecat cu miez de paine.

SALATĂleguma-saptamanii-salata-verde_size1

Salata verde (Letuca sativa) este originara din Egipt si exista marturii ca se cultiva inca de acum 3.000 de ani. A fost preluata de greci si de romani si, de la ei, s-a raspandit in intreaga Europa.

In prezent, se cunosc numeroase varietati desalata verde, de la cea banala, europeana, cu frunze netede, pana la cea cu frunze crete, venita de la poalele Caucazului sau salata chinezeasca, cu frunze moi si ceva mai groase. Toate varietatile de salata insa, sunt la fel de bogate in elemente detoxifiante si nutritive.

La noi, in tara, salata verde se cultiva de peste o mie de ani, fiind printre putinele alimente cu gust amarui din bucataria noastra, romaneasca, cu efect detoxifiant. Substantele cu gust usor amarui din frunzele de salata au proprietati miraculoase, mai ales cand sunt consumate in cantitati mai mari.

Ne place salata verde, primavara o gasim pe mai toate mesele romanilor, dar putini stiu ca aceste frunze sunt o sursa excelenta de vitamine, minerale si fibre, toate absolut necesare organismului, acum, in prag de primavara. Frunzele de salata verde contin vitaminele A, C, B1, B2 si minerale precum potasiu, fier, fosfor si molibden.

In caz de dischinezie biliara si hepatita cronica, se recomanda salata cu frunze crete, o cura de doua saptamani, timp in care se consuma cate doua, trei farfurii de salata in fiecare zi, ca aperitiv.

Pentru stimularea digestiei, se consuma salata verde stropita cu otet de mere si pudrata cu putin piper negru, cu un sfert de ora inainte de fiecare masa. In caz de constipatie, in salata se adauga ulei de masline si se acreste cu zeama de fructeverzi, inca necoapte: corcoduse, prune, caise, mere, pere.

Salata verde curata fluidifica sangele. Persoanelor care au valori crescute ale colesterolului si glicemiei li se recomanda salata verde, in care se adauga ulei de masline obtinut prin presare la rece si otet de mere.

In boli precum reumatismul, alergiile ori guta, consumul de salata verde ajuta la expulzarea mai rapida a toxinelor din organism, mai ales pe cale intestinala. Concomitent cu consumul de salata verde se recomanda si multe lichide. O cura dureaza cel putin o luna, timp in care se mananca, zilnic, macar un sfert de kilogram de salata.

Salata verde este foarte usor de preparat si nu ia nici mult timp. Se taie doua, trei fire de ceapa si se pun intr-un castron. Salata se spala bine, se lasa la scurs ori se usuca intr-un prosop curat, de bucatarie, dupa care se taie sau se rupe, cum am vazut, mai nou ca se obisnuieste. Se taie marunt o legatura de patrunjel si una de marar, se adauga un praf de sare si putin ulei de masline si se amesteca totul.

Retineti ca salata, indiferent de ingredientele din care este facuta, se pregateste cu cel putin o ora inainte de a fi servita. Otetul de mere sau zeama de lamaie se adauga in salata numai inainte de a o servi si se amesteca din nou.

Cand mergi in piata sa cumperi salata, alege-o pe cea care este mai verde, chiar verde inchis. Cu cat salata verde este mai inchisa la culoare, cu atat este mai bogata in nutrienti. Si ce mai ramane, se poate pastra in frigider, intr-o punga sau o cutie de plastic.

SPANACbeneficii-spanac

Pe langa culoarea vibranta si frunzele lucioase cu care se mandreste, spanacul este una din plantele cele mai benefice pentru organismul nostru. Este o planta bogata in vitamine si minerale, carotenoizi si flavonoizi. Nu, nu are capacitatea de a ne face puternici intr-un minut precum Popeye marinarul, dar cu siguranta este o planta care nu ar trebui sa lipseasca din alimentatia noastra.

In Franta, spanacul a devenit mai popular incepand din secolul al VII-lea, cand s-a trecut la cultivarea sa in special in gradinilemanastirilor.

