Actualizări eveniment recent
Tort cu ciocolată și mascarpone
INGREDIENTE
Blat de tort cu cacao
- 6 albușuri
- 6 galbenușuri
- 30 g cacao (3 linguri)
- 180 g făină
- 1/2 pliculeț praf de copt
- 200 g zahăr
- 4 linguri apă rece
- 4 linguri ulei
- un praf de sare
Cremă de ciocolată cu mascarpone
- 100 g ciocolată neagră
- 150 g ciocolată cu lapte
- 500 g mascarpone
- 4 linguri zahăr pudră
- 250 ml smântână pentru frișcă
- 2 esențe rom
Glazura de ciocolată
- 100 g ciocolată neagră
- 100 ml smântână pentru frișcă
Pentru însiropat – sirop (apă cu zahăr caramelizat) și rom
Decor – cicoolată răzuită
MOD DE PREPARARE
Blat:
Batem albușurile spumă și adăugăm treptat zahărul și batem în continuare până când se face ca o bezea. Punem sarea peste gălbenușuri, le mixem cu uleiul (punem treptat), apoi punem treptat apa. Compoziția de gălbenușuri punem în trei tranșe peste albușurile bătute. Amestecăm de jos în sus. Punem făina, praful de copt și cacao în ploaie, să fie cernută, foarte ușor amestecăm de jos în sus. Tapetăm cu hârtie pentru copt, o tavă cu margine detașabilă de 22 cm. Turnăm compoziția și-l punem în cuptorul preîncălzit la 200 C pentru 10 minute, apoi pentru încă 25 minute la 180 C. Lăsăm blatul să se răcească și abia apoi îl scoatem din formă. Tăiem blatul în trei părți(în poză nu am prins și a treia parte).
Crema cu ciocolată și mascarpone
Amestecăm crema de brânză mascarpone cu cele patru linguri de zahăr pudră.
Punem la topit pe baia de abur, ciocolata neagră și ciocolata cu lapte.
Amestecăm ușor cu crema mascarpone, adăugăm treptat puțin câte puțin. Ciocolata topită să o luați de pe aburi, după ce s-a topit și urmează adăugarea cremei de mascarpone.
Mixăm smântâna pentru frișcă. Nu este nevoie să adăugăm zahăr.
Punem frișca peste cremă și o amestecăm ușor.
Glazura
Încălzim smântâna pentru frișcă, să nu-l fierbeți, doar să o încălziți bine. Adăugăm ciocolata mărunțită, amestecăm până când se topește ciocolata. Lăsăm la răcit.
Finalizarea tortului
Asamblarea tortului. Pentru însiropare, 200 ml sirop din apă și zahăr ars și 2 fiole rom. Tăiem blatul de tort cu cacao în trei părți egale.
Punem primul strat în forma de tort în care l-am copt.
Însiropăm blatul și punem jumătate din cantitatea de cremă, apoi punem al doilea star de blat, însiropăm și punem și restul de cremă în final punem și al treilea strat de blat și însiropăm. Lăsăm tortul la rece peste o noapte.
Înainte să folosiți crema, puneți deoparte 4-5 linguri de cremă pentru a doua zi, este necesar pentru a îmbrăca tortul cu cremă.
Îndepărtăm marginea formei de tort. Nivelăm marginile tortului și deasupra cu crema păstrată. Înainte de utilizare, crema trebuie scoasă de la frigider cu cel puțin 20 de minute mai repede.
Turnăm glazura călduță, să nu fie fierbinte.
Presărăm ciocolată răzuită.
Se mai lasă la rece încă 4-5 ore.
BRÂNZETURI din toată lumea – partea a VII-a
ITALIA – pizza, paste, tiramisu
Un alt producător tradițional de brânză este Italia, cu ale sale Gorgonzola, Mozzarella, Ricotta sau Parmigiano.
Fiecare regiune din Italia are propriile specialități de brânzeturi, unele mai bune ca altele. Există sute de brânzeturi italiene, peste 450. Dintre acestea, câteva dintre ele se bucură de o popularitate imensă în toata lumea.
Brânzeturile italiene diferă în primul rând în funcție de regiune. În nordul Italiei, brânzeturile se fac din brânză de vacă, în Italia centrală și de sud ingredientul cel mai folosit este laptele de oaie, dar și lapte de capră sau cel de bivoliță. Gustul este si el unic, întrucât animalele sunt hrănite cu iarbă și fân care cresc în micro-regiuni diferite. Iată care sunt cele mai populare brânzeturi italiene.
Mascarpone, Mozzarella, Parmezan, Ricotta, Gorgonzola
Mascarpone
Este o brânză italiană extrem de grasă și cremoasă, cunoscută, mai ales, ca ingredient principal în prepararea prăjiturii Tiramisu.
