ARTICOLE

Mărţişorul

Publicat pe Actualizat pe

la-multi-ani-de-1-martie-4_a69e21185be844-450x410

Mărţişorul

Se spune că odată, Soarele a coborât pe Pământ, într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit, închizându-l într-o temniţă. Lumea s-a întristat, păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu. Dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să salveze soarele. Atunci, mai mulţi pământeni au hotărât să-l conducă pe tânăr şi, astfel, i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l învingă pe zmeu. Drumul tânărului a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna. Zile întregi s-au înfruntat voinicul şi zmeul, până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când acesta se stingea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.
1 Martie este o sărbătoare românească a primăverii. În prima zi din lună, ne bucurăm de revenirea la viaţă a naturii dăruind flori şi mărţişoare.
Povestea Mărţişorului

TRADIŢII ŞI OBICEIURI

Iniţial, mărţişorul era o monedă din aur sau din argint, la care se ataşa o sfoară făcută din doua fire răsucite (unul roşu şi altul alb). Mai mult, există credinţa, conform căreia, această amuletă aduce noroc şi fericire. Fetele îl purtau timp de douăsprezece zile la gât, după care-l prindeau în păr şi-l ţineau astfel până ce înflorea primul pom (de obicei, până la sfârşitul lunii martie). Dupa aceea, cu şnurul legau o creangă a pomului, iar cu banul respectiv îşi cumpărau caş, pentru ca tot anul să le fie faţa frumoasă şi albă. În zilele noastre, de 1 Martie, femeile primesc mărţişoare, legate cu un şnur alb-roşu, ca simboluri aducătoare de noroc şi bunăstare. Roşul este considerat culoarea primăverii, iar albul culoarea iernii. Se asociază, de obicei, flori timpurii de primăvară.

În unele zone, scopul purtării Mărţişorului este să-ţi apropii soarele. Aşa te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, frumuseţe, veselie şi sănătate, cinste şi iubire. Dăruind un mărţisor este ca şi cum ai dărui o fărâmă de soare. Un alt obicei de la sate este ca ţăranii să pună copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele îl poartă ca să nu le ardă soarele. Mai mult, cine nu le poartă are să se ofilească. Oamenii din popor mai ştiu ca mărţişorul trebuie purtat ca un lucru sfânt, nu ca pe o podoabă ori ca o jucărie.
http://www.cancan.ro/…/povestea-marcicorului-tradicii-ci-ob…

Condiment universal din ierburi uscate (pregătit la noi acasă)

Publicat pe Actualizat pe

HPIM0461

Amestec condimente-ierburi uscate

Acest amestec îl pregătesc chiar eu şi pot să spun că calitatea este maximă. Nu descurajez pe nimeni să cumpere mix de condimente gata preparat din comerţ, doar că acelea conţine exact ce doreşte producătorul şi nu ceea ce doriţi dumneavoastră. Majoritatea au un adaos foarte mare de sare (ca să traga la cântar) în rest multe E-uri ce aromatizează în exces amestecul şi în final două ierburi de te miri ce.

Deci ideea este în felul următor, dacă vrem să mâncăm cât de cât sănătos trebuie să ştim exact cu ce ne preparăm hrana. Condimentele pot fi în mod sigur controlate de dumneavoastră.

Acest amestec conţine 5 ierburi uscate şi o parte curry.

Cele 5 ierburi sunt:

  • cimbru
  • măghiran
  • leuştean
  • busuioc
  • pătrunjel

Curry conţine în general ghimbir, usturoi, ceapă, cardamon, chimen, scorţişoară, ardei iute, cuişoare, seminţe de muştar.

Puneţi într-un borcan sau recipinet mai măricel câte o parte din cele 5 ierburi şi curry. Amestecaţi şi condimentul universal este gata.

Puteţi folosi acest amestec pentru orice fel de carne: pui, curcan, porc sau peşte. În plus se adaugă, după preferinţe piper (eu folosesc mix de piper de la Kotanyi, adică 4 feluri de boabe de piper: alb, negru, verde şi roşu.

