Legume albe

Salată de cartofi cu chimen

Publicat pe Actualizat pe

1 dec 0231 dec 019

Ingrediente

  • 1 kg cartofi roșii
  • 1 lingură chimen (semințe sau chimen măcinat)
  • 200 ml ulei
  • 200 ml apă
  •  1 ceapă roșie (mare)
  • 100 ml oțet
  • sare, piper

Mod de pregătire

1 dec 004

Fierbem cartofii în apă cu sare sau în aburi. Lăsăm sa se răcească astfel devin mai puțin sfărămicioși. Curățăm cartofii și îi tăiem rondele mai groase.

1 dec 0061 dec 0091 dec 011

Călim chimenul în ulei, nu mai mult de 1 minut, apoi adăugăm rondele de catofi, călim și cartofii pe ambele părți câte 2 minute. Este indicat a folosi un vas teflonat pentru a evita arderea cartofilor de marginea vasului.

1 dec 0121 dec 014

Oprim focul, lăsăm cartofii să se odihnească 3-4 minute și apoi adăugăm apa cu oțetul, ceapa rondele, sare și piper. Amestecăm totul cu grijă pentru a nu sparge rondelele de cartofi și mai aprindem focul pentru a da un clocot, două apei cu oțetul.

1 dec 0161 dec 0181 dec 020

Reclame

Salată de conopidă cu usturoi

Publicat pe

28 iunie 010

Ingrediente

  • 1 conopidă
  • 6-7 căței de usturoi
  • 200 ml smântână
  • sare, piper după gust

Mod de pregătire rețetă

Curățăm spălăm conopida și o fierbem, la aburi sau în apă cu sare.

28 iunie 002

După ce a fiert conopida o lăsăm la răcit (conopida trebuie să fie foarte rece).

28 iunie 007

Tocăm conopida mărunt adăugăm ustuoiul pisat, sare, pieper și smântîna. Amestecăm foarte bine ingredientele și salata de conopidă este gata.

Legume albe

Publicat pe Actualizat pe

CARTOFI

n cele 5 secole de când a fost adus pe continentul european din America de Sud de către conchistadori, cartoful a devenit a patra sursa de hrană de pe pământ după grâu, orez și porumb.

cartofCartoful (Solanum tuberosum) este atât denumirea plantei din familia solanaceelor, cât și a tuberculilor care sunt comestibili. Există sute de varietăți cultivate în toată lumea; în funcție de conținutul de amidon, unele varietăți sunt folosite cu precădere la piureuri (se sfarâmă mai ușor), iar altele pentru alte feluri de mâncare (cartofi prăjiți etc).
Europa de Est rămâne regiunea unde se cultivă cele mai mari cantități pe cap de locuitor, iar China și India sunt țările ce cultivă cele mai mari cantități.

Alegerea cartofilor:

Cartofii buni nu trebuie să prezinte semne de încolțire și nici pete verzi (un semn al substanțelor toxice). Cartofii trebuie să fie tari, cu coaja subțire.

Date nutriționale:

În funcție de cum sunt gătiți, cartofii au aproximativ 90 de calorii la 100 de grame. Se digeră relativ ușor datorită conținutului de potasiu, zaharuri și amidon. Vitamina C conținută de cartof se pierde de obicei la gătit.

CEAPĂ

Planta legumicola bienala, ceapa infloreste in lunile iunie-iulie. Ceapa de apa, alba sau rosie este cea care se cultiva prin rasad, iar ceapa de samanta se numeste arpagic. In scopuri alimentare si medicinale de la ea se folosesc bulbul si sucul lui, dar si frunzele, in cazul celei verzi.

Ceapa este bogata in quercetina, antioxidant care creste capacitatea de aparare a organismului impotriva radicalilor liberi, a cancerului, tulburarilor circulatorii si a bolilor cardiovasculare, precizeaza medicii nutritionisti. Potrivit specialistilor, acest condiment este recomandat mai ales fumatorilor, deoarece quercetina protejeaza corpul de agentii cancerigeni. In cazul unei alimentatii sarace in vitamina C si E, ea asigura organismului antioxidantii necesari. De asemenea, leguma are efect sedativ, amelioreaza tusea si bronsitele.

Continut si proprietati terapeutice

Ceapa contine numeroase oligoelemente (sodiu, potasiu, calciu, fosfor, iod, siliciu, carbon, clor), vitaminele A, B si C, acizii fosforic si acetic, uleiuri volatile, oxidaze si alte enzime, glucuchinina, fitoncide (substante naturale cu proprietati antiseptice).

Ceapa are multe proprietati terapeutice. Este un stimulent general al sistemului nervos, hepatic si renal. Este un diuretic puternic, un antiseptic si antiinfectios, actionand ca un antibiotic fata de culturile de stafilococi.

Alte proprietati ale ei sunt: echilibrant glandular; hipoglicemiant (recomandandu-se diabeticilor!), antihelmintic (contra parazitilor intestinali), antisclerogen si antitrombotic, hipnotic usor, expectorant si antitusiv, antialgic-sedativ; curativ al pielii si al sistemului pilor; indeparteaza tantarii; afrodiziac.

Consumata cruda, la cina, are efect de somnifer. Cea verde are proprietati diuretice reglatoare a glandelor endocrine, fiind recomandata in curele de lunga durata. Durerile de rinichi pot fi combatute usor daca frecati locul dureros cu o ceapa taiata in jumatate.

Utilizari medicale

Cel mai adesea ceapa se consuma cruda, dar cei care nu o suporta astfel o pot coace la cuptor. Dintre utilizarile interne se pot mentiona: retentie hidrica si clorosodica (edeme cardiace si renale, oligurie, pleurezie); litiaza urica, guta (decoct, 2 cani pe zi); prostatita (sub forma de tinctura, 2 lingurite pe luna, timp de 6 luni pe an); afectiuni respiratorii: bronsite, astm, laringita (infuzie din muguri de brad cu 5 cepe la un litru de apa clocotita, cu 10 g de miere, 1-2 cani pe zi); varice si tromboflebite (suc de ceapa si miere).