Are o culoare asemănătoare cu cea a fildeșului și o textură fină, ca de budincă. Gustul ușor parfumat și dulceag îl transformă într-un adevărat regal.
Cu toate că seamănă foarte puțin cu o brânză, mascarpone este brânză, și încă una foarte serioasă. Are un conținut impresionant de grăsime – 85% – și este produsă din smântână nedegresată din lapte de vacă, ușor fermentată și bătută. Are o consistență moale, asemănătoare smântânii cu unt.
Originară din nordul Italiei, regiunea Lombardia, mascarpone este folosită adesea ca ingredient în deserturi, cel mai cunoscut fiind în combinații cu fructe proaspete sau în anumite tipuri de risotto unde ține locul untului.
Există și o variantă din lapte de bivoliță, preferat pentru consistența unctoasă (laptele de bivoliță este mai gras).
Mascarpone este un sortiment de brânză asemănător cu brânza gaymer din Irak.
Din câte se știe, în zona lombardă se face mascarpone încă de la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul celui de-al XVII-lea (deși uneori este prezentat chiar secolul al XII-lea ca dată aproximativă a apariției). Și controverse există inclusiv în ceea ce privește originea termenului, unii susținând că provine din mascarpa (varianta regională pentru ricotta, deși mascarpone nu se face, precum aceasta, din zer), alții spun că de fapt ar trebui să se cheme mascherpone, de la Cascina Mascherpa, unde s-ar fi făcut pentru prima oară (cascina este un fel de fermă, tipică pentru Lombardia)
Ce se știe însă cu siguranță este că această brânză se face prin încălzirea smântânii până la 90-95ºC, după care se picură acid acetic (oțet), citric (zeamă de lămâie) sau se folosește acid tartric, iar după separarea zerului se pune la scurs. Se obține o cremă moale și consistentă, de culoare albă sau crem foarte deschis, care trebuie consumată foarte repede, ca să nu se strice (vorbim de mascarpone tradițional, nu de variantele industriale).
Și, tot în mod tradițional, această brânză se făcea doar în sezonul rece, iar cel mai bun mascarpone era considerat cel de primăvară timpurie.
Mozzarella
Bivolii (și, implicit, bivolițele!) au fost aduși în Peninsula Italică, din Asia, în secolul VII, pentru a putea fi puși la muncă în zonele mlăștinoase, adică acolo unde boii nu puteau fi folosiți pentru lucrările agricole. Și cum laptele de bivoliță nu avea, datorită gustului său specific, mare căutare pentru a fi băut, s-a preferat utilizarea sa pentru obținerea de brânzeturi.
O legendă spune că o bucată de caș a căzut accidental în apă fierbinte, a fost scoasă, frământată (nu mult, cât să i se dea o formă) și așa a apărut prima bucată de mozzarella din istorie.
Cert este că această brânză are deja în spate multe secole de existență glorioasă, prima atestare documentară fiind din 1570 (o carte de bucate scrisă de Bartolomeo Scappi) și fiind cotată la bursă, în Napoli și Capua, încă de pe la 1600. La fel ca aurul și grâul.
Este brânza care se prepară, initial, din lapte de bivoliță. Albă, apoasă și elastică, Mozzarella se întinde în fire și este cel mai comun utilizată în rețetele de pizza. Alte alimente care pot fi servite cu brânză italiană sunt prosciutto crudo, salatele de paste, sau roșiile stropite cu ulei de măsline și presărate cu busuioc.
Adevărata brânză Mozzarella este o brânză moale, proaspătă și se produce, în mod tradițional, numai din lapte de bivoliță. Laptele de bivoliță este bogat în grăsimi și contține mai multe proteine decât laptele de vacă, ceea face ca acest lapte să fie ideal pentru producerea acestui sortiment delicios de brânză.
De asemenea, brânza Mozarella este benefică sănătății organismului uman prin aceea ca are cu 60% mai mult calciu și conține cu 40% mai puțin colesterol decât laptele de vacă, fâcând din acest produs opțiunea naturală pentru orice familie.
În mod tradițional, mozzarella se consumă chiar în ziua preparării. Cum acest lucru este imposibil pentru pofticioșii aflați la distanțe mai mari, bucățile de brânză sunt ambalate împreună cu zerul lor (sau se folosește o saramură, eventual adiționată cu acid citric), ca să reziste mai mult. Dar o mozzarella adevărată nu are cum să aibă un termen de garanție mai mare de 5 zile (sau chiar 3, pentru fior di latte) .
De mâncat se mănâncă proaspătă, mai ales dacă e di Bufala (ca să i se simtă cât mai bine toate aromele), însoțită doar de ulei de măsline și sare, eventual ca salată, adăugând usturoi, busuioc și roșii. Dacă e parțial uscată sau din lapte de vacă, se folosește pentru pizza, lasagna, și alte preparate asemănătoare.