Ştiu, v-am condimentat prea tare 🙂 dar mâncarea fără condimente nu are niciun gust, carnea cu atât mai mult deci de asta insist să folosiţi condimente.

Cum se serba 1 Mai muncitoresc!

Publicat pe

„Râde iară primăvara/ Peste câmpuri, peste plai, / Veselia umple țara, C-a venit Întâi de Mai!// Muncitorii au pornit/ Și-ntr-un glas s-au înfrățit! / Și ei azi sărbătoresc Unu Mai muncitoresc.// Înfrățiți azi cu țăranii, /Muncitorii-n joc și cânt, / Prăznui-vor în toți anii/ Libertatea pe pământ.// Peste mări și peste țări,/ Se adună pe cărări,/ Lumea toată în alai/ Pentru al nostru Întâi de Mai“.

5a2967947d8f

Acum, 1 Mai înseamnă distracție, cluburi, parade. În urmă cu trei decenii, 1 Mai însemna, în primul rând, manifestații.

1_mai_muncitoresc_by_optimus01-d5iqke0

Ziua Internațională a Muncii era marcată de defilări grandioase. De la pionieri la țărani, de la muncitori la profesori, toți erau scoși în stradă cu stegulețe în mână.

Cu câteva zile înainte semnai convocatorul că vei fi la manifestație. „Nu erai obligat să vii, dar dacă nu veneai te ținea minte și dacă aveai nevoie de ceva ei spuneau «nu avem!», povestesc cei care participau la manifestații.

Așa că în dimineața zilei de 1 Mai oamenii muncii se îmbrăcau cu ce aveau mai frumos prin șifonier și mergeau la manifestație. Li se dădeau stegulețe, pancarte sau tablouri cu membri ai PCR și apoi frumos încolonați treceau prin fața tribunei oficiale de pe bulevardul Tomis. Mai rău era de cei cu rezultate deosebite pentru că trebuiau să-și pună în piept toate tinichelele ca să arate ce rezultate deosebite are. „Cineva anunța: «Acum, urmează unitatea cutare, care a obținut rezultate în producție…» Niciodată nu se vorbea de rău. După ce plecai de acolo reveneai la locul tău, dar acolo se vorbea numai de realizări“, povestește un fost membru de partid.

texte-de-lozinci-in-1989-18367173

Manifestațiile țineau până la ora prânzului, timp în nicio alimentară nu se vindeau băuturile alcoolice. „După aia, năvăleau în cârciumi și apărea vinul pelin și oamenii nu se mai dădeau duși acasă“, povestesc oamenii.

Cum a apărut sărbătoarea

În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.

În România, această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă, în 1890. În perioada regimului comunist, 1 Mai era motiv de propagandă și manifestații uriașe. Muncitori, țărani, intelectuali sau elevi , cu toții se strângeau pentru a demonstra în sincron prin fața autorităților.

 

http://www.reporterntv.ro/stire/cum-se-serba-1-mai-muncitoresc-in-timpul-manifestatiilor-in-alimentari-nu-se-vindeau-bauturi-alcoolice-galerie-foto

Rusalii

Publicat pe

pentecost

Rusaliile (din latină rosalia) (cunoscute și drept Pogorârea (coborârea) Sfântului Duh (Sfântului Spirit)) reprezintă o sărbătoare creștină importantă, prăznuită întotdeauna duminica, la 50 de zile după Paști. De Rusalii este comemorată coborârea Sfântului Duhasupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret. Potrivit scrierilor Noului Testament (Faptele Apostolilor 2, 1-11) acest eveniment a avut loc în ziua rusaliilor evreiești (Șavuot), la 50 de zile de la învierea lui Iisus din Nazaret. De aceea sărbătoarea creștină mai poartă denumireade Cinzecime (în latină Pentecostes, în franceză Pentecôte, în germană Pfingsten, în maghiară Pünkösd etc.).

Creștinii sărbătoresc Rusaliile timp de 3 zile, în zona Moldovei și a Transilvaniei, 7 zile în zona Munteniei și a Olteniei, iar în zona Banatului, timp de 8 zile.