Si chinezii il consumau, dar spanacul era destinat numai nobililor.

Spanacul a trezit aprecierea de-a lungul timpului in special pentru faptul ca detine surse importante de minerale. Mai exact, 100 g spanac contin 510 mg de sodiu, 375 mg potasiu, 49 mg de calciu, cate 37 mg fosfor si magneziu, 29 mg sulf, 2-6 mg fier. De asemenea, spanacul este bogat in vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B12, C, K, E, PP si mai multi antioxidanti vitali.

O portie de spanac contine o cantitate de proteine similara cu cea existenta in peste, pui sau oua.

Cura cu spanac ajuta la incetinirea procesului de imbatranire si reduce aparitia ridurilor. In plus, aceasta cura se recomanda chiar si bolnavilor de cancer sau in prevenirea acestei maladii.

Pentru ca efectul sa fie maxim, spanacul trebuie sa se consume crud.

Consumul de spanac mai contribuie la cresterea diurezei, stimuleaza secretiile gastrice, pancreatice si biliare.

Si in osteoporoza este benefic, datorita vitaminei K pe care o contine si care ajuta laintarirea sistemului osos.

Dieta cu spanac contribuie totodata la tonifierea miocardului si stimuleaza activitatea inimii. De aceea, cardiacii ar trebuie sa faca regulat cure cu spanac.

Clorofila pe care o contine in combinatie cu fierul, regenereaza sangele si creste continutul de hemoglobina, iar datorita acidului folic, spanacul previne anomaliile sistemului nervos si contribuie la buna functionare a creierului.

Spanacul are proprietati antiinflamatorii, de aceea se recomanda bolnavilor de artrita, dar si celor care au probleme cu vederea. Luteina din compozitia spanacului protejeaza ochii impotriva cataractei si reduce riscul pierderii vederii.

Iata cateva indicatii, referitoare la reteta recomandata pentru cei care au probleme cu vederea: se amesteca in parti egale suc de spanac cu suc de broccoli – si acesta contine luteina – si se beau 300 ml pe zi, timp de 20 de zile. Dupa o pauza de sapte zile se reia tratamentul.

Sucul de spanac se recomanda in combaterea mai multor afectiuni:

* in anemie: inaintea meselor, principale se bea un amestec de 200 ml suc de spanac cu 100 ml suc de urzica.

* in afectiuni ale oaselor: se consuma 200 ml suc, bogat in vitamina K, importanta pentru sanatatea oaselor. Aceasta cantitate contine 200 la suta din doza recomandata zilnic.

* in ateroscleroza: zilnic se bea un pahar de suc de 200 ml.

* in astenie fizica si nervoasa: dimineata se bea o portie de suc, adica 200 ml; aceasta contribuie la eliminarea toxinelor;

* in caz de cardiopatie ischemica: se bea zilnic un pahar de 200 ml

* in cancer (ca adjuvant) — se beau doua pahare de suc pe zi: primul trebuie baut dimineata pe stomacul gol, iar efectul este salutar si dupa chimioterapie; a doua portie se bea inaintea mesei de pranz.

* in diabetul zaharat doza de suc este de 500 ml si se bea dimineata. Cura dureaza 30 de zile. in plus, s-a descoperit recent ca magneziul din spanac scade riscul diabetului de tip II.

* in pancreatita: 30 g polen, bine maruntit, se adauga in 100 ml suc. Acest tonic se bea dimineata, pe stomacul gol.

Dar sunt si cateva indicatii. Spanacul trebuie consumat cu moderatie si doar temporar de reumatici, hepatici, bolnavii de litiaza renala sau inflamatii intestinale.

SPARANGHELsparanghel

Denumirea uzuala: Sparanghelul (lat Asparagus officinalis).
Scurta descriere:
Planta originara de pe continentul American. Partea comestibila a plantei e reprezentata de lastarii fragezi, care pot fi consumati verzi sau etiolati (albi). Lastarii etiolati sunt lipsiti de clorofila si au un gust diferit fata de cei verzi; ei se obtin prin ingroparea in biloane, de la inceputul dezvoltarii lor, pentru a fi feriti de lumina. Acesti lastari sunt de fapt viitoarele tulpini florifere ale plantei. Sparanghelul este o leguma considerata delicatesa. Mancarurile cu sparanghel sunt rafinate si lipsite de orice condiment, tocmai pentru a-i lasa nealterat gustul.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Acid malic si citric.
Diuretic.