Utilizari externe: cataplasme din ceapa coapta la cuptor in caz de abcese, furunculoza, panaritii; frictionari de 1-2 minute in zona intepaturilor de viespe; degeraturi, crapaturi, migrene, surditate, nevralgii dentare, negi, plagi, ulcere, arsuri.

Remedii naturale impotriva unor afectiuni:

–    contra gripei: macerat din 2 cepe taiate felii subtiri in 0,5 l de apa, timp de 10 zile (se bea un pahar intre mese si unul inainte de culcare);

–    contra diareei: decoct dintr-o mana de foi subtiri de ceapa intr-un litru de apa, timp de 10 minute (se bea 0,5 l pe zi);

–    contra bolilor reumatismale: decoct din 3 cepe taiate felii (necuratate de foita) la un litru de apa, timp de 15 minute (se strecoara si se bea un pahar dimineata si unul inainte de culcare, pentru o cura de 15 zile);

–    contra litiazei biliare: fiertura dintr-o ceapa mare taiata fin, patru lingurite de ulei de masline, 150 ml de apa si 40 g untura nesarata, timp de 10 minute (se bea foarte calda, mai multe seri la rand);

–    contra guturaiului: macerat din 2 cepe taiate rondele, presarate cu putin zahar, timp de 24 de ore (se sorb 2 pana la 4 linguri pe zi).

Atentionare: in afectiunile hepato-biliare si gastro-duodenale, consumul exagerat de ceapa poate dauna sanatatii!

Efecte benefice ale cepei verzi

Gustoasa si bogata in vitamine, ceapa verde este, pe langa un ingredient de baza, si un „medicament” natural. Iata efectele benefice ale cepei verzi asupra organismului: Creste rezistenta la efort fizic. Ceapa verde este bogata in vitaminele B, C si saruri minerale extrem de importante pentru efortul fizic, precum potasiu si calciu. Mai contine insa anumiti eteri si compusi cu siliciu care nu se gasesc in alte alimente.

Acesti eteri, aceiasi care dau senzatia de iritatie a ochilor, sunt extrem de importanti pentru cei care au o activitate fizica zilnica, ei ajutand la o mai buna oxigenare a muschilor. Curata organismul de toxine. Cura cu ceapa verde, sub forma de salata, are efect diuretic si depurativ, regland si activitatea anumitor glande din corp, motiv pentru care e considerata un antialergic natural foarte valoros.

Intareste oasele. Ceapa contine substante ce favorizeaza dezvoltarea si consolidarea tesutului osos. Din acest motiv, daca avem o dieta din care nu lipseste ceapa verde, riscul de fracturi scade drastic in cazul unor lovituri sau caderi. Ceapa mentine nivelul de calciului din majoritatea structurilor osoase, inclusiv a celor spongioase.

CIUPERCI ciuperci

Ce beneficii au ciupercile?

– Se digera repede.
– Deoarece nu contin amidon, favorizeaza dietele de slabire.
– Regleaza tensiunea arteriala.
– Sunt principala sursa de antioxidant esential (seleniul).
– Intaresc sistemul imunitar.
– Reprezinta substitutul carnii, de aceea sunt foarte utilizate de catre vegetarieni.
– Consumul de ciuperci previne starea de oboseala şi anxietate.

Informatii nutritionale pentru ciuperci

– In 100 de grame de ciuperci se gasesc 25 kcal.
– Ciupercile nu au grasimi.
– Totalul carbohidratilor este de 5.100 de grame.
– Proteinele se gasesc in cantitate de 1.900 de grame.

Ce vitamine si minerale contin?

– In continutul lor, ciupercile prezinta vitamina D si niacina in valoare de 1.600 mg.
– Mineralele care se gasesc in ciuperci 425 mg de sodiu, 129 mg de potasiu si 66 mg de fosfor.

– Au proprietati imunostimulatoare.Ce proprietati terapeutice au ciupercile?

– Previn aparitia cancerului.
– Ajuta la buna functionare a sistemului digestiv si a celui nervos.
– Reduc riscul de infarct.
– Previn accidentele vascular-cerebrale.

Care este dezavantajul consumului de ciuperci?

– Proteinele sunt continute in celule cu membrana bogata in celuloza, iar chitina care este greu de digerat.

CONOPIDĂ 

Conopida este considerata si un bun aliment anticangerigen detoxifiant al organismului.

Consumul acestei legume de cel putin trei ori pe saptamana previne anemia si regleaza tensiunea arteriala. Conopida este recomandata persoanelor care vor sa slabeasca.

SCURT ISTORIC

Conopida sau „varza de Cipru”, cum a fost denumita la inceput” provine, dupa cum ne sugereaza si porecla, din Ciprul antic si exista inca de acum 2.500 de ani.

Aceasta a fost cultivata in Persia antica si in Egipt, Italia, iar in secolul 16 a ajuns si pe continentul european.

 Conopida si proprietatile sale

Contine enzime, proteine si vitamine, toate bune pentru a fi folosita in favoarea unui organism sanatos.

Conopida are 21 de calorii, vitaminele C, A, B1, B6, B2, fosfor, zinc, calciu, magneziu, fier, mangan, caroten, cupru, nu are colesterol, nu contine amidon si poate fi consumata in curele de slabire.

UZ INTERN

Printre proprietatile importante ale conopidei se numara prevenirea bolilor de inima, a atacului cerebral, detoxifierea organismului, bun anticangerigen, antireumatic, energizant natural, analgezic antianemic, oftalmologic, scade nivelul colesterolului si sprijina sistemul imunitar. Datorita continutului de fosfor, conopida are un efect benefic asupra dentitiei.