În tradiție se spune că cei care nu țin sărbătoarea de RUSALII vor fi pedepsiți de Iele. Reprezentări mitice feminine, Rusaliile sunt femei fabuloase, fiicele lui Rusalim Împarat și spirite malefice, scrie romanianmonasteries.org. Ielele, așa cum li se mai spune, sunt spirite rebele ale morților care, după ce au părăsit mormintele în Joia Mare si au petrecut Paștele cu cei vii, refuză să se mai întoarca în lacașurile lor pământene și încep să facă necazuri oamenilor. Sătenii se fereau să le rostescă numele, astfel ca „Iele” a devenit cel mai popular cuvânt la adresa lor și provine, de fapt, de la pronumele personal „ele”.

În unele zone se spune că Ielele ursesc copiii la naștere și prezic moartea oamenilor. Ca să se ferească de duhurile rele, oamenii își împodobesc locuințele cu leuștean, tei, usturoi, dar încearcă și să îmbuneze spiritele morților cu ofrandele specifice. Rusaliile îi pedepsesc și pe aceia care lucrează în această zi considerată a dansului lor și nu o prețuiesc.

La sate în special se păstrează tradiția ca în această zi să se ducă la biserică pentru sfințirea crengilor de tei și nuc, acestea simbolizând limbile de foc ale puterii Sfântului Duh, care s-a pogorât peste Sfinții Apostoli. Aceste crenguțe se agață apoi la strașina caselor sau la icoane. Se spune că acestea te vor apăra de cele rele.

Preoții și sătenii ies pe câmp în ziua a doua de RUSALII pentru a sfinți apa și a stropi câmpul, crezându-se că, astfel, nu va bate grindina.

Se mai spune că de la Duminica Rusaliilor, timp de nouă săptămâni, nu este bine să culegi plante tămăduitoare.
http://www.romaniatv.net/rusalii-2014-traditii-si-obiceiuri-in-duminica-mare-iata-ce-nu-trebuie-sa-faci-in-aceasta-zi_150002.html

821362_53504832_resize (1)

Sfinții Împărați Constantin și Elena

Publicat pe

images

 La mulți ani tuturor celor care poartă aceste nume!

10252040_715130408538835_7472558742771582625_n

Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe 21 mai pe Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena. Constantin cel Mare s-a născut în orașul Naissus (Nis, Serbia) în jurul anului 274. A devenit suveran al întregului Imperiu Roman după învingerea lui Maxentiu și a lui Liciniu. Potrivit mărturiilor lui Eusebiu și Lactantiu, în ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a văzut pe cer ziua, în amiaza mare, o cruce luminoasă deasupra soarelui cu inscripția: „in hoc signo vinces” (prin acest semn vei birui).

Noaptea, în timpul somnului, i se descoperă Hristos, cerându-i să pună semnul sfintei cruci pe steagurile soldaților. Dând ascultare poruncii primite în vis, iese biruitor în lupta cu Maxentiu. Pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se păstrează la Roma, se afla inscripția: „instinctu divinitatis” = „prin inspirație divină”, ce descoperă cum a fost câștigată victoria asupra lui Maxentiu.

Cea mai însemnată realizare a împăratului Constantin a fost Edictul de la Milano (313), prin care creștinismul ajunge să fie recunoscut de stat. Însă, el va deveni religie de stat în timpul lui Teodosie cel Mare (379-395).

După edictul din 313, împăratul scutește Biserica de impozite, îi acordă dreptul de a primi donații și le dă episcopilor dreptul să judece pe cei ce nu doreau să fie judecați după legile statului. Va înlătura din legile penale pedepsele contrare spiritului creștinismului, precum: răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul roșu).

Împăratul Constantin a convocat primul Sinod ecumenic la Niceea (325), unde după lungi dezbateri, învățătura lui Arie a fost condamnată și s-a adoptat formula ca Fiul lui Dumnezeu este de o ființă cu Tatăl și deci, din veci cu El. La sinod au fost alcătuite și primele 7 articole ale Simbolului de credință (Crezul), a fost fixată data Paștilor (prima duminică după lună plină, după echinocțiul de primavară) și s-au dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericească.