De menționat mai e și o specialitate tipică din zona Neapole, mozzarella in carozza.
Parmigiano
Este o brânză tare, cu o consistență granuloasă, a cărei suprafață lucioasă are o culoare auriu-maronie. Parmiggiano Reggiano este marca înregistrată și reprezintă baza celor mai multe mâncăruri din paste.
Parmezanul este o brânză de origine italiană. În Uniunea Europeană, cuvântul parmezan, mai precis „Parmigiano Reggiano” este o marcă înregistrata și poate fi utilizat doar pentru a desemna acest tip de brânză produs în regiunile Parma si Reggio Emilia din Nordul Italiei.
Peste 400 de sortimente de brânzeturi se produc în Italia, cu rețete diverse în funcție de regiunile aflate pe întreaga peninsulă. Din cele 400, în jur de 40 sunt brânzeturi originale și omolagate pentru zonele din care provin și intră sub reglementarea europeană a dreptului de producție în locul de origine. De la pizza la paste, întreaga lume se învârte în jurul brânzeturilor de artizanat produse și importate din Italia. În trecut, familiile produceau în cantități reduse brânza regiunii, mai ales în zona Alpilor, unde majoritatea populației avea ca ocupație principală productia acestui aliment.
Brânza italiană se fabrica din lapte de vacă, capră, oaie, bivoliță, fiecare cu textura și tipologiile ei. Brânza presată se formează prin aplicarea unei presiuni asupra materiei prime, rezultând produsul finit de o consistență semi-tare. Dacă se lasă cateva ore materia primă și apoi se reîncălzeste și se presează, se obtine mozzarela. Tratarea după producere cu penicilina sau spori de mucegai creează gorgonzola, care se mai numește „erborinati”.
Adevăratul parmezan, Parmigiano-Reggiano, originar din Parma (Italia) este considerat unul dintre cele mai fine sortimente de brânzeturi din lume. Actualmente, este produs numai în câteva regiuni ale Italiei printre care Bologna, Mantua (Mantova), Modena, Parma şi Reggio nell’ Emilia. Originea, producerea şi calitatea sa finală sunt foarte strict şi riguros controlate de legislaţia italiană, prin sistemul D.O.C. (Denominazione di Origine Controllata), asemenea vinurilor. Astfel, sortimentul de brânză care poartă numele Parmigiano-Reggiano poate fi produs numai între lunile aprilie şi noiembrie, din lapte parţial degresat, obţinut de la vacile hrănite cu iarbă. Este sortimentul cel mai bogat în calciu dintre toate brânzeturile.
Cel mai bun Parmigiano se numeşte “Stravecchio”şi are vârste de peste 3 ani, unii producători lăsându-l să se învechească 10 ani. Cu cât se învecheşte mai mult, culoarea şi aroma se intensifică iar textura se întăreşte. De aceea, parmezanul maturat este un sortiment de brânză cu miezul foarte tare, de culoare gălbuie a paiului, având o coajă subţire şi comestibilă.
Ricotta
Ricotta este o altă brânză italiană cunoscută în toata lumea, iar acest tip de brânză se prepară din lapte de oaie sau chiar și din lapte de vacă.
Această brânză are o textură moale și se sfărmă foarte ușor, motiv pentru care nu se poate consuma separat, însă este o brânză folosită în diferite rețete din bucatăria italiană.
Gorgonzola
Gorgonzola este fără doar și poata, o altă brânză italiană foarte cunoscută în toată lumea, iar acest tip de brânză este de fapt o varietate de brânză de mucegai, care este preparată din lapte de vacă nedegresat și sare, peste care se adaugă o cultură de mucegai.
Acest tip de brânză a fost preparat pentru prima dată într-un sat din Provincia Milano din Italia, și anume în satul Gorgonzola, iar de atunci și până în prezent, brânza aceasta a devenit faimoasă în toate colțurile lumii.
Se poate găsi brânza Gorgonzola Dolce, Sweet Gorgonzola, însă se poate găsi și Gorgonzola Piccante, care mai este cunoscută și sub denumirea de Gorgonzola Naturale, Mountain Gorgonzola, sau Gorgonzola Montagna.
BRÂNZETURI din toată lumea – partea a VI-a
GRECIA – FETA
Deși are în spate o tradiție de preparare de peste 6.000 ani și este recunoscută ca brânza etalon a Greciei și Ciprului, brânza Feta provine din italienescul “fetta” care se traduce prin felie.Se presupune că brânza Feta se numea la început tyripheta, adică „felie de brânză“ și a devenit cunoscută datorită emigrării populației grecești în diferite zone ale lumii.
Prima mențiune despre Feta apare în secolul al XIV-lea, într-o carte de bucate publicată la Veneția. Cu toate acestea, paternitatea grecilor a fost recunoscută în anul 2002, când printr-o hotărâre a Curții Europene de Justiție, Grecia primește dreptul exclusiv de a utiliza marca de brânză Feta. Doar produsele fabricate în Grecia din lapte de capră și oaie pot fi denumite brânza feta.