Planta sparanghel sau asparagus este cunoscuta in intreaga lume drept o leguma foarte buna pentru uz alimentar dar si ca remediu traditional in medicina populara, deoarece are un continut bogat de elemente active cu proprietati antibacteriene, diuretice, antiinflamatorii, anticencerigene si antifungice.

ŢELINĂ

Denumirea uzuala: Telina (lat. Apium graveolens).
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Putine leacuri din flora noastra au efecte detoxifiante, reintineritoare si reglatoare hormonale ca frunzele de telina, care sunt o adevarata colectie de vitamine, minerale si fitohormoni. In medicina noastra populara, zeama stoarsa din frunzele proaspete, vinul de telina si siropul obtinut in mi

Recomandari:

– suc din frunze impotriva sterilitatii (la femei si barbati), impotentei hormonale: sse bea in fiecare zi o jumatate de pahar de suc din frunze de telina dimineata si jumatate de pahar seara, in cure de minimum o luna. Sucul de frunze de telina este mai activ ca remediu hormonal decat cel de radacina, avand efecte puternice si stabile in timp.
– macerat din frunze impotriva amenoreei: se iau 2-3 linguri din acest vin medicinal inainte de mesele principale. Un tratament dureaza o luna, cu zece zile de pauza, dupa care se poate relua. Este un remediu eficient si pentru reglarea ciclului menstrual, precum si pentru indepartarea efectelor nocive ale anticonceptionalelor de sinteza.
Impotriva disfunctiilor glandelor cortico-suprarenale, boli de rinichi cronicizate: se bea cate un sfert de pahar de suc de telina inaintea meselor principale. Tratamentul are o durata de trei saptamani, cu o saptamana de pauza.
In cura de slabire: o jumatate de pahar de suc de frunze de telina baut inainte de masa cu 20 de minute are un efect de inhibare a apetitului alimentar. Mai mult, efectele diuretice ale telinei provoaca eliminarea apei din tesuturi, ducand la o scadere in greutate rapida. La aceasta, se adauga efectele de reglare a activitatii glandelor care produc in organism cortizonul (numit si hormonul de stres), care atunci cand este produs in exces, da carnatiei si pielii un aspect „pufos”, neplacut.
Impotriva reumatismului, gutei: se beau 1-2 pahare de suc de telina pe zi, vreme de 2 luni de zile. Este un tratament cu efecte terapeutice foarte puternice, mai ales asupra persoanelor varstnice.
Impotriva bolilor de piele (inclusiv cele de etiologie necunoscuta): efectele diuretice, detoxifiante, reglatoare hormonal ale telinei, o recomanda ca un exceptional remediu in bolile de piele cele mai diverse. Se consuma sub forma de suc, 1-2 pahare pe zi, in cure de lunga durata (24 de zile minimum). Intre altele, cura cu suc de telina verde este recomandata in acneea juvenila rebela, in psoriazis, in vitiligo, in eczemele alergice si de etiologie necunoscuta, in sclerodermie.

Preparare

Suc
Frunzele spalate si uscate, se trec prin storcatorul de fructe si se bea sucul. Nu adaugati nimic in suc si nu il fierbeti.
Macerat
Se prepara un macerat in vin din frunze de telina, in care se adauga seminte zdrobite de marar (zece linguri de seminte la un litru de preparat).
Vin
Se obtine prin amestecul cu miere.

Precautii, contraindicatii si alte comentarii

Nu exista.

ere erau leacuri la mare pret pentru redobandirea vigorii, vindecarea bolilor de piele si a reumatismului, combaterea sterilitatii si a bolilor batranetii.