Sfântul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de către episcopul Eusebiu de Nicomidia. A murit la scurt timp (337) în Nicomidia și a fost înmormantat în biserica Sfinții Apostoli din Constantinopol, ctitorita de el.

Împărăteasa Elena

Flavia Iulia Helena s-a născut în provincia Bitinia. În anul 293, generalul roman Constantiu Chlorus, la îndemnul împăratului Diocletian, divorțează de împărăteasa Elena. Aceasta nu se recăsătorește, ci trăiește departe de atenția publică, dar aproape de fiul său.  A reușit să descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost răstignit Hristos. Potrivit tradiției, în urma săpăturilor s-au găsit trei cruci. Pentru a se identifica crucea pe care a fost răstignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort. Acesta a înviat în momentul în care a fost atins de Crucea Domnului. Pe 14 septembrie 326, episcopul Macarie I al Ierusalimului a luat crucea și a înălțat-o în fața mulțimii. Ziua de 14 septembrie a devenit sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci în calendarul creștin.

Împărăteasa Elena a zidit Biserica Sfântului Mormânt, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret și multe alte sfinte locașuri.

Semnificația numelor Constantin și Elena

Numele Constantin este de origine latină și vine de la constans, constantis („constant”, „ferm”).

Elena – Străvechiul nume Helene este explicat de unii prin gr. helane („torta”, „faclie”, dar și „foc sacru”, la sărbătorile numite Heleneia, dedicate zeiței Artemis), iar de alții prin gr. hele („lumina arzătoare a soarelui”).

http://www.crestinortodox.ro/sfintii-constantin-si-elena/sfintii-imparati-constantin-elena-91034.html

Sfântul Vasile cel Mare

Publicat pe

images

SFANTUL VASILE: În prima zi a Anului Nou, creştinii ortodocşi îl prăznuiesc pe Sfântul Vasile cel Mare, ocrotitorul săracilor. În tradiţia populară, Sfântul Vasile este cunoscut ca fiind Crăciunul cel Mic, fratele Crăciunului.

Sfântul Vasile Cel Mare, episcopul Cezareei, este considerat unul dintre cei mai importanţi părinţi ai Bisericii Ortodoxe şi unul dintre cei mai mari teologi ai creştinătăţii. Pruncul Vasile a fost un copil binecuvântat de Dumnezeu, fiind un înainte-văzător. Tradiţia creştină spune că, la scurt timp după naştere, pruncul Vasile nu sugea lapte de la sânul mamei în zilele de miercuri şi de vineri. Tot tradiţia creştină menţionează că micuţul a plâns continuu până când a fost botezat. Mai mult, din copilărie, pruncul a uimit prin unele gesturi: dacă atingea plantele ofilite, acestea se înviorau, iar atunci când mângâia animalele bolnave ele se însănătoşeau.

Mai târziu, fiind iubitor de învăţătură, Vasile cel Mare a studiat la cele mai importante instituţii de învăţământ din acele timpuri din Cezareea, din Constantinopol şi la cea mai importantă academie din Atena. Aici, tânărul Vasile a studiat cu pasiune astronomia, geometria, medicina şi retorica. De asemenea, la Atena l-a întâlnit pe Grigore de Nazianz, care a fost impresionat de inteligenţa şi de harul colegului său Vasile, iar între cei doi s-a legat o prietenie exemplară pentru tot restul vieţii. În acelaşi timp, cei doi buni prieteni au ales viaţa religioasă şi monahismul.

Exemplul lor a fost urmat de fratele mai mic al Sfântului Vasile, cel care a devenit Sfântul Grigorie de Nyssa. După moartea părinţilor, cei doi fraţi şi-au împărţit săracilor întreaga avere a familiei lor. Prin faptele lor de milostenie s-a deschis drumul unui şir de binefaceri pentru săraci şi pentru cei neputincioşi, consemnate de istoria creştinismului sub numele de „Vasiliade”.

Sfântul Vasile cel Mare a trecut la viaţa veşnică la data de 1 ianuarie în anul 379.