Uniunea Europeană a hotărât că denumirea de “Feta” poate fi aplicată doar acelor sortimente care conțin 70% lapte de oaie și nu mai mult de 30% lapte de capră.
Brânza feta originală se obține doar din lapte de capră, această variantă fiind mult mai cremoasă și mai moale decât cele obținute din combinație de lapte.
Brânza Feta face parte dintre ingredientele de bază ale bucătariei grecești. Astăzi, Feta este unul dintre cele mai răspândite tipuri de brânză, la nivel internațional.
În general, brânza Feta se obține din lapte de capră sau oaie, însă există și variante combinate de Feta din lapte de capra și oaie. În Grecia, istoria brânzei Feta se pierde undeva în antichitate, ea apărând și în scrierile lui Homer. Printre cele mai vechi combinații erau cele de brânză cu măsline.
Feta grecească are diverse echivalente de brânză în alte țări. În Bulgaria, brânza Feta este cunoscută sub numele de “Sirene”. Aceasta se obține tot din lapte de capră sau oaie și, la fel ca în Grecia, produsul se folosește ca brânza de masa , brânza pentru salate sau brânza de pus în mâncăruri la cuptor (plăcinte etc). Echivalentul românesc este telemeaua, iar cel turcesc este Beyaz peynir.
Brânza Feta este o brânză de un alb curat, având o textură fărămicioasă și un gust sărat. Brânza este moale și pufoasă, putând fi topită destul de ușor dacă este lăsată la căldură.
Brânza Feta este folosită în primul rând în preparatele aparținând bucătăriei mediteraniene. De cele mai multe ori, ea este utilizată pentru a pregăti aperitive, pizza, plăcinte sau salate. Produsul are un conținut de grăsime de aproximativ 40-50%.
Brânza Feta se potrivește foarte bine cu măsline, anșoa, busuioc, legume, fructe, roșii, fructe de mare și carne de pui.
Gustul său sărat și aroma de brânză proaspătă este foarte plăcută. Persoanele care nu mănâncă brânzeturi sărate pot pur și simplu să scufunde Feta într-un vas cu apă proaspată, pentru a o desăra.
Pentru băuturi, trebuie alese fie vinuri grecești, de tipul retsina, fie sucuri naturale, din citrice sau sucuri de roșii.
În ceea ce privește depozitarea, Feta este o brânză apoasă, care se usucă repede în lipsă de lichid. De aceea, ea este vândută în ambalaje care conțin apă sau ulei și astfel trebuie să fie și păstrată, până când se folosește în bucătărie.
Dacă nu are un ambalaj propriu, învelește-o în hârtie și apoi pune-o într-o pungă de plastic și ține-o în frigider.
O altă variantă este să păstrezi Feta în ulei de masline. Brânza se așează într-un borcan și se acoperă cu ulei de măsline, apoi se sigilează și se păstrează într-un loc răcoros, însă nu în frigider (prin urmare, spre deosebire de Feta proaspată, care trebuie ținută în frigider, Feta conservată în ulei poate fi depozitată într-un loc răcoros). Acest tip de brânză în ulei este foarte potrivit pentru salate.
Nu este recomandat să congelezi brânza Feta, deoarece își va schimba textura.
Când trebuie să o folosești în mâncare, scoate-o din frigider cu 30 de minute înainte și las-o să ajungă la temperatura camerei. Aroma sa va fi astfel mai puternică.
BRÂNZETURI din toată lumea – partea a V-a
ELVEȚIA
Dacă vă place brânza, Elveția este locul ideal. Un elvețian consumă 22 kg de brânză pe an, puțin în urma nemților, islandezilor sau filandezilor.
Dacă pe ambalajul brânzei scrie Alpkase, aveți în fața Dumneavoastră o brânză deosebită, produsă din lapte păscut de vaci pe pășunile alpine din munții Alpi.
Iată câteva exemple de mărci autentice elvețiene :
Emmental, Le Gruyère, Le Raclette du Valais, Tete de Moine, Vacherin Mont-d’Or
EMMENTAL
Asociată cu brânzeturile tipic elvețiene, Emmental este recunoscută pentru găurile de mărime semnificativă întâlnite pe suprafața sa. Cu un gust dulceag și o aromă ușor picantă, sesizabilă abia la finalul degustării, ea este adesea gratinată sau folosită în prepararea fondue.
Emmental este o brânză gourmet de foarte bună calitate, produsă în Elveția de sute de ani. Cu o textură cremoasă și un gust delicios, Emmental este ideală pentru un răsfaț cu fondue din brânzeturi, dar și pentru sandwich-urile calde din iarnă.