VARZĂvarza

Varza face parte din familia cruciferelor şi este originară din Europa Centrală. Se cultivă de peste 4.000 de ani şi este folosită pentru tratarea multor probleme de sănătate încă din cele mai vechi timpuri. În zilele noastre s-a redescoperit efectul benefic al verzei asupra sănătăţii, oamenii de ştiinţă aplecându-se asupra proprietăţilor sale şi introducând-o în componenţa unui medicament.

Elimină toxinele 
Varza se utilizează atât intern, cât şi extern. Cea mai importantă proprietate a sa este de dezintoxicare, având o afinitate deosebită pentru toxine, pe care le atrage şi le elimină, contribuind la curăţarea organismului de „deşeurile” ce întreţin boala. Totodată, asigură şi o cicatrizare perfectă, fiind de neînlocuit în tratarea unor răni. În mod intern, cea mai indicată este sub formă de salate sau de sucuri, cu menţiunea că persoanele cu o mare sensibilitate digestivă pot consuma varza ca salată numai după ce au scufundat frunzele în apă clocotită pentru un minut.

Eficientă în anemii 
Varza este indicată în afecţiuni respiratorii, gastrice, intestinale (colite ulceroase, parazitoze), slăbiciune generală, anemie. Profesorul Garnett-Cheney, de la Şcoala de medicină din Stanford, a tratat cu suc de varză 65 de persoane cu ulcer gastric, dintre care s-au vindecat 63 în numai trei săptămâni de tratament. În tratamentul cirozei şi al ascitei se recomandă tratament cu 400 g de varză zilnic, jumătate crudă, jumătate fiartă. S-a dovedit că varza este cel mai eficient mijloc de a trata scorbutul, descoperire făcută cu totul întâmplător. Datorită conţinutului mare de fier, mangan şi cupru este foarte eficientă în anemii.

Reglează glicemia 
Un cercetător de la Universitatea din Texas a extras din varză un produs pe care l-a numit glutamină şi pe care l-a folosit cu succes în vindecarea alcoolismului.  Varza mai conţine şi o substanţă bactericidă capabilă să reducă anumiţi germeni Gram negativi. S-a constatat că are proprietatea de a regla glicemia, fiind astfel indicată în alimentaţia diabeticilor.

Proprietăţi cicatrizante

Sucul de varză conţine: 0,63% feculă verde, 0,29% albumină vegetală, 0,05% răşină, 2,89% extract gomos, 2,84% extract solubil în apă şi în alcool, sulfat nitrat de potasiu, oxizi de fier, sulf. La 100 g de varză se găsesc: 3 g protide, 0,3 g lipide, 6 g glucide şi următoarele minerale: 50 mg fosfor, 50 mg calciu, 1-3 mg de fier; vitamine hidrosolubile: 80 mg vitamina C, 0,15 mg vitamina B1, 0,12 mg vitamina B2, 0,6 mg vitamina PP şi vitaminele liposolubile provitamina A 0,5 mg şi 2183 U.I. din vitamina A. După unii autori ar conţine şi vitamina D2, antirahitică. Proprietăţile cicatrizante ale sucului de varză folosit în tratarea colitelor ulceroase par să se datoreze mucilagiilor, sulfului, sărurilor de potasiu, vitaminei U pe care le conţine, ca şi vitaminei K, antihemoragică. Vitamina U se distruge prin fierbere, de aceea se foloseşte sucul de varză crudă.

Suc, salată sau murată 
Deoarece gustul lui nu este foarte plăcut, sucul de varză se bea împreună cu alte sucuri, cum ar fi cel de mere şi de morcov. Varza se foloseşte şi tocată mărunt, sub formă de salată, fiind un aperitiv foarte apreciat. Fierberea ei în mod tradiţional o face foarte indigestă şi îi distruge aproape toate proprietăţile curative, pe când o fierbere uşoară, astfel încât varza să rămână destul de crocantă, o face foarte digestivă, înmuind puţin celuloza şi păstrând toate calităţile, devenind aliment-medicament.