SFANTUL VASILE alungă duhurile rele

Sf. Vasile a murit în anul 379, când încă nu împlinise 50 de ani, iar la înmormântarea sa au participat mulţime de creştini şi păgani, dovadă a marii sale popularităţi, a mai spus părintele Ciprian Apetrei.

În tradiţia românilor, Anul Nou, întâmpinat, în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, se mai numeşte Revelion sau Seara Sfântului Vasile. Se spune că în noaptea de Sf. Vasile cerul se deschide de trei ori pentru câte o clipă.

Sf. Vasile e unul dintre sfinţii care au făcut minunile cele mai mari şi e considerat păzitor de duhuri rele, cu mare putere asupra dracilor.

În tradiţia populară, Sfântul Vasile apare şi ca „mare beţiv”, care stă călare pe poloboc, iar de ziua lui se fac petreceri şi chefuri. De altfel, el s-a rugat de Dumnezeu să-i dea o zi, iar Domnul i-a dat cea dintâi zi, cea a Anului Nou. Fericit, Sfântul Vasile a luat un clopoţel şi i-a legat la toartă o crenguţă de busuioc şi s-a suit la Dumnezeu să-i ureze lucruri bune. De aceea, de Sfântul Vasile există obiceiul de a ura.

http://www.romaniatv.net/sfantul-vasile_117443.html

De ziua numelui tău, iţi doresc tot binele din lume, noroc, fericire şi sănătate şi să ţi se îndeplinească toate dorinţele pe care o sa ţi le pui. La mulţi ani, Vasile!

Sfântul Ierarh Nicolae (6 decembrie); Naşterea Domnului (Crăciunul, 25 decembrie)

Publicat pe Actualizat pe

iarna-decembrie-zapada-copac

Sfântul Ierarh Nicolae (6 decembrie)

 Sfantul-Nicolae

 Numit în popor şi Sân Nicoară sau Moş Nicolae, Sfântul Nicolae ne prilejuieşte o scurtă remarcă despre suprapunerea sărbătorilor şi figurilor mitologice: Moş Crăciun, Santa Claus în tradiţia anglo-saxonă, provine din numele Sfântului Nicolae, dar frumosul obicei al darurilor de Crăciun s-a mutat în 25 decembrie, ziua Naşterii Mântuitorului.

Şi de Moş Nicolae se dau daruri, căci la români există obiceiul cadourilor descoperite de copii în încălţăminte, în dimineaţa acestei zile de sărbătoare.

Există şi o credinţă despre vreme: când Sfântul Nicolae vine pe cal alb, adică aduce cu sine zăpadă, atunci se spune că va fi iarnă grea, care se frânge de-abia la Sfăntul Ion.

Ne aflăm la mijlocul postului Crăciunului, dar această zi este de dezlegare la peşte.

Naşterea Domnului (Crăciunul, 25 decembrie)

imagesXBOT8KEO

 Este marea sărbătoare a creştinătăţii, sărbătorirea Naşterii Mântuitorului. Această naştere nu este una oarecare, fiindcă însuşi Dumnezeu este Cel care a luat Trup şi s-a născut Om.

Cuvântul ,,Crăciun”, a cărui origine este şi astăzi în discuţie, provine, în orice caz, dintr-un fond mitic extrem de vechi şi, în acelaşi timp, este singurul care desemnează, în limba română, naşterea lui Hristos.

Crăciunul este o semidivinitate arhaică, legată probabil de cultul strămoşilor, peste a cărui semnificaţie s-a suprapus, odată cu creştinarea românilor, ziua Naşterii Domnului. Faptul că numele vechii figure mitologice s-a păstrat, înglobarea în credinţa românilor creştinaţi, se explică prin importanţa străvechiului mit.