Brânza Emmentaler este una dintre cele mai populare tipuri de brânză din Elveția. Aceasta este originară din valea Emme, în cantonul Bern.
Emmentaler se produce în Elveția din secolul al XIII-lea. Brânza se obține din lapte de vacă și este maturată între 4 și 14 luni, în funcție de tipul de brânză dorit, mai ușoară sau cu un gust mai pregnant. Vacile de la care se obține laptele sunt hrănite cu iarbă și fân, nu și cu siloz. În procesul de fabricație nu se folosesc aditivi și nici ingrediente modificate genetic.
Brânza Emmental este un aliment pe care îl poți folosi în preparate reci și calde în bucătarie. Alimentul poate fi folosit la micul dejun, în gustări și deserturi.
Emmental este potrivită pentru fondue de brânză,îin sandwich-uri, la un platou cu brânzeturi și fructe pentru desert.
Pentru a prepara un fondue de brânză după rețeta alpină, pe lângă brânză, se mai folosește vin alb, unt, usturoi (untul topit pe foc și amestecat cu vinul și usturoiul), făina și amidon de porumb. Amestecul se lasă la fiert până când sosul dă în clocot, apoi se servește cu crutoane.
Emmental este apreciată și caldă, topită, în mâncăruri precum quiche, sandwich la toaster, ca sos peste ton, în cordon bleu etc.
Pentru a se menține proaspătă cât mai mult timp, ține Emmental în frigider, în ambalajul original. Poți înveli brânza și în hârtie cerată, apoi o poți pune într-o pungă de plastic. Emmental poate fi și înghețată pentru a fi folosită mai târziu în sosuri, tocănițe sau supe, însă iși va pierde o parte din proprietăți.
BRÂNZETURI din toată lumea – partea a IV-a
OLANDA – Gouda
Brânza Gouda se produce în Olanda, iar aroma ei variază în funcție de o mulțime de aspecte. De la un gust blând și cremos și până la unul puternic, extrem de intens, acest soi poate fi gratinat dacă este proaspăt sau utilizat pentru asezonarea salatelor dacă e puțin mai vechi.
Brânză de origine olandeză, din oraul Gouda de unde a împrumutat și numele, gouda se produce în prezent în foarte multe țări și se comercializează fie tânără, fie maturată. Din lapte de vacă, gouda este o brânză tare de culoare galbenă, într-un strat protector de ceară de parafină, de asemenea galbenă. Sortimentele cele mai bune sunt cele cu vechime de 2-3 ani; sunt mai închise la culoare și au un gust puternic, de unt.
Există multe sortimente de gouda:
• nepasteurizate; au cuvântul boeren (țăran, în olandeză) imprimat pe coajă.
• roomkaas, o versiune cu un gust foarte bogat, îmbogățit cu smântână (un procent de grăsime mai mare față de sortimentele obișnuite, de aproape 60%)
• aromatizate; cu semințe de muștar, boabe de piper, ierburi aromate, usturoi etc
Chiar dacă Gouda nu are o istorie bogată în legende, precum alte brânze celebre, se știe despre ea că, încă din secolul al XII-lea, era exportată în întreaga Europă. Atât datorită poziției geografice a Țărilor de Jos, cât și datorită faptului că e vorba despre o brânză care se conservă foarte bine, a figurat în listele de aprovizionare ale mai tuturor exploratorilor.
Și alte țări europene au adoptat tehnologia de fabricare (în primul rând Suedia), iar emigranții olandezi au început să o ducă cu ei în toată lumea, astfel că astăzi există producție de Gouda în Statele Unite, Australia Noua Zeelandă etc.
Această brânză este produsă din lapte pasteurizat de vacă (preponderent Holstein, în zilele noastre) și are ca principală trăsătură de diferențiere faptul că, în cursul procesului de fabricație, zerul care se strânge în cuve este înlocuit parțial cu apă caldă („spălarea cașului”), ceea ce elimină din acidul lactic și face ca această brânză să fie mai dulce, mai moale și puțin mai elastică.
Cel mai bun sortiment este considerat boerenkaas, adică o Gouda produsă tradițional, în cantități mici și din lapte nepasteurizat, provenind de la vaci care au păscut în aer liber.
Și, mai ales după ce, în secolul al XVII-lea, a fost înființată Compania Indiilor Orientale, Gouda a început și ea să fie parfumată cu diverse condimente, cele mai des întâlnite fiind chimenul, chimionul, piperul și cuișoarele.
Dacă cea „tânără” (maturată în jur de 4 luni) este potrivită pentru sandviciuri, salate etc, variantele mai „bătrâne” intră în compoziția platourilor de brânzeturi sau pot fi folosite în bucătărie (tarte sărate, gratinaje).
Însoțitorul cel mai potrivit este berea olandeză sau un vin roșu robust.
