Lună: martie 2012

Supa de pasare cu legume

Publicat pe Actualizat pe

O supa de nota 10 (zece), este considerata supa ,,medicament,,!

Ingrediente

  • 400 gr. carne de pasare (pui sau curcan)
  • 1 telina
  • 2-3 morcovi
  • 1 gulie
  • ardei, rosie
  • 1 ceapa
  • 4-5 catei de usturoi
  • sare
  • patrunjel verde tocat

Mod de preparare

Se spala carnea si se pune la fiert in apa rece. Cand incepe sa fiarba vom indeparta spuma formata deasupra apei.

Se curata legumele si taie cubulete.

Adaugam legumele in apa cu carnea si-l lasam la fiert la foc mic.

Dupa ce a fiert supa (aproximativ 40 minute), adaugam patrunjelul verde toctat.

 

 

Reclame

PLACINTA CU MERE

Publicat pe Actualizat pe

Ingrediente

Blat:

  •  400 gr. faina
  • 2 oua
  • 1 pahar de ulei
  • 4 linguri smantana
  • 4 linguri lapte
  • coaja de lamaie
  • 1 praf de copt
  • sare

Umplutura:

  • 1 kg mere
  • 4 linguri zahar
  • 2 lingurite scortisoare

Mod de pregatire:

Umplutura. Curatam merele, le dam prin razatoare. Adaugam zaharul si scortisoarele.

Blat. Amestecam ingredientele de la blat si intindem doua foi.

Asezam prima foaie intr-o tava cu hartie cerata, presaram putin gris pentru a absorbi zeama merelor din umplutura.

Punem umplutura peste prima foaie, apoi punem si a doua foaie.

Pentru a ajuta coacerea si eliberarea aburilor din umplutura putem face gauri cu o furculita pe suprafata prajiturii.

Coacem prajitura 45-50 minute la foc potrivit.

Cand prajitura sa mai racit presaram zahar pudra vanilata.

Legume rosii

Publicat pe Actualizat pe

 

 

ARDEI ROŞU

O sursa buna de fibre alimentare, vitamina A, C, E, K si B6, acid folic si potasiu este ardeiul rosu. Pe langa acestea, ardeiul rosu contine si fitonutrienti precum licopen, luteina si zeaxatina. Pe de alta parte, acest aliment are un continut redus de grasimi saturate, colesterol si sodiu.

Ardeiul rosu este mai sanatos decat cel verde
; el contine o cantitate de vitamine A si C de doua ori mai mare decat acesta. Este recomandata utilizarea in gastronomie pentru a adauga culoare mancarii. De asemenea, ardeiul rosu reduce riscul de infarct .

Este unul dintre putinele alimente care contin licopen, o substanta cu efecte antitumorale in cancerul de prostata , sani, vezica urinara , pancreas, plamani si piele, in cancerul cervical, ovarian, uterin, intestinal.

Proprietati terapeutice ale ardeiului rosu

Ardeiul rosu are in primul rand proprietati digestive si vitaminizante, iar cel mai important rol este rolul de adjuvant in urmatoarele afectiuni:

– astm si cancer pulmonar;
– afectiuni oculare;
– anemie;
– artrita reumatoida, arteroscleroza;
– boli digestive, boli osoase, boli locomotorii;
– colici intestinale, constipatie, crampe;
– degeraturi, dereglari metabolice;
– imbatranirea prematura;
– inflamatii;
– oboseala cronica, nevralgii si migrene;
– prevenirea cancerului de colon, prostata, pancreas, col uterin si al vezicii urinare;
– prevenirea infarctului miocardic;
– sangerarea gingiilor;
– sterilitate. 

 CARTOFI ROŞII

Oamenii de stiinta cred ca primii cartofi au fost cultivati cu circa 8000 de ani in urma, de catre comunitatile de vanatori si culegatorii din apropierea lacului Titicaca – aflat in zona inalta a muntilor Anzi, la frontiera dintre Peru si Bolivia. De fapt, peruvienii au inventat practic cartoful!

Amidonul continut in cartofi este un carbohidrat complex a carui digerare elibereaza lent glucide (19 glucide la 100 g) care nu vor duce la o crestere abrupta a glicemiei. Cartoful este o sursa de energie si favorizeaza prelungirea senzatiei de satietate.

Un cartof cu coaja contine 12% din necesarul zilnic recomandat de fibre, care au proprietatea de a favoriza tranzitul intestinal.