Această suprapunere este vizibilă şi într-o legendă: Moş Crăciun era un cioban rău care nu a vrut să o primească pe Fecioara Maria să nască în staulul lui. Dar nevasta lui Crăciun, o femeie miloasă, o primeşte în ascuns pe Maica Domnului şi tot ea îl moşeşte pe Isus. Aflând toate acestea, Moş Crăciun se înfurie şi îi taie mâinile soţiei sale, dar Fecioara Maria i le pune la loc. Văzând această minune, Crăciun se bucură că nevasta i-a scăpat de o pedeapsă necugetată şi aprinde un foc din brad în curtea lui, jucând în jurul său. Apoi, el îi dă Sfintei Fecioare darurile pe care le putea oferi un cioban: lapte, caş, urdă şi smântână. Astfel Moş Crăciun cel rău ajunge bun şi schimbarea sa este păstrată prin obiceiul darurilor din ziua Naşterii Mântuitorului. Noaptea dintre Ajun şi Crăciun se priveghează. În timpul priveghiului, pe masă se obişnuia să se pună un colăcel cu un cuţit înfipt în el. Masa, pusă la ora 5 în Ajun, trebuie să rămână întinsă toată noaptea. Se face foc în cămin, iar ,,butucul Crăciunului” arde toata noaptea.

Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil (8 noiembrie); Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie); Sfântul Andrei (30 noiembrie)

Publicat pe

sf_arhangheli_mihail_si_gavriil_76414300

Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil (8 noiembrie)

Arhanghelii Mihail şi Gavril sunt veneraţi în multe sate drept patroni ai casei. Este o sărbătore mare, care ţine trei zile, 8,9, şi 10 noiembrie. Prima zi este numită ,,capul Arhanghelului”, a doua ,,mijlocul” iar a treia ,,coada Arhanghelului”.

Intrarea-in-biserica-a-Maicii-Domnului_3

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie)

Când Fecioara Maria a împlinit trei ani, Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana şi-au împlinit făgăduinţa făcută Domnului, de a da copilul în dar lui Dumnezeu. Această zi, a aducerii Sfintei Fecioare la templu, este cunoscută de către credincioşi sub numele de ,,Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” şi este o zi de pocăinţa şi de mare sfinţenie.

Sfânta Tradiţie afirmă că, la templu, Maica Domnului a fost întâmpinată de arhiereul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezatorul. Prin harul său, doar văzând-o pe Sfânta Fecioara, Zaharia a înţeles lucrarea lui Dumnezeu.

Această ,,Intrare” nu este înţeleasă de către credincioşi doar ca înfăţişarea Maicii Domnului în templul de piatră din Ierusalim, ci mai ales drept primirea ei în Raiul în care nici un om nu a mai ajuns după Căderea în păcat.

Pentru această sărbătoare este dezlegare la peşte.

sf-andrei

Sfântul Andrei (30 noiembrie)

Acest Sfânt este, la români, patronul lupilor şi ziua sa este închinată acestor animale. Se credea că în această zi îşi vede lupul coada (se ştie că gâtul lupului este rigid, acesta neputând să-şi întoarcă capul); pentru o zi, însă, lupul nu mai are gâtul înţepenit, aşa că prada, om sau animal, nu are scăpare.

Se spunea că nici un moment al anului nu este mai potrivit pentru transformarea oamenilor în vârcolaci, ca ziua Sfântului Andrei. Împotriva acestor fiinţe malefice, usturoiul este singurul aliat al omului.

 

Sfânta Paraschiva (14 octombrie), Filipii (18 octombrie), De la Sân Medru la Sânt Ion

Publicat pe

Sfânta Paraschiva (14 octombrie)

 DSC_0091

Sfânta Paraschiva, de o mare importanţă pentru români, vindecările sale miraculoase fiind cunoscute atât pe timpul vieţii sale, cât şi prin moaştele ei, este cunoscută în popor şi ca Sfânta Vineri.

Ea este protectoarea Moldovei şi, de aceea, sărbătoarea ei este ţinută cu sfinţenie în această parte a României.

 

Filipii (18 octombrie)

 Philip_the_Apostle

Filipii cad întodeauna pe 18 octombrie, iar această sărbătoare provine din străvechiul cult dac al lupilor. Numele ei vine de la Sfântul Filip, despre care se credea că este ocrotitorul gospodarilor în faţa lupilor. În această zi nu este bine să se pronunţe cuvântul ,,lup”, de asemenea, se obişnuia să se ţină post şi femeile nu lucrau. Toate acestea pentru ca gospodaria să fie ferită tot anul de primejdia lupilor.