Conopida poate fi folosita gatita sau murata. Daca nu s-a folosit toata conopida la gatit este indicat sa se pastreze la rece impachetata in folie, insa nu pentru mult timp.

Persoanelor care au probleme cu glanda tiroida (hipertiroida) le este recomandat consumul moderat de conopida, deoarece predispune la aparitia gusei endemice.

Conopida este benefica si in cazul bruxismului si a altor ticuri nervoase.

UZ EXTERN

Conopida este benefica si in combaterea matretii.

De asemenea, datorita lipsei de colesterol, a unui indice caloric si glicemic mic si a calitatii sale, aceasta leguma poate fi inclusa in dieta persoanelor care vor sa slabeasca sanatos.

Conopida este recomandata fumatorilor

Persoanele care fumeaza ar trebui sa consume de cate ori au ocazia conopida, dar si brocoli, fiind doua legume ce contin substante anticancerigene.

GHIMBIR 

Recunoscut de asiatici încă din secolul I ca o plantă medicinală cu efecte rapide asupra problemelor reumatice şi digestive, ghimbirul este studiat acum în vestite laboratoare de medicii europeni. Cand a fost descoperită, rădăcina de ghimbir era folosită ca un agent antiinflamator şi împotriva senzaţiei de vomă.

Specialiştii precizează că mii de ani ghimbirul a fost administrat, în special, bolnavilor cu artrită reumatoidă. Acţiunea sa antiinflamatoare l-a recomandat cu succes acestei categorii de bolnavi. Fitoterapeuţii au constatat că, spre deosebire de medicamentele alopate, ghimbirul scuteşte această categorie de bolnavi de efectele secundare ale medicamentelor folosite pe termen lung – mai ales de ulcerele de stomac.

Cercetările continuă în acest sens, pentru a se dovedi cum poate să neutralizeze planta acizii inflamatori din articulaţii. Specialiştii homeopaţi au ajuns la concluzia că ghimbirul mai poate înlătura greaţa ce se datorează diverselor deplasări cu maşina, avionul şi vaporul.

Alungă ameţelile şi are proprietăţi anticancerigene 

Un alt studiu a dovedit efectele plantei, după intervenţii chirurgicale, care impun anestezia generală. Un test efectuat asupra unui lot de 30 de femei care au fost supuse anesteziei generale în timpul unor intervenţii ginecologice a demonstrat efectele sale puternice în combaterea stării de vomă. Lotul de femei a fost împărţit în două grupuri: primului grup i s-a administrat un medicament renumit în combaterea acestei stări, iar al doilea grup a primit ghimbir sub formă de capsule.

S-a demonstrat că, la femeile care au fost testate cu ghimbir, simptomele de greaţă au fost suportabile şi pacientele s-au recuperat destul de repede, fără să mai urmeze altă terapie pentru stomac. Ceaiul din rădăcină de ghimbir s-a dovedit eficient şi în tratamentul bolnavilor de cancer care au făcut chimioterapie .

De aceea este studiat şi pentru proprietăţile sale anticancerigene. În privinţa greţurilor „de mişcare”, planta a dat rezultate excelente într-un procent impresionant – de peste 90 la sută la persoanele care au testat-o. Pe langă faptul că le înlătură greaţa, ghimbirul îi ajută şi pe cei cu ameţeli şi vertijuri. Doza zilnică prescrisă de medic în astfel de situaţii a fost de 2-4 capsule sau sub formă de ceai.

Cum preparăm ceaiul? 

Bolnavii care doresc să bea ceaiul de ghimbir îl pot prepara astfel: rădăcina se taie în felii subţiri care se pun în strecurătoarea cu ceai aşezată deasupra ceainicului. Se toarnă apă fierbinte peste rădăcină şi după 10 minute ceaiul poate fi îndulcit cu miere polifloră. În cazurile de gripă, însoţite de vomă, ceaiul de ghimbir se îndulceşte cu miere de pădure. Şi asmaticii pot beneficia de ajutorul acestei plante.

Se combină părţi egale de ghimbir şi morcovi (rădăcinile trebuie rase şi apoi stoarcem sucul). Se administrează cate două linguriţe înainte de fiecare masă, cu ceai de ghimbir . După o masă copioasă, infuzia de ghimbir este ideală şi ajută la eliminarea gazelor din stomac sau intestine.

GULII 

Gulia este o leguma mai populara in Germania, Polonia si tarile nordice decat la noi, dar calitatile sale o fac o alegere cel putin interesanta.

Gulia – sursa de vitamine

Gulia este o excelenta sursa de vitamina C pentru femei si o buna sursa pentru barbati, necesarul de vitamina C fiind diferit in functie de sex. Vitamina C contribuie la sanatatea oaselor, cartilajelor, dintilor si gingiilor, protejeaza contra infectiilor, favorizeaza absorbtia fierului, accelereaza cicatrizarea ranilor si are proprietati antioxidante. O alta vitamina continuta de gulie este vitamina B6 care este folosita de organism in metabolismul proteinelor si al acizilor grasi, contribuie la fabricarea globulelor rosii si le permite acestora sa transporte mai mult oxigen si ajuta la buna functionare a sistemului imunitar.

Gulia este o buna sursa de fosfor. Dupa calciu, acesta este mineralul continut in cantitate cea mai mare de organismul nostru. Fosforul joaca un rol esential in formarea si mentinerea sanatatii oaselor si dintilor, contribuie la cresterea si regenerarea tesuturilor si ajuta la mentinerea Ph-ului sangelui. Gulia mai contine si alte minerale importante pentru organism: potasiu, magneziu, calciu, mangan si cupru.