Dezinfectează tractul intestinal 
De asemenea, varza acră, aşa cum se prepară la noi în ţară, prin procedee naturale, îşi păstrează toate proprietăţile, iar fermenţii obţinuţi prin murare ajută la digestia celulozei şi a grăsimilor. Ea devine greu digerabilă prin tocăturile ce i se adaugă. Fermenţii lactici ai verzei acre sunt dezinfectanţi puternici ai tractului intestinal şi de aceea este indicat să nu spălăm varza acră, pentru a nu-i distruge. Datorită bogăţiei în sulf, arsenic, calciu, fosfor, cupru, iod este indicată ca remineralizant şi reconstituent. Este un aliment-medicament reechilibrant general în buna funcţionare a organismului.

Ne apără de cancer! 
Prin vitamina A, varza întreţine nutriţia ţesuturilor şi întârzie semnele exterioare ale îmbătrânirii. Vitamina B este un echilibrant nervos, favorizând absorbţia oxigenului la nivelul celulei şi metabolismul glucidelor. Datorită sulfului este dezinfectantă şi tonifiantă în afecţiunile aparatului respirator, în anumite eczeme, în seboree şi în protecţia cutanată. Prin magneziu, potasiu şi calciu apără organismul împotriva maladiilor, inclusiv cele canceroase. Prin clorofilă este antianemică, prin protide şi glucide este energetică şi constructoare.

Aplicaţii de frunze pentru ulcer varicos
Extern se folosesc frunzele de varză, sub formă de aplicaţii în următoarele cazuri: plăgi din cele mai grave, contuzii, crăpături, ulcere varicoase, arsuri, cangrene, necroze, eczeme, acnee, hemoroizi, infecţii de toate felurile, nevralgii reumatismale, lombagii, ascite, colici nefritice, migrene, cefalee, afecţiuni gastrointestinale şi hepatice, afecţiuni pulmonare, muşcături de animale, tumori. În unele cazuri, reacţia imediată după aplicarea frunzelor de varză este o amplificare a durerii şi a supuraţiei, dar acest fenomen este dovada că varza lucrează şi nu trebuie să vă speriaţi sau să renunţaţi la tratament! Dacă reacţiile sunt prea violente, se întrerupe aplicarea frunzelor de varză şi se ung locurile cu ulei de măsline presat la rece, ulei de migdale, iar când inflamaţia s-a mai redus, se reia aplicarea de frunze de varză.

Mod de folosire externă 
Pentru aplicare se procedează astfel: se folosesc de preferinţă frunzele de la suprafaţa verzei, cele care sunt mai intens colorate în verde şi au fost expuse la soare, adică pe cele pe care de obicei la gătit le dăm la o parte. Se spală bine cu apă rece, se şterg cu un şervet curat de bumbac, se pun pe o planşetă, de asemenea foarte curată, se scot cu cuţitul nervurile mari şi apoi cu un făcăleţ sau cu o sticlă se strivesc uşor frunzele pe ambele părţi. Se pune pe locul afectat o bucată de finet, apoi se pun frunzele şi după aceea iarăşi finet, şi se leagă locul nu foarte strâns. Se iau măsurile necesare să nu alunece pansamentul, în funcţie de locul unde se fac aplicaţiile. Frunzele trebuie să fie proaspete, şi când luăm mai multe din piaţă le ţinem la frigider într-o pungă de plastic. Vom constata a doua zi că frunzele se subţiază foarte mult, parcă se topesc, şi, după gravitatea bolii, uneori chiar de la prima aplicare, depun un strat albicios sau se îmbibă bandajul cu un lichid purulent. Când se fac aplicaţii pe răni deschise sau pe ulcere varicoase supurânde se recomandă înmuierea frunzelor prin scufundarea timp de unu-două minute în apă fierbinte.  Unii terapeuţi recomandă şi folosirea frunzelor de varză roşie. Cele mai bune rezultate le are aplicarea frunzelor pe timp de noapte. Dacă pacientul este friguros se recomandă încălzirea frunzelor de varză înainte de aplicare, punându-le pe un capac de vas cu apă fierbinte, pentru câteva momente. Şi în caz de afecţiuni dureroase (nevralgii reumatismale, lombagii), cataplasmele cu frunze de varză aduc o rapidă uşurare bolnavilor.