Interesant este faptul că poporul român provine din fuziunea a două neamuri care-şi trag originea mitică din lupi: românii, care, la Lupercalii sărbătoreau legenda lupoaicei care i-a alăptat pe Romulus şi pe Remus, şi dacii, pe al căror standard figura capul de lup.

Tradiţia Filipiilor s-a păstrat până în timpurile noastre, în această zi vânătorii ferindu-se să facă rău, prin orice metodă, lupilor.

 

De la Sân Medru la Sânt Ion

Această perioadă a calendarului tradiţional cuprinde tot anotimpul rece, de la primul îngheţ, până la pimele şi timidele semne ale primăverii.

 sfantul_dimitrie_etagallerywordpresscom_488

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie

 

Izvorătorul de Mir (26 octombrie)

 

Este cunoscut în popor ca Sân-Medru şi anunţă, pentru ţărani, începerea iernii. Existau multe credinţe legate de această zi, majoritatea referindu-se la evenimente nefaste: se credea că de Sân-Medru morţii părăsesc mormintele lor, transformându-se în vârcolaci sau strigoi, şi, ieşind pe pământ, îi năpăstuiesc pe cei vii.

Într-o notă mai luminoasă, tot de Sân Medru avea loc serbarea ciobanilor, ziua în care se încheiau contractele de păstorit. Acum li se dădea ciobanilor ,,untura oilor”, care să ferească animalele de rele pe tot timpul iernii. Această untura se făcea din mai multe ingrediente, adunate în cursul anului trecut: untura de porc negru, tăiat de Ignat, pe 20 decembrie, şi păzită în mod ritual, în faţa unui foc viu, toată noaptea, până la cântatul cocoşului; untura se alegea de lângă inimă, nu se topea şi se păstra sărată şi afumata; mai se puneau plante culese în seara de dinainte de Todoruse, uscate, sfărâmate mărunt şi amestecate cu tămâie. Printre aceste plante, foarte des folosite erau: usturoiul, laptele câinelui, leuşteanul, pelinul, scaietele mare, urzica şi frunzele de salcie.

 

 

Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie)

Publicat pe

Icoana%20Inaltarii%20Sfintei%20Cruci

Sfânta Cruce este simbolul Bisericii, semnul definitoriu al creştinismului. În sens istoric, sărbătoarea din această zi se referă la un capitol extreme de important din viaţa împăratului Constantin  Acesta a pornit război împotriva unui mare prigonitor al creştinilor, tiranul Maxentiu. În timpul acestui greu război, Constantin a avut o viziune: pe cer, la amiază, a apărut o cruce făcută din stele, iar pe cer scria ,,În acest semn vei învinge”. Împăratul a purtat de atunci crucea pe drapelele sale şi a învins în război. Tot de atunci, marea dorinţă a lui Constantin a fost de a descoperi Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul şi, în acest scop, a trimis-o la Ierusalim pe mama sa, Elena.

Locul în care fusese îngropată Crucea a fost descoperit, dar deasupra sa se ridicase un templu păgân. Tempul a fost dărâmat şi, săpând foarte adânc, oamenii împăratului au găsit trei cruci, alături de o înscripţie: ,,Isus Nazarineanul, regele iudeilor”. Neştiind care este adevarata Cruce, Elena a adus o femeie pe moarte, care, la atingerea adevaratei Cruci, s-a vindecat pe loc. Astfel a fost descoperită Crucea şi, fiind foarte multă lume-dornică să o vadă , Elena a poruncit să fie înălţată. În acel loc, împăratul Constantin a zidit Biserica Învierii Domnului, sfinţită în ziua de 13 septembrie 335. A doua zi, Crucea a fost înălţată din nou, pentru ca toţi credincioşii să o poată vedea.

În această zi, numită şi Crucea Mare, se încheie postul de la Cruce la Cruce.

,,Poveţele maicii Sofronia”