Studiile au aratat ca un consum regulat de legume din familia crucifere – din care fac parte gulia, varza, varza de Bruxelles, conopida, broccoli sau ridichile – contribuie la prevenirea unor tipuri de cancer precum cancerul pulmonar. La persoanele in varsta care consumau mai des legume din aceasta familie s-a constatat ca declinul cognitiv era mai slab fata de celelalte categorii de persoane.

Gulia are putine calorii – 100 de grame de gulie cruda are doar 27 de calorii – fiind indicata in curele de slabire. Mai este indicata in controlul diabetului deoarece ajuta la stabilizarea nivelului glucozei din sange, dar si in infectiile virale, bronsite, tuse sau angine.

Gulia poate fi mancata cruda sau gatita, asemanandu-se la gust cu varza si conopida. Atunci cand cumparati gulii, preferati-le pe cele care au 5-7 cm in diametru. Cele mai mari ar putea fi lemnoase. Cele mici de 2-3 cm pot fi gatite intregi cu tot cu coaja. Se conserva la frigider, rezistand 1-2 saptamani. Frunzele pot fi si ele consumate, dar se conserva separat si rezista doar cateva zile.

Cat despre felul in care pot fi mancate, iata cateva sugestii: se pot face piure, pot fi prajite la fel ca si cartofii prajiti, pot face parte din salate (de exemplu, o salata cu mere, portocale, nuci, gulii si maioneza sau o salata din gulie si morcov ras la care puteti adauga fie un sos, fie maioneza, fie iaurt), pot fi incluse in ciorbe, coapte in cuptor sau murate. Pofta buna!

PĂSTÂRNAC 

Alaturi de morcov si de patrunjelul alb, radacina, pastarnacul (Pastinaca sativa) este folosit la noi, mai ales, la ciorba, careia ii confera un plus de gust si de aroma datorita calitatilor pe care le are. Forma spontana din care provine este raspandita in intreaga Europa.

A fost introdus in cultura din perioada antica fiind folosit de greci si de romani in alimentatie, pentrutratament si ca furaj. La noi, pastarnacul este cunoscut din vremuri indepartate si se cultiva alaturi de celelalte radacinoase, dar in cantitati mult mai reduse decat morcovul.

Ca aspect exterior, pastarnacul seamana cu morcovul alb, dar are un gust dulce-picant si aromat precum telina sau radacina de patrunjel. In alimentatie, se consuma frunzele si lastarii tineri, dar mai cu seama radacina la ciorbe si supe ori inabusita, ca garnitura la carne.

Radacina de pastarnac este bogata in vitaminele din grupul B, provitamina A, vitamina C, saruri minerale precum potasiu, fosfor si calciu, hidrati de carbon, proteinefibre alimentare.

In scop terapeutic se folosesc partile aeriene ale plantei, radacina si fructele.

Pastarnacul are proprietati diuretice, depurative, ajuta la eliminarea toxinelor din organism, vindeca reumatismul si regleaza ciclul menstrual. Se recomanda in curele de slabit, contra anemiei si asteniei, cat si persoanelor aflate in perioada de convalescenta, datorita proprietatilor sale nutritive.

Pastarnacul curata sangele, este un excelent drenor al ficatului si rinichilor, tonic pentru inima si plamani. Sucul preparat din radacina de pastarnac regleaza digestia, mareste apetitul, are actiune expectoranta si diuretica, analgezica, tonifianta, este indicat in tratamentul afectiunilor cardiace si in nevroze.

Ca diuretic, se recomanda in cazuri de hidropizie, calmeaza durerile bolnavului de colici renale si hepatice, este folosit ca afrodiziac. Sucul se obtine dand radacina de pastarnac prin storcatorul defructe. Se iau cate una, doua lingurite de suc cu miere de albine de cinci, sase ori pe zi.

Din pastarnacul crud, dat prin razatoare si amestecat cu putin ulei si un praf de sare, se poate face o salata picanta si placut aromata. In industria alimentara, pastarnacul este folosit la aromatizarea conservelor din legume.

Proprietatile curative ale pastarnacului sunt recunoscute si de medicina alopata. Din radacinile de pastarnac se prepara pastinatin si beroxan. Primul preparat are actiune spasmolitica si este folosit la tratarea anghinei pectorale, a nevrozelor cardiace, a afectiunilor tractului gastrointestinal si ale cailor biliare. Beroxanul, in asociere cu alte preparate, este recomandat in cazurile unor bolide piele cum ar fi vitiligo.

PĂTRUNJEL RĂDĂCINĂ 

Vindecarea naturala este o stiinta, poate cea mai complexa stiinta din lume, pentru ca ne arata cum sa ne reintegram in armonia lumii in care traim, insanatosindu-ne.

Dar dincolo de latura stiintifica, mai exista ceva, o extraordinara poveste a tainelor ascunse acolo unde nici nu banuim. In radacina de patrunjel, de exemplu. Stiati ca aceasta leguma poate vindeca boli cum ar fi cancerul, ca poate reda tineretea biologica si ca grecii antici credeau despre ea ca uneste lumea viilor cu cea a mortilor, continand in radacina ei si o particica de nemurire? Fiecare leguma, fiecare planta medicinala poarta cu ea povesti nemaipomenite, dar si conexiuni incredibile, intre ceea ce se credea a fi doar o superstitie sau o credinta naiva si studii de ultima ora ale medicinei moderne, care confirma toate „ereziile”. Va

propunem sa parcurgem o noua fila din marea carte a naturii si a vindecarilor naturale, reluand povestea „banalului” patrunjel.

Cum preparam si cum administram radacina de patrunjel

Mai intai de toate, trebuie stiut ca cele mai bune efecte terapeutice se obtin consumand radacini de patrunjel proaspete si nu conservate prin congelare sau preparate prin incalzire, care isi pierd multe din calitatile vindecatoare. Dupa doua saptamani de congelare, se pierd aproximativ 50% din majoritatea vitaminelor, in timp ce prin fierbere, este pierdut un procent de 50-70% din continutul de vitamina C, vitamina E, de vitamine din complexul B.