Cartoful nu ingrasa! El contine doar 85 kcal/100 g, adica de doua ori mai putine calorii decat alti carbohidrati (painea, pateurile, orezul).

 Este considerat intretinator general al sanatatii, artritism, obezitate, diabet;
Se foloseste ca extract crud in: gastrite, ulcere gastrice si duodenale, dispepsii hepatism si litiaza biliara, constipatie, hemoroizi, scorbut.

Cartoful este unul dintre cele mai populare alimente, prezent in aproape toate culturile lumii. Este gustos si sanatos, daca eviti sa il gatesti in grasime sau sa ii pui topping de unt, maioneza sau cascaval.

Unele dintre beneficiile cartofului:

Intareste sistemul imunitar

O portie de cartofi in coaja iti va aduce jumatate din necesarul zilnic de vitamina C, potrivit Helium.com . Vitamina C intareste sistemul imunitar, ajutand corpul sa lupte cu raceli sau cu infectii.

Scade presiunea arteriala

S-a descoperit de curand ca in cartofi se pot gasi kukoamine, care sunt folosite de zeci de ani in medicina chineza pentru a micsora presiunea arteriala.

Ajuta sistemul digestiv

Daca mananci cartofii cu coaja, o singura portie iti va aduce 12% din doza zilnica recomandata de fibre. Aportul de fibre este important pentru o digestie corecta.

Iti mentine inima sanatoasa

Cartofii sunt bogati in flavonoizi, care scad colesterolul „rau”. Vitamina B6 previne blocajul arterial si inflamatiile.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

CEAPĂ ROŞIE

 

Desi ceapa rosie este mult mai bogata in substante necesare organismului uman decat cea alba, calitatile sale terapeutice fiind nenumarate, la noi nu se bucura de aceeasi popularitate precum ruda sa. Romanii prefera ceapa alba din obisnuinta, pentru ca este ceva mai ieftina ori pentru ca nu stiu nimic despre ceapa rosie si o privesc ca pe o ciudatenie.

Ceapa rosie are in compozitie toata grupa de vitamine B, vitamina C, minerale precum fosfor, natriu, calciu, magneziu, zinc si fier, acid folic si biotina. Despre ceapa rosie, Paracelsus spunea ca e la fel de pretioasa precum o farmacie. Ceapa rosie este un puternic dezinfectant si un bun diuretic, de aceea nu ar trebui sa lipseasca din meniul zilnic al nici unei persoane.

Daca esti racit, tusesti si te doare gatul, ceapa rosie iti poate fi de mare ajutor. Se curate trei cepe, se taie marunt ori se zdrobesc cu pumnul de coltul mesei, se adauga zahar sau miere si 150 ml apa. Amestecul se fierbe cinci minute, apoi se lasa la racit.

Se filtreaza si, din siropul format, se iau patru, cinci linguri pe zi. Taie o ceapa in patru si pune-o langa pat, in dreptul capului. Peste noapte te va ajuta sa respiri mai bine si sa ai un somn linistit. Impotriva durerilor de gat, taie o ceapa in felii, rondele, presara zahar si pune-o la frigider pentru cateva ore. Din siropul lasat ia cate patru, cinci lingurite zilnic.

Calmeaza atacurile de panica

Ceapa rosie este un calmant excelent. Crizele de nervi, atacurile de panica pot fi curmate imediat daca zdrobesti o ceapa si respiri tinand-o aproape de nas. La fel se procedeaza si in caz de insomnie daca, din diferite motive, nu poti manca ceapa seara.

Ceapa rosie, fiind un puternic analgezic si antiinflamator, calmeaza durerile reumatice si pe cele provocate de guta. Ceapa taiata rondele, asezata pe un tifon si incalzita la aburi, pe un capac intors, se fixeaza pe locul dureros si inflamat.

In caz de sinuzita se pot face inhalatii cu aburi de ceapa rosie. Doua – trei cepe de marime potrivita, zdrobite, cu tot cu coaja, se pun la fiert intr-un litru de apa. Dupa ce apa incepe sa clocoteasca, se mai lasa inca cinci minute la fiert. Inhalatiile se fac, de obicei seara, inainte de culcare, si nu se mai iese afara din casa.

Durerile de cap si chiar migrenele trec daca se leaga capul, pentru cateva minute, cu o cataplasma de ceapa. Feriti-va casa si familia de imbolnaviri tinand permanent sub pat, in dreptul pernei pe care se doarme, o ceapa, intr-o ceasca sau o farfuriuta. Nu miroase, nu deranjeaza si nimeni n-o vede.