BRÂNZETURI din toată lumea – partea a III-a
Cheddar
De proveniență englezească, acest soi se prepară cu ajutorul laptelui de vacă și are o textură uscată. Aroma ei amintește de gustul nucilor, iar culorile variază de la sidefiu și până la un galben intens, în funcție de sezon și de hrana asimilată de animale.
Reprezintă cea mai cunoscută brânză din Marea Britanie, însă ea a depașit demult granțtele țării și a devenit un produs consumat pe scară largă. Astăzi, brânza Cheddar este produsă în mai multe pățti ale lumii, însă numai cea englezească este considerată originală.
Brânza Cheddar este un produs englezesc, provenit din satul Cheddar, din Somerset, Anglia. Istoria ei este veche de câteva sute de ani, fiind produsă pentru prima dată in secolul al XVI-lea.
Brânza Cheddar este făcută din lapte de vacă și are un aspect ferm și neted. Brânza are o culoarea albă sau gălbuie, iar conținutul acesteia poate să fie fărămicios. Unele tipuri de brânză Cheddar au coloranți adăugați, astfel încât aceasta capătă o nuanță portocalie.
În general, brânza Cheddar este de două tipuri:
- tipul moale și ușor, caz iî care brânza se topește repede și poate fi întinsă cu ușurință pe pâine. Este vorba despre tipul mai tânăr, cu un aspect neted.
- tipul mai ferm, potrivit pentru rețetele care implică o brânză rasă sau fărămițată și încorporată într-o compoziție (sosuri etc). Tipul maturat este de fapt cel mai fărămicios. Cu cât este mai matură brânza, cu atât aroma sa se simte mai puternic.
Poți servi brânza Cheddar cu pâine integrală, pâine de secară, alături de fructe precum merele sau perele sau alături de legume precum ciupercile și roșiile. De asemenea, o poți folosi în sandwich-uri, tocănițe, mâncăruri făcute la cuptor, macaroane, supe, salate și chiar în preparate tradiționale internaționale precum tacos.
Când folosești brânza Cheddar în prepararea mâncării, este recomandat să o gătești la foc mic, deoarece brânza tinde să se separe de grăsimea ei naturală la temperaturi ridicate .
Dacă ai nevoie de brânza Cheddar rasă, pune-o la frigider înainte, pentru a fi suficient de tare. Dacă vrei să o servesti proaspătă, negătită, in acest caz se recomandă ca branza Cheddar să fie servită la temperatura camerei. În timpul în care stă până ajunge la această temperatură, brânza iși intensifică aroma sa naturală și este mai gustoasă.
În ceea ce privește băuturile, servește-o împreună cu un vin roșu, cu bere sau cidru. În cazul unei brânze Cheddar moi (tinere), servește-o alături de un vin Merlot. In cazul brânzei mai tari, servește-o cu un pahar de Pinot Noir sau Cabernet.
Dacă vrei să o depozitezi, o poți pune la frigider. Odată ce ai desfăcut-o din ambalajul ei, pune-o într-o pungă de plastic fără aer și leag-o bine. În frigider, brânza Cheddar trebuie așezată în locul cel mai puțin rece, unde se păstrează proaspătă până la 4 săptămâni. În cazul în care ai o brânză Cheddar matură (tipul tare), dacă apar urme de mucegai, acestea pot fi înlăturate simplu cu un cuțit, iar restul se consumă până la data de expirare precizată pe ambalaj.
De asemenea, ea poate fi și congelată, însă acest proces de îngheșare îi schimbă textura, fără să-i schimbe și gustul. O brânză Cheddar dezghețată este recomandat să fie folosită pentru gătit.
Stilton
Lordul brânzeturilor, vine din Anglia, mai precis, din localitatea Stilton, situată pe The Great North Road care leagă Anglia de Scoția din cele mai vechi timpuri. Chiar dacă este preparată la o fermă de lângă Melton Mawbray din Leicestershire, locul în care a ieșit în lume, în urmă cu 2 secole, este orașul Stilton.
Protecția denumirii de origine datează din secolul al XVIII-lea. Astăzi, regiunea de origine include Leicestershire, Nottinghamshire și Derbyshire. Sunt, in total, șapte furnizori autorizați de brânză Stilton. Cel mai mare, Long Clawson Dairy, a fost fondat in anul 1911, ca asociație de tip cooperativ între 12 fermieri din Long Clawson, Leicestershire.
Un titlu de mândrie pentru producătorii brânzeturilor Stilton este respectarea Celor Cinci drepturi statuate în 1994 de asociația Freedom Food: dreptul animalului de a nu fi supus la frică și stres; dreptul de a nu fi expus la durere, rănire și boală; dreptul de a nu suferi de foame și sete; dreptul la confort; dreptul la un comportament natural.