Sucul

Este forma cea mai eficienta de administrare a patrunjelului din punct de vedere terapeutic. Se obtine cu ajutorul storcatorului electric centrifugal, din radacinile de patrunjel bine spalate, dar necuratate de coaja, care este partea cea mai bogata in substante nutritive. Coaja va fi doar spalata foarte bine si vor fi indepartate cu ajutorul cutitului partile stricate. Dupa stoarcerea patrunjelului, sucul se consuma de preferinta imediat sau, daca nu este posibil acest lucru, se pastreaza la rece, in recipiente bine inchise, dar nu mai mult de sase ore. De regula, un adult va consuma zilnic 30-100 ml de suc de radacina de patrunjel, in combinatie cu suc de morcov (in proportia de minimum 1:4, sucul de patrunjel fiind mai greu tolerat de tubul digestiv). Sucul de patrunjel obtinut prin centrifugare este cea mai eficienta forma de administrare a acestei legume, deoarece vitaminele, enzimele, mineralele, flavonoidele si compusii aromati pe care ii contine sunt foarte usor de asimilat. Sucul obtinut prin simpla mixare (zdrobire) a patrunjelului, neurmata de centrifugare, nu are aceleasi efecte terapeutice, deoarece continutul mare de celuloza impiedica o buna asimilare a vitaminelor.

Salata

Se obtine dand prin razatoare radacinile de patrunjel, bine spalate in prealabil. La patrunjelul ras, se adauga morcov, ulei presat la rece, putin suc de lamaie si sare dupa gust. La salatele de patrunjel se mai pun, de obicei, radacina de telina, varza sau sfecla rosie rasa, precum si marar sau patrunjel verde. Salata de patrunjel este excelenta pentru stimularea digestiei si a tranzitului intestinal (combate constipatia). Ea este si un puternic stimulent al activitatii ovarelor, apiolul, substanta care da mirosul aromat, specific acestei legume, avand efecte de stimulare a acestor glande endocrine.

Patrunjelul fiert

O particica de nemurire: PATRUNJELULPiureul de patrunjel se asimileaza mai usor.

Poate fi consumat ca atare, sub forma de piure sau adaugat in diverse alte mancaruri (ciorbe, tocanite, ghiveciuri etc.). In urma fierberii, aproximativ 70% din vitamina A continuta de planta este distrusa, la fel ca si vitamina C si multe alte substante nutritive. Totusi, este important de stiut ca vitaminele si mineralele ramase dupa fierbere vor fi mult mai usor de asimilat din patrunjelul fiert decat din cel crud. Mai mult, patrunjelul fiert este foarte bine digerat si tolerat de catre tubul digestiv, fiind recomandat, in mod special, persoanelor convalescente ori care datorita unor afectiuni gastro-intestinale nu suporta cruditatile. Din aceste motive, patrunjelul fiert poate avea, uneori, o aplicabilitate terapeutica mai mare decat cel consumat crud.

Decoctul de patrunjel

Sase radacini de patrunjel de marime medie, spalate bine, dar nedecojite, se pun la fiert, in trei sferturi de litru de apa clocotita, unde se lasa la foc mic, vreme de 15-20 de minute. Se filtreaza, iar lichidul rezultat se bea cat mai cald posibil, pe stomacul gol, in una-doua reprize. Acest decoct are efecte puternic diuretice si usor sudorifice, scotand apa suplimentara din tesuturi, favorizand activitatea rinichilor si ajutand la eliminarea microlitiazei. Are, de asemenea, efecte de reducere a apetitului alimentar, decoctul cald consumat cu 5-10 minute inainte de masa ajutand in curele de slabire.

Tratamente preventive cu patrunjel

* Hipoglicemia – puseele de hipoglicemie sunt o problema de sanatate despre care se vorbeste destul de rar, dar care este foarte frecvent intalnita. Scaderea glicemiei pe fondul unor deficiente metabolice duce la incapacitate de concentrare, la simptome cum ar fi durerile de cap si vertijul, creeaza nevoia imperioasa de alimente dulci super-concentrate, fiind astfel una din principalele cauze ale aparitiei diabetului. Salatele de patrunjel si sucul de patrunjel consumate frecvent ajuta la stabilizarea nivelului zaharului din sange, prin reglarea secretiei de insulina, dar si a activitatii glandelor cortico-suprarenale.
* Calculi biliari – administrarea de patrunjel stimuleaza colecistul sa evacueze bila, prevenind astfel stazele si formarea calculilor (pietrelor) la acest nivel. Se recomanda consumul de salate cu aceasta leguma cruda, care intre altele regleaza nivelul colesterolului si al bilirubinei din lichidul biliar.
* Calculi renali – se tin de doua ori pe an cure cu suc de patrunjel, din care se beau cate 50 ml (in combinatie cu 300 ml de suc de morcov), zilnic, vreme de minimum doua saptamani. Radacina de patrunjel contine substante cu puternic efect diuretic, care stimuleaza producerea urinei si eliminarea sa. De asemenea, contine substante care dilata usor caile urinare, ajutand la eliminarea calculilor de mici dimensiuni, care prin acest tratament sunt „spalati” si antrenati prin diureza.
* Dispepsie, indigestie – radacina de patrunjel consumata ca aperitiv, mai ales in salate, este un garant al bunei digestii. Aceasta, deoarece stimuleaza producerea de sucuri gastrice, stimuleaza miscarile musculaturii netede a tubului digestiv, are efecte carminative, prevenind formarea gazelor in intestin si aparitia colicilor abdominale.