Mancati ceapa rosie zilnic. Poate asa veti intelege de ce oamenii de la tara sunt mult mai sanatosi decat cei de la oras, de ce se imbolnavesc foarte rar si multi nici nu stiu ce e aceea gripa.

Studiile arata ca ceapa rosie are mult mai multe calitati in afara de gustul dulceag, care ne face mancarea mai delicioasa.

 Cercetatorii au aflat ca micuta leguma, folosita cu precadere in mancarurile indiene si in bucataria mediteraneeana, ajuta la indepartarea colesterolului rau din organism

Colesterolul rau este responsabil de atacuri de cord si in general de bolile care afecteaza inima. Cu cat scapam mai repede de el, cu atat mai bine.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

 RIDICHI

 

Cunoscute pentru virtutile lor terapeutice, ridichile erau cuprinse în alimentatia zilnica a sclavilor care lucrau la constructia piramidelor, în Egiptul antic, pentru a le mentine sanatatea.

În medicina noastra populara, ridichea este recomandata contra tusei, afectiunilor digestive, urticariei.

Iata în ce situatii poti apela la ridichile rosii, în scop terapeutic:

Bolile de plamâni: se manânca minim 10 ridichi pe zi. Ridichile au actiune antiinfectioasa si favorizeaza degajarea cailor respiratorii, prin expectoratie. Eficienta tratamentului creste, daca se adauga si frunzele de ridichi, care au efect vitaminizant si detoxifiant.

Pietre la vezica biliara si pietre la rinichi: calculii nu se mai dezvolta si sunt maruntiti daca se beau, de trei ori pe zi, sase linguri cu suc de ridichi rosii. Este un leac eficient si usor de tolerat de tubul digestiv.

Colita: ridichile sunt un antiseptic energic si stimuleaza vezica biliara sa secrete mai mult. Se manânca de doua ori pe zi salata de ridichi, taiate marunt si amestecate cu putin ulei si otet de mere.

Migrena: ridichile calmeaza starile de excitatie cerebrala si au actiune extrem de favorabila asupra digestiei. Se consuma doua-trei ridichi crude pe stomacul gol. Efectul va aparea în maxim 25 de minute.

Boli de ficat, dispepsie, diskinezie biliara: ridichile rosii ajuta la o mai buna functionare a ficatului. Primavara, toti cei care au afectiuni ale ficatului si ale vezicii biliare ar trebui sa faca o cura de ridichi rosii, consumate pe stomacul gol.

Nu aruncati frunzele de la ridichi. Când le cumparati aveti grija sa nu fie vestede. Sunt excelente pentru salata. Se spala bine si se prepara la fel ca salata verde.

Proprietati:

– aparitiv
– antirahitic
– antiseptic general
– drenor hepatic si renal

Indicatii – uz intern:

– rahitism, demineralizare
– fermentatii intestinale
– hepatism
– litiaza biliara
– reumatism
– afectiuni pulmonare

Mod de folosire – uz intern:

– cruda: in aperitive, salate etc
– suc: 20-50 g pe zi (in cazuri de litiaza biliara)

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

ROŞII

Rosiile contin cel mai ridicat nivel de licopen, arata concluziile cercetarilor recente. Urmeaza apoi pepenele rosu, ardeii iuti rosii, grepfruit rosu, sfecla rosie, ridichile de luna, merele rosii, struguri rosii si bineinteles, vinul rosu, piersicile si caisele.

Rosiile sunt unul din alimentele de baza ale verii si zilnic ar trebui sa avem pe masa o salata de rosii. Trebuie stiut insa, ca sub pielita lor atat de delicata, rosiile adapostesc o adevarata farmacie.

Rosiile nu au grasimi, nu ingrasa si compozitia lor, potasiu din belsug, fosfor, vitamina C, A si K, calciu si fier, le recomanda ca fiind benefice pentru sanatate. Cine tine cura deslabire sau vrea sa-si pastreze silueta sa manance zilnic, pe toata perioada verii, macar doua rosii care au proprietatea de a arde grasimile.

Nutritionistii recomanda insa ca rosiile sa fie intotdeauna insotite la masa si de putin ulei, mai ales cel de masline, pentru ca doar asa devin mai eficiente. Salata de rosii cu ulei da masline este cea mai sanatoasa si cea mai indicata perioadei de vara in care ne aflam.