ZUCCHINItwo fresh zucchini isolated

Zucchini este membru al familiei dovleceilor și dovleacului (Curcubitaceae). Probabil este cel mai bine cunoscut dintre toate varietățile de dovleci.

Originea dovleceilor a fost multă vreme un subiect de controversă: erau teorii cum că ar proveni din Asia Centrala, din America sau chiar din Africa.

ovlecelul este o legumă bogată în hidrați de carbon, magneziu,  potasiu, amidon, fosfor, folați, calciu. Conține multe vitamine – în special vitaminele A, B, C, E.

Se pare că paternitatea acestui aliment a fost “revendicată” și câștigată de către străvechile populații preincașe de pe teritoriul actualului Mexic, care ar fi folosit dovleceii ca aliment, conform surselor arheologice, cu 7000 de ani în urmă. Pe continentul european, ei au fost aduși și răspândiți cu câteva sute de ani în urmă, de către turci și italieni. În prezent, această legumă este cunoscută pe întreg globul pământesc, în mai multe varietăți (verde deschis, verde închis, galbeni, roșiatici sau chiar albi).

Pe lângă că este un producător prolific, zucchini poate fi încrucișat cu mulți membri ai familiei Cucurbitaceae, inclusiv cu dovlecii. Unele încrucișări de rase sunt foarte ciudate și interesante.

Beneficii pentru organism

Indiferent de soi, dovleceii sunt săraci în calorii și glucide, așa că au mare eficiență terapeutică. Este bogat în fibre de calitate, în potasiu și apă, dar cu resurse modeste de sodiu; are proprietăți diuretice și se digeră foarte ușor. Este recomandat sucul de dovlecei în rezolvarea cazurilor de constipație și diaree. Dovlecelul este ideal în regimul specific diabeticilor și supraponderalilor.

Datorită antioxidanților carotenoizi, contribuie la menținerea sănătății ochilor. Reduce riscul de infarct și accidente vasculare cerebrale (datorită magneziului și fosfaților). Este benefic în scăderea tensiunii arteriale (magneziu, potasiu). Datorită fibrelor, previne cancerul de colon. Are rol antiinflamator în astm, osteoartrită.

Aport caloric

Trei sute de grame de dovlecei asigură aproape dublul necesarului zilnic de vitamina A și de vitamina B9, necesarul zilnic de fosfor și de potasiu, jumătate din necesarul zilnic de magneziu.

Sfaturi de consum

Zucchini poate fi consumat crud, feliat sau ras, în salate și aperitive. Poate fi copt la cuptor sau inclus în compoziția pâinii, a diverselor mâncăruri – ghiveci, musaca, chifteluțe etc. Din zucchini se mai prepară supă, borș, supă-cremă, sufleu, mâncare pane, umpluți, budincă, dulceață. Pentru prăjit, se scurg de zeamă după sărare. Pentru sufleu, se scurg bine de apa după fierbere.

Utilizare în alimentație

Proaspeți, suc, gătiți, pane, la grătar, gratinați etc. Se potrivesc bine cu untul, smântâna, iaurtul, sosul de soia. Gustul lor este potențat de cel al cepei și usturoiului. Condimente compatibile: oregano, țelină, pătrunjel, mentă, dafin. 

 

Tratamente cosmetice sau recomandări medicale

Se recomandă în meniurile copiilor, persoanelor aflate în convalescență sau ale celor cu probleme digestive. Se recomandă în cure de slăbire. Boli prevenite cu ajutorul dovleceilor: scleroza multiplă, supragreutate, miopie, cataracta, boli oculare, cancerul, astm, reumatism, poliartrită reumatoidă, tromboflebitp, tromboze, ischemia cardiacă, fragilitatea capilară, lipsa de calciu, constipația, hipertrofia prostatei și se recomandă mai ales în primul trimestru de sarcină.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s