Tratamente interne cu patrunjel

* Cancer pulmonar – falcarinolul si falcarindiolul, doua substante continute din belsug in radacina de patrunjel (in special in coaja sa), au efecte antitumorale redutabile, a caror eficienta a putut fi demonstrata prin studii de medicina experimentala. Se recomanda cure cu o durata de 12 saptamani, timp in care se consuma cate 100 ml de suc de patrunjel (combinat cu 500 ml de suc de morcov) pe zi. Intre doua cure se vor face pauze de minimum 4 saptamani. Acest tratament are efecte benefice si pentru atenuarea efectelor adverse ale chimioterapiei, recomandata in tratarea bolii canceroase.
* Tuse – se consuma suc de patrunjel, cate 50-100 ml pe zi, pentru efectele sale antibacteriene si expectorante (saponinele din radacina acestei legume ajuta la eliminarea secretiilor suplimentare de pe caile respiratorii medii si inferioare). Acest tratament este util mai ales in tratarea tusei productive, unde suplimentar se va face si gargara, de 3-4 ori pe zi, cu decoct de patrunjel, preparat dupa reteta prezentata in acest articol.
* Hipertensiune – consumul frecvent de patrunjel, mai ales sub forma de salata (minimum 35 de grame zilnic) este de un foarte mare ajutor in aceasta afectiune. Cercetatorii au observat ca la persoanele care consuma frecvent radacina de patrunjel se constata o scadere si o stabilizare a presiunii arteriale, datorata actiunii principiilor aromatice din patrunjel, la nivelul sistemului nervos central. Patrunjelul scade presiunea sanguina prin efectul sau puternic diuretic. In plus, aceasta leguma este foarte bogata in potasiu, ajutand la normalizarea ritmului cardiac, fiind recomandata si ca adjuvant in aritmia cardiaca.

Grecii antici credeau ca patrunjelul uneste lumea viilor cu cea a mortilor

* Constipatie – Consumat crud, mai ales sub forma de salata, patrunjelul este un bun laxativ. Fibrele sale nedigerabile imping precum un piston materiile reziduale in colon, in timp ce anumite principii active stimuleaza peristaltismul intestinal, fiind recomandat in constipatia atona. Se recomanda o cura de 7-14 zile, timp in care se consuma zilnic salate cu radacina de patrunjel si de morcov, combinate cu ulei de masline presat la rece si otet de mere cu miere.
* Alergie – radacina de patrunjel contine o substanta numita apigenina, care reduce intensitatea reactiei alergice, avand un efect antihistaminic egal ca intensitate cu cel al unor medicamente folosite frecvent in aceasta afectiune. Se recomanda cura cu combinatia de sucuri de patrunjel (50 ml zilnic) si morcov (400 ml zilnic), cu o durata de 2-4 saptamani, facuta mai ales la inceputul polenizarii sau atunci cand sensibilitatea alergica este in crestere, datorita unor factori cum ar fi stresul emotional, oboseala, schimbarile de anotimp etc.
* Menstre neregulate – dozele medii de suc de patrunjel (30-50 ml zilnic) au un efect de reglare a ciclului menstrual, dar si de eliminare a durerilor (dismenoree) din timpul menstrelor. Acest efect se datoreaza, se pare, substantelor volatile din radacina acestei legume, substante care stimuleaza activitatea ovarelor, cu o intensitate direct proportionala cu doza in care sunt administrate.
* Amenoree – in doze mari, de pana la 100 ml pe zi, si in cure de 28 de zile, sucul de radacina de patrunjel este un foarte bun emanagog, adica stimuleaza ovulatia si aparitia ciclului menstrual. Este un tratament folosit inca din antichitate pentru combaterea infertilitatii feminine, iar validitatea lui este in curs de confirmare de catre studii stiintifice moderne. Acest tratament este recomandat si pentru prevenirea menopauzei premature.
* Lactatie – se consuma radacina de patrunjel si de morcov, fierte, preparate sub forma de piureuri (eventual impreuna cu cartofi, pentru gust). Cele doua legume stimuleaza lactatia prin actiunea lor la nivelul sistemului endocrin, dar asigura si necesarul de vitamine si minerale in timpul alaptarii. Prin consumul de patrunjel, creste atat cantitatea, cat si calitatea laptelui.
* Osteoporoza – consumul de patrunjel sub forma de salata are efecte de stimulare a productiei de hormoni estrogeni, responsabili pentru asimilarea calciului si pentru consolidarea oaselor. Ca atare, se recomanda administrarea de macar cinci ori pe saptamana a minimum 50 de grame de patrunjel, sub forma de salata, consumat impreuna cu ulei de masline, varza, marar verde.
* Cistita – conform „Comisiei E”, organismul guvernamental german de reglementare a administrarii plantelor medicinale, radacina de patrunjel ajuta la eliminarea infectiilor urinare. Se administreaza sucul proaspat, cate 50 ml (combinati cu alti 400 de ml de suc de morcov), de doua ori pe zi, in cure de 10-14 zile. Acest tratament are efecte antibacteriene si antimicotice, stimuleaza diureza, reduce inflamatia si durerea la urinare.
* Litiaza renala – aceeasi comisie guvernamentala germana a dat aviz favorabil si folosirii patrunjelului in tratarea calculilor renali, considerandu-se ca efectul diuretic al acestei plante este de foarte mare ajutor pentru eliminarea microcalculilor din rinichi si din vezica urinara. Tratamentul (este acelasi cu cel de la cistita) cu suc de patrunjel creste rata de filtrare a urinei la nivelul rinichiului, creste cantitatea de apa eliminata din tesuturi, previne formarea calculilor, mai ales a uratilor. Aceasta terapie este foarte buna si in tratarea retentiei de urina.
* Obezitate – cu cateva minute inainte de fiecare masa, se bea cate o cana cu decoct de patrunjel, cat mai cald posibil. Acest tratament reduce sensibil apetitul alimentar, imbunatateste digestia si tranzitul intestinal.