In scop terapeutic, rosiile pot fi consumate si sub forma de suc pregatit in casa din rosii proaspete si baut imediat dupa preparare. Un pahar de suc de rosii, proaspat, baut dimineata, pe stomacul gol, si inaintea meselor principale, vindeca reumatismul. Cercetari recente au evidentiat faptul ca rosia contine o substanta asemanatoare cortizonului si astfel, sucul de rosii are efecte antiinflamatoare articulare, este puternic depurativ fiind indicat si celor care sufera de guta.

Cine sufera de infectii renale si urinare cornice sa bea in timpul mesei, cate doua sute de grame de suc de rosii diluat cu apa de izvor. Impotriva constipatiei, faceti o salata din morcovi si telina date prin razatoarea mica, peste care turnati suc de rosii care usureaza digestia, si adaugati si putin ulei de masline.

De asemenea, sucul de rosii proaspat, consumat zilnic timp de doua, trei saptamani amelioreaza hiperaciditatea gastrica si ulcerul. Se poate bea pana la un litru si jumatate de suc pe zi. Rosiile, ca atare, sau sub forma de suc, se recomanda si in curele de dezintoxicare.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

  SFECLĂ ROŞIE

 

O campioana in lupta cu cancerul

Este printre legumele cele mai rezistente la vreme de iarna si, totodata, un ajutor extraordinar pentru organism in timpul sezonului rece. Dar daca despre aportul de energie vitala al sfeclei se scrie mult, o alta varianta a ei, la fel de importanta, este mai putin popularizata, anume – sfecla rosie este un ajutor extraordinar pentru sanatatea copiilor, inca din timpul vietii intrauterine. Aceasta leguma se numara printre putinele alimente-medicament pentru femeile insarcinate, substantele sale active protejand mai ales de mutatii foetusul in pantecele mamei. De altfel, in medicina naturista, aceasta leguma este o adevarata legenda, proprietatile sale vindecatoare in bolile sangelui, in cele tumorale sau ale ficatului fiind cunoscute inca de acum 150 de ani, cand intemeietorii terapiei naturale moderne au readus la lumina primele leacuri traditionale.

In stare cruda, sfecla rosie nu are un gust foarte grozav, in timp ce fiarta, este placuta la gust, dar – dupa cum arata cercetarile – isi pierde mult din calitatile terapeutice. Sfecla cruda contine substante extrem de puternice, ceea ce impune ca tratamentul sa fie dozat cu anumita atentie, in cantitati precise.
Foarte putine persoane ii agreeaza gustul, asa incat, de obicei, nu este consumata singura, ci este asociata in salatele de cruditati, in proportia 1:2 – 1:3, cu alte radacinoase, cum ar fi morcovul, telina, patrunjelul, sau cu salata verde ori varza rosie. Doza zilnica pentru ca sfecla cruda sa-si exercite proprietatile terapeutice este de 100-150 de grame. De regula, o cura cu sfecla cruda dureaza minimum doua saptamani, durata maxima fiind de doua luni.

Substanta care da culoarea aceea rosu-sangerie sfeclei se numeste betalaina, iar de prezenta ei, destul de sensibila la fierbere si extrem de sensibila la coacere, se leaga mai toate proprietatile antitumorale si antioxidante ale acestei legume. Ca atare, sfecla nu va fi consumata coapta, ci doar fiarta, si nu oricum, ci doar in coaja, si doar pana se inmoaie (se verifica prin impungere cu o furculita). Nu mai mult! Dupa fierbere, sfecla rosie se da prin razatoare, se adauga 1-3 radacini de hrean rase, apoi sare, ulei si otet dupa gust. Se adauga si putina miere, dupa care se amesteca foarte bine ingredientele si se pun intr-un borcan inchis ermetic cu capac. Salata de sfecla se poate pastra la frigider, fara probleme, vreme de doua saptamani, timp in care isi va conserva proprietatile terapeutice. Este un remediu excelent contra racelilor, bronsitelor, afectiunilor reno-urinare. In postul Craciunului si la sarbatori, salata de sfecla cu hrean este nelipsita de pe masa multor romani, deoarece creste capacitatea de digestie si previne tot felul de tulburari digestive, cum ar fi gastritele, dispepsiile, balonarea etc.