BRÂNZETURI din toată lumea – partea a II-a
Franța, țara considerată a fi paradisul lactatelor, se clasează pe locul trei în topul țărilor
În acest moment, Franţa deţine aproximativ 1000 de sortimente diferite de brânzeturi, inclusiv brânzeturi moi, brânză cu mucegai, brânzeturi presate sau fierte.
Este a treia mare producătoare de brânză, după Statele Unite și Germania, așa cum relevă un clasament FAO.
Iată câteva nume celebre de bânză franțuzească, în ordine alfabetică, de la A doar până la F …
Abodance Chabichou du Poitou
Aisy Cendre Comte
Aisy Cendre Coulommiers
Beaufort Doux de Montagne
Bleu de Gex Edel de Cleron
Bleu d’Auvergne Epoisse
Brie Etorki
Brie Fougerus Fourme D’Ambert
Brillat Savarin Fromage D’Affinois
Camembert
Caource
Cancoillote
Cantal
Să aflăm câteva detalii despre trei tipuri de brânză franțuzească, Brânza Brie, Camembert și Roquefort.
Brânza Brie
Este o brânză moale acoperită cu mucegai alb, a cărei denumire provine de la provincia franceză Brie. Cu o aromă fină de fructe,este numai bună pentru sosuri și fondue.
Mare atenție în momentul achiziționării ,dacă are o coajă maronie și lipicioasă, ea a expirat.
Branza brie este făcută din lapte de vacă și poate fi servită în multe feluri, de la simple sandwich-uri la deserturi cu fructe.
Brâna Brie își are originile în secolul al XIII-lea, unde era fabricată, în apropiere de Paris. Există totuși o legendă din secolul al VIII-lea care spune că împăratul Charlemagne a degustat această brânză într-o mănăstire din Reuil-en-Brie și a fost foarte impresionat de acest produs cremos și aromat. Se consideră că prima dată brânza Brie a fost fabricată în sudul Franței, în Seine-et-Marne, însa Brie a devenit cu timpul o brânză internațională.
Brânza Brie este albicioasă și are un miez rotofei și lucios. Aroma sa este una ușor picantă și fructată.
Poți folosi brânza Brie într-un platou cu brânzeturi și fructe. De asemenea, aceasta este foarte potrivită pentru sandwich-urile cu carne de vită. Cea mai potrivită paine pentru Brie este pâinea crocantă. De asemenea, poți folosi și biscuiți din făină integrală.
În cazul în care vrei să o servești alături de o băutură, alege un vin Sauvignon Blanc sau o șampanie.
Pentru a o depozita corespunzător, împacheteaz-o în hârtie și pune-o în frigider. Înainte de a o servi, scoate-o din frigider și las-o până când ajunge la temperatura camerei.
Camembert
Brânza fermentată, moale, grasă, preparată din lapte de vacă, Camembert conține multe substanțe nutritive și este bogată în proteine și vitamine.
Brânza camembert este una dintre cele mai cunoscute tipuri de brânzeturi franțuzești. Produsul provine din Normandia, din satul Camembert, în partea nord-vestică a Franței. Aici aceasta se produce din secolul al XVIII-lea, fiind obținută din lapte de vacă.
Brânza Camembert este moale și bombată. Daca pielița este tare sau crăpată, ai în față o brânză care nu s-a maturizat suficient. Într-un astfel de caz este recomandat să nu o cumperi.
Când este tăiată, miezul trebuie să se prelingă ușor, fără a fi însă foarte lichid. Acesta are o culoare gălbuie și un gust ușor sărat.
Camembert-ul poate fi folosit în multe feluri în bucătarie, de la aperitive, salate sau sandwich-uri la deserturi . Brânza poate fi servită pe pâine, în special pe baghetă. Fiind o brânză moale, cremoasă aceasta poate fi ușor întinsă pe pâine. De asemenea, ea se potrivește în platourile cu fructe și nuci.
Una dintre calitățile Camembert-ului constă în faptul că are un gust bun, dacă este servită la temperatura camerei. De aceea, Camembert este o brânză care poate fi aleasă când faci un picnic afară. Căldura ajută ca aroma brânzei să se simtă mai bine.
Ea se servește întotdeauna tăiată felii sau în triunghiuri și poate fi consumată în orice perioadă a anului alături de un Merlot, Pinot Noir sau Fetească Neagră.
Roquefort
Obținută din lapte de oaie și având în componență mucegai albastru, se maturează încet în peșterile ventilate natural, cu temperaturi constante atât iarna, cât și vara. Pentru tăierea ei a fost inventat un cuțit special numit la roquefortaise.
Se servește ca atare, sau alături de nuci și miere.
Roquefort vine din Corsica, din zona orașului Roquefort sur Soulzon.
Laptele provine de la oile care pasc pe platourile înalte ale Pirineilor Francezi și sunt mulse de doua ori pe zi, din ianuarie până în august.