* Artrita reumatoida – se recomanda curele cu o durata de o luna, cu salata de patrunjel, din care se consuma minimum 40 de grame pe zi. Radacina de patrunjel consumata in doze suficiente are efecte antiinflamatoare articulare, prevenind si procesele degenerative la nivelul cartilajelor din articulatii. Actiunea sa terapeutica in bolile reumatice se explica, intre altele, si prin efectul sau antioxidant, despre care vom vorbi in cele ce urmeaza.
* Antioxidant – foarte bogat in vitamina C, in vitamine din complexul B si in vitamina A, toate cu efect antioxidant, patrunjelul mai contine o substanta cu efecte exceptionale de anihilare a radicalilor liberi: apigenina. Studiile de medicina experimentala au aratat ca apigenina stopeaza procesele de imbatranire a tesuturilor, previne sclerozarea vaselor de sange si ajuta la relansarea activitatii hormonale. Se administreaza sucul de patrunjel (obtinut din radacinile nedecojite), cate 50 ml pe zi, in cure de 30 – 60 de zile.
* Fier – se consuma patrunjelul fiert, eventual sub forma de piureuri, cate 50-70 g pe zi, in cure de 3 saptamani. Radacina de patrunjel contine cantitati destul de mari de fier asimilabil, util in tratarea anemiei feriprive. Sucul de patrunjel, impreuna cu sucul de sfecla rosie si cu cel de morcov, combinate in proportii egale, s-au dovedit eficiente si in tratarea anemiei hemolitice.Tratamente externe cu patrunjel

* Eczema alergica – un tratament de medicina populara romaneasca ce s-a dovedit foarte eficient in tratarea acestei afectiuni este cataplasma cu patrunjel.
O data la doua zile, se pune pe locul afectat patrunjel ras si invelit in tifon, aceasta aplicatie durand 0,5-3 ore. De regula, in prima faza, eczema se agraveaza usor, pentru ca apoi treptat sa se retraga. Tratamentul extern este mult eficientizat de administrarea interna de suc de patrunjel si morcov (combinate in proportia de 1:4), cate 400 ml pe zi.
* Dureri ale sanilor – trei radacini de patrunjel se fierb, apoi se lasa sa se raceasca, se zdrobesc putin si se invelesc in tifon subtire, aplicandu-se pe locul afectat, unde se lasa vreme de 30 de minute. Imediat dupa scoaterea cataplasmei cu patrunjel fiert, locul se lasa sa stea la aer minimum o ora. Este o aplicatie simpla, care combate eficient inflamatia si are efect calmant. In cazul durerilor si iritatiilor care apar la alaptare, cataplasmele cu patrunjel vor fi alternate cu cele cu frunza de varza proaspata.

Precautii si contraindicatii

* Femeile insarcinate nu vor consuma patrunjel proaspat, mai mult de 10 g pe zi.
* Sucul de patrunjel este total contraindicat in cazul sarcinii, deoarece poate duce la aparitia contractiilor premature. Contraindicatiile nu se aplica, insa, in cazul patrunjelului fiert, care, in doze de maximum 30 g pe zi, nu are efectele adverse mentionate.
* La bolnavii renali cronic, patrunjelul crud sau sub forma de suc va fi administrat in primele zile in doze foarte mici (o cincime din doza normala), deoarece poate avea efecte iritante la nivelul rinichilor.
* Dupa aplicatiile externe cu patrunjel, pielea tratata nu va fi expusa la soare, deoarece pot aparea arsuri, intrucat aceasta leguma are proprietati fotosensibilizante.

Patrunjelul in traditiile lumii


* Dacii numeau patrunjelul „patrinathla” si, conform insemnarilor invatatilor romani, il foloseau ca elixir de frumusete si de fertilitate pentru femei.
* Grecii antici spuneau despre patrunjel ca ar fi guvernat de zeul lumii subterane a defunctilor, Hades, si de consoarta sa, Persefona. Ca atare, el era folosit pentru a inlesni comunicarea cu cei decedati, dar si pentru transcenderea fricii de moarte si pentru mentinerea tineretii (aceasta leguma „putand tine moartea departe”).
* In Roma antica, radacina de patrunjel era mancata de gladiatori, cu putin timp inainte de a intra in arena. Se considera ca luptatorul care mancase radacina patrunjelului isi consumase moartea si, ca atare, nu mai avea a se teme de ea, dobandind un curaj teribil.
* Celtii administrau, cu doua zile inainte de luna plina, mari cantitati de radacina de patrunjel tinerelor femei, pentru a le ajuta sa ramana insarcinate si pentru a naste usor.
* Invatatii din evul mediu considerau ca patrunjelul se afla sub influenta astrala a planetei Mercur. Ca atare, folosirea lui imbunatatea circulatia sanguina, activitatea nervoasa, capacitatile de comunicare, dar si capacitatile de comerciant ale utilizatorului.

USTUROI 

Daca despre cat de sanatos este usturoiul am tot auzit discutandu-se, despre felul in care trebuie sa il consumam, lucrurile sunt destul de confuze. Curatat de coaja si mancat ca atare, zdrobit si adaugat in mancare, sub forma de pudra sau sub forma de pastila?

Haideti sa aflam impreuna raspunsul! Daca tot il consumam, macar sa ne bucuram de toate beneficiile sale asupra starii de sanatate a organismului nostru.

Cercetatorii de la Universitatea din Connecticut si-au pus si ei aceasta problema si, dupa numeroase studii, au ajuns la urmatoarea concluzie: cu cat usturoiul se afla intr-o stare mai naturala, cu atat este mai eficient pentru sanatate.

Atat usturoiul intreg, cat si cel sub forma de mujdei au efecte cardioprotective reale si, in cazul unui atac de cord permit o recuperare mai buna si mai eficienta a inimii. Aceste lucruri se datoreaza si hidrogenului sulfurat continut in usturoi, care are un efect de relaxare a vaselor de sange si imbunatateste circulatia sanguina.