Legume galben si portocaliu

Publicat pe Actualizat pe

ARDEI GALBEN 

Previne problemele de vedere. Consumat zilnic, ardeiul galben reduce riscul apariţiei cancerului. Mai mult, ardeiul galben previne apariţia bolilor cardiovasculare şi a problemelor legate de vedere. Nutriţioniştii spun că mâncate regulat, legumele galbene întăresc sistemul imunitar

Combate stresul. Ardeiul roşu conţine vitamine din grupa B-urilor şi, după cum bine se ştie, aceste vitamine joacă un rol important în activitatea sistemului nervos, combat stresul şi surmenajul psihic, stimulează capacităţile cognitive.

Calmează crampele abdominale. Sucul proaspat de ardei, în combinaţie cu sucul de morcovi, este de mare ajutor persoanelor care suferă de crampe sau colici intestinali.

E plin de vitamina C. Datorită conţinutului ridicat de vitamine şi minerale, ardeiul gras este cunoscut pentru efectele sale benefice asupra organismului uman. 200 de grame de gogoşar acoperă necesarul zilnic de vitamina C, atât de necesară pentru o imunitate de fier.

CARTOFI

În cele 5 secole de când a fost adus pe continentul european din America de Sud de către conchistadori, cartoful a devenit a patra sursa de hrană de pe pământ după grâu, orez și porumb.

cartofCartoful (Solanum tuberosum) este atât denumirea plantei din familia solanaceelor, cât și a tuberculilor care sunt comestibili. Există sute de varietăți cultivate în toată lumea; în funcție de conținutul de amidon, unele varietăți sunt folosite cu precădere la piureuri (se sfarâmă mai ușor), iar altele pentru alte feluri de mâncare (cartofi prăjiți etc).
Europa de Est rămâne regiunea unde se cultivă cele mai mari cantități pe cap de locuitor, iar China și India sunt țările ce cultivă cele mai mari cantități.

Alegerea cartofilor:

Cartofii buni nu trebuie să prezinte semne de încolțire și nici pete verzi (un semn al substanțelor toxice). Cartofii trebuie să fie tari, cu coaja subțire.

Date nutriționale:

În funcție de cum sunt gătiți, cartofii au aproximativ 90 de calorii la 100 de grame. Se digeră relativ ușor datorită conținutului de potasiu, zaharuri și amidon. Vitamina C conținută de cartof se pierde de obicei la gătit.

DOVLEAC 

Dovleacul, aliment delicios si foarte sanatos, este o uzina de zaharuri complexe, proteine si vitamine. Furnizeaza cantitati enorme de vitamina A si C. Dovleacul figureaza pe lista „superalimentelor” a mai multor nutritionisti, de aceea, in aceasta perioada a anului este bine sa profiti din plin de beneficiile acestei legume pentru sanatate.

Principii active

Printre numarul mare de vitamine si minerale, dovleacul mai contine si antioxidanti. Antioxidantii sunt substante care protejeaza celulele coprului impotriva radicalilor liberi implicati in dezvoltarea unui numar mare de boli (cancer, afectiuni cardiovasculare , imbatranire prematura etc).

Principalii compusi antioxidanti ai dovleacului sunt carotenoidele (pigmenti vegetali care dau culoarea portocaliu-galben). Specialistii au demonstrat in urma cercetarilor stiintifice ca un consum ridicat de produse bogate in carotenoide scade riscul de cancer. Carotenoidele sunt mai bine absorbite in organism daca sunt asociate cu o cantitate mica de lipide (grasimi).

  • Beta-carotenul. Principalul carotenoid al dovleacului este beta-carotenul care poate ameliora diverse functii ale sistemului imunitar. Beta-carotenul (provitamina A) contribuie la mentinerea sanatatii parului, a unghiilor, a pielii, la tratarea bolilor oculare si la prevenirea infectiilor cailor respiratorii.
  • Luteina si zeaxantina. Dovleacul detine o cantitate importanta de luteina si zeaxantina, doi compusi antioxidanti din familia carotenoidelor. Acestea sunt depozitate la nivelul maculei si al retinei ochilor, protejandu-i de actiunea radicalilor liberi care produc degenerarea la nivel celular. Potrivit specialistilor, acesti doi antioxidanti puternici nu sunt benefici doar pentru sanatatea ochilor, ci si pentru prevenirea unor boli grave precum cancerul la san, cancerul la plamani, maladiile cardiovasculare etc.
  • Beta-criptoxantina si alfa-caroten. La fel ca si celelalte carotenoide, acesti compusi antioxidanti se pot transforma in vitamina A in organism. Beta-criptoxantina si alfa-carotenul au rolul de a contracara de la bun inceput formarea celulelor canceroase.