BRÂNZETURI din toată lumea – partea I
Facem cunoștință cu mai multe tipuri de brânză, vă aduc câteva informații interesante despre brânzeturi, o prezentare în mai multe părți….dar mai întâi un zâbet- ,,aforisme,,
,,Unii cred că Luna este făcută din brânză. Probabil e caşcaval, cu craterele pe post de găuri,, 😆🧀🌖
,,În lupta pentru ciolan puţini ajung la caşcaval, cei mai mulţi rămân la stadiul de zgârie brânză,, 🧀😆
,,Dacă ai Caşcaval, eşti fericit…,, 😆🧀😆poate nu e chiar așa…
GHIDUL BRÂNZETURILOR – partea I
Excelent aperitiv sau gustare, brânza se obține prin închegarea laptelui de vacă, oaie, capră, iac sau bivol. Brânza aduce un aport semnificativ de calciu și grăsimi necesare bunei funcționări a organismului.
Pentru un plus de savoare, brânzeturilor li se adaugă bacterii, plante sau mirodenii, iar diferitele soiuri existente pe piață sunt rezultatul combinării unor astfel de organisme unicelulare de natură vegetală sau mucegăiuri.
🧀🧀🧀🧀Care sunt brânzeturile voastre preferate?
Clasificarea brânzeturilor
Brânzeturile pot fi clasificate în funcție de laptele folosit în obținerea lor, a consistenței, procesului de fabricație, conținutului de grăsime sau întrebuințării în bucătărie.
• În funcție de laptele folosit avem brânza din lapte de vacă (Mozzarella, Parmezan, Provolone, Mascarpone, Brie, Leerammer, Gouda), brânza din lapte de oaie (Roquefort, Pecorino, Nasal), brânza din lapte de capră (Feta, Montrachet, Chevre, Caprino), brânza din lapte de bivoliță, iapă, cămila sau iac.
• În funcție de consistența, brânzeturile pot fi moi (Mascarpone, Urda), semi-tari (Brie, Roquefort, Emmenthaler) și tari (Parmezan, Pecorino Romano).
• După procesul de obținere, întâlnim brânzeturi cu mucegai în exterior (Brie), brânzeturi cu mucegai în interior (Roquefort), brânzeturi frământate (Brânză în burduf), opărite (Mozzarella) și în saramură (Feta).
• În funcție de conținutul de grăsime, brânza este slabă (Ricotta, Cottage), semigrasă (Mozzarella, Halloumi), grasă (Feta, Brie) și foarte grasă (Mascarpone).
Baiț pentru pui la cuptor
Ingrediente
- 1 pui tranșat
Ingrediente uscate, câte o linguriță din fiecare,
- cimbru uscat
- mărar uscat
- măghiran
- oregano
- scorțișoare
- boia dulce
- praf de chili
- pudră de chimen
- sare, piper
Ingrediente lichide
- zeama de la o lămâie
- un pahar vin alb demisec
- 3 linguri ulei
- 7-8 câței de usturoi pisat
Mod de pregătire
Se amestecă cel două tipuri de ingrediente, uscate și lichide, se masează foarte bine bucățile de pui.
Se lasă puiul la frigider pentru 8 ore.
Așezăm bucățile de pui pe o tavă tapetată cu hârtie de copt. Punem tava în cuptorul preâncălzit la 230 de grade.
Timp de coacere 40-50 de minute, până când puiul se rumenește foarte bine.
Ciorbă de burtă
Ingrediente
- 1 kg burtă de vită prefiartă
- 1 bucată rasol de vită
- 3 ouă
- 300 ml smântână grasă
- 2 morcovi
- o bucată de țelină
- 1 ceapă
- 1 căpățână usturoi
- sare, 10 boabe de piper
- oțet
- pătrunjel verde tocat mărunt
Mod de preparare
Spălăm burta și rasolul cu apă rece apoi le punem la fiert.
Când începe să fiarbă îndepărtăm spuma formată. Lăsăm să fiarbă la foc mic 30 de minute(burta este prefiartă)
Adăugăm morcovul și țelina tăiate în bucăți mai mari, ceapa rămâne întreagă. Punem sare și boabe de piper. Lăsăm să fiarbă încă 30-40 de minute la foc mic, verificăm, dacă legumele, burta și carnea au fierte. Dacă da, oprim focul, scoatem zarzavaturile, morcovii și țelina, le dăm prin sită și le punem înapoi în ciorbă.
Scoatem rasolul, burta și îi tăiem fâșii(există și varianta din comerț ca burta să fie deja tăiată în fâșii).
Pisăm usturoiul. Omogeniză foarte bine ouăle cu smântâna, adăugăm și usturoiul.
Trecem totul prin sită deasupra ciorbei, amestecând foarte bine să nu se formeze cocoloașe.
Punem ciorba la fiert pentru 5 minute. Oprim focul, adăugăm oțet și pătrunjel verde tocat mărunt.
buburuzabucatareasa 