Pudra de usturoi, pe de alta parte, nu este un adevarat substitut al usturoiului proaspat. Ea nu contine toate proprietatile usturoiului intreg si nici macar aroma puternica a acestuia. De fapt, pudra este obtinuta prin uscarea si pisarea usturoiului si, uneori, pentru un plus de aroma, ii sunt adaugate anumite ingrediente artificiale.

Pilulele de usturoi, chiar daca scad nivelul colesterolului din sange, au un efect destul de nesemnificativ in comparatie cu usturoiul natural sau medicatia obisnuita pentru inima.

Studiile releva ca, de fapt, capsulele de usturoi nu duc la scaderea tensiunii, a zaharului din sange sau la prevenirea atacului de inima, cancerui sau formarea cheagurilor de sange.

Tuberculoza pulmonara, bronsita cronica, tuse: solutia alcoolica de usturoi duce la scaderea expectoratiei si amelioreaza starea generala; lasati la macerat 100 g de usturoi în 100 g de alcool de 90°, timp de doua saptamâni. Agitati în fiecare zi flaconul. Strecurati lichidul cu multa grija. Se iau 20 pâna la 30 de picaturi, de doua ori pe zi, dizolvate în putina apa. Din cauza timpului necesar macerarii, acest medicament se poate prepara dinainte, de exemplu, la apropierea iernii.

Circulatie sangvina: se zdrobesc 400 g de usturoi curatat si se pun într-un vas continând o jumatate de litru de rachiu de cidru. Se lasa la macerat 15 zile într-un loc însorit (de pilda, în spatele unei ferestre) si se agita în fiecare zi. Se filtreaza. Se iau câte 20 de picaturi, de doua ori pe zi, dizolvate în putina apa.

Diabet: se curata patru catei de usturoi, se pun într-un litru de alcool. Se lasa la macerat 15 zile. Se agita sticla în fiecare zi. Se strecoara. Se ia în fiecare dimineata, pe stomacul gol, câte o lingurita din acest preparat. Tratamentul se face timp de patru saptamâni sau mai mult, daca este necesar.

… Odinioara, oboseala era sanatoasa… Astazi, viata moderna, obligatiile profesionale, „ispitele” culinare, excesul ponderal si problemele familiale genereaza un alt fel de oboseala, total diferita de cea „clasica”, si astfel suntem expusi la stress, la neliniste, iar depresia nervoasa ne pândeste la tot pasul. Inainte de a ajunge în aceasta situatie, iata o reteta foarte simpla pentru prevenirea ei: se pun 4 catei de usturoi taiat foarte marunt în 100 g de alcool de 90°. Se lasa la macerat 30 de zile într-un loc însorit. Se agita zilnic flaconul. Se strecoara. In prima zi, se pune o picatura din acest preparat într-o jumatate de pahar cu apa si se bea. A doua zi se pun doua picaturi din preparat într-o jumatate de pahar cu apa. A treia zi se beau trei picaturi adaugate într-o jumatate de pahar cu apa. Adaugând în fiecare zi câte o picatura, veti ajunge în a 20-a zi sa luati 20 de picaturi din preparat într-o jumatate de pahar cu apa. Din a 21-a zi, se ia cu câte o picatura mai putin (tot adaugate la o jumatate de pahar cu apa), 19, 18, 17… pâna ce veti ajunge la o singura picatura. La sfârsitul acestui tratament natural, va veti simti relaxati si calmi.

Depurarea sângelui: o reteta simpla ne este propusa de Raymond Dextreit: se piseaza doi catei de usturoi, se acopera cu ulei de masline, se amesteca cu câteva frunze de patrunjel si se lasa pâna a doua zi. Dimineata, la micul dejun, se ung felii de pâine cu acest preparat si se consuma ca atare.

Vermifug: se pun trei catei de usturoi tocat într-un vas cu apa clocotita (sau cu lapte clocotit). Se lasa la macerat toata noaptea. Se bea dimineata, pe stomacul gol. Se face aceasta cura timp de trei saptamâni. Limbricii si oxiurii nu rezista acestui tratament.

Uz extern

Usturoiul este recomandat în egala masura si în aceasta forma.

Dureri reumatice: se amesteca 50 g de usturoi pisat cu 500 ml de otet din vin. Se lasa la macerat timp de 15 zile. Se agita sticla în fiecare zi. Se strecoara cu grija. Se toarna continutul în flacoane mai mici, închise ermetic. Se frictioneaza dimineata si seara locurile dureroase cu o compresa îmbibata în acest otet. Otetul de usturoi este bun si la curatarea si dezinfectarea ranilor.

Astm: se toaca foarte marunt patru catei de usturoi si se amesteca cu 250 ml ulei de masline. Se aplica pe spate si pe talpile picioarelor, masând încet si cu grija timp de cateva minute. Acest medicament, numit „mustarul diavolului”, era folosit altadata si pentru calmarea durerilor musculare, a crampelor si a durerilor provocate de entorse.
Prin masaje îndelungate ale coloanei vertebrale, „mustarul diavolului” era folosit si ca stimulent în caz de oboseala sau de depresie nervoasa. Prin frictionarea pieptului si a spatelui cu acest preparat, se trata guturaiul si raceala.

Urcioare (la ochi), negi: se ia un catel de usturoi taiat în doua si se freaca de mai multe ori pe zi locul care trebuie tratat. Acest tratament nu se recomanda, evident, daca urciorul este deja copt sau cu puroi.

Bataturi: se zdrobeste o jumatate de catel de usturoi. Se aplica aceasta pasta doar pe suprafata bataturii, fara a atinge pielea sanatoasa. Se fixeaza cu un plasture si se lasa toata noaptea. Se continua astfel pâna la disparitia completa a bataturii.