Ce boli previne consumul de dovleac?

Cancer. Datorita numarului mare de carotenoide, antioxidanti puternici care impiedica formarea celulelor canceroase, dovleacul este considerat un aliment benefic in lupta impotriva cancerului. De cativa ani, studii epidemiologice si de control au demonstrat legatura stransa intre consumul de dovleac si prevenirea anumitor tipuri de cancer.

Diabet. Consumul unor extracte din dovleac ar putea inlocui injectiile cu insulina la diabeticii de tip 1. Aceasta este concluzia mai multor studii din China ale caror rezultate sugereaza ca diabetiii de tip 1 ar putea renunta la injectiile pe care trebuie sa le faca zilnic daca vor consuma un anumit extract din dovleac. Dupa un regim cu dovleac, nivelul insulinei sangvine la un bolnav de diabet 1 se va mari cu 5%, iar numarul celulelor pancreatice beta (celulele care sintetizeaza in mod normal insulina) va creste de asemenea cu 8%.

Hiperglicemie . Un recent studiu stiintific realizat in mai multe tari asiatice demonstreaza faptul ca un consum ridicat de dovleac contribuie la scaderea glicemiei. Potrivit specialistilor, carotenoizii (din dovleac si morcov) au un rol protector impotriva hiperglicemiei.

Digestie greoaie. Fibrele din dovleac au rolul de a regulariza tranzitul intestinal. Actiunea stimulanta a fibrelor este accentuata de prezenta manitolului, un glucid usor laxativ. Aceasta leguma te ajuta sa ai o digestie usoara si sa previi in mod natural constipatia.

Precauti 

Alergie. Exista persoane alergice la alimentele din familia curcubitaceelor (castravete, pepene, dovlecel etc), din care face parte si dovleacul. O persoana alergica la unul dintre aceste alimente prezinta riscul de a fi alergica si la dovleac.

Sfat util: Gustul sau parfumat si textura sa cremoasa recomanda dovleacul in numeroase retete culinare din toata bucataria lumii.

DOVLECEL 

Sunt, practic, aceeasi specie ca si dovleacul, si veri buni ai castravetilor, cu care au destul de multe insusiri comune. Originea dovleceilor a fost multa vreme un subiect de controversa, existand teorii cum ca ar proveni din Asia Centrala, din America sau chiar din Africa.

Pana la urma, se pare ca paternitatea acestui aliment a fost „revendicata” si castigata de catre stravechile populatii preincase de pe teritorul actualului Mexic, civilizatii in care dovleceii ar fi fost folositi ca aliment conform surselor arheologice cu nu mai putin de 7000 de ani in urma. Pe continentul european, ei au fost adusi si raspanditi cu cateva sute de ani in urma, de catre turci si italieni. In prezent, aceasta leguma este cunoscuta pe intreg globul pamantesc, pe langa varietatea cu coaja de un verde deschis, pe care o cunoastem din pietele noastre, existand si dovlecei italienesti de un verde inchis (zucchini), galbeni, rosietici sau chiar albi. In China, au fost obtinuti dovlecei cu lungimea de peste un metru, precum si varietati necomestibile, cu un rol pur decorativ. Dovleceii care intereseaza terapia naturala sunt cei comestibili, care se consuma la varsta imatura, cand samburii nu sunt decat foarte putin formati, coaja este fina si intreaga. Acesti dovlecei sunt foarte bogati in apa (aproape 95% din masa lor), insa in pulpa si mai ales in coaja lor gasim si cantitati foarte mari de vitamina B9, vitamina A, fosfor si potasiu. Ca sa ne facem o idee despre bogatia lor in vitamine si oligoelemente, ajunge sa spunem doar ca trei sute de grame de dovlecei asigura aproape dublul necesarului zilnic de vitamina A si de vitamina B9, necesarul zilnic de fosfor si de potasiu, jumatate din necesarul zilnic de magneziu. Dar sa vedem cum se administreaza acest aliment-medicament si ce efecte terapeutice are:

Remedii cu dovlecei

Indiferent de modul de administrare al dovleceilor, este necesar sa retinem un lucru foarte important: majoritatea vitaminelor, a mineralelor si a altor substante active (enzime, flavonoide etc.) sunt depozitate in coaja. Ca atare, daca vreti sa beneficiati de efectele terapeutice ale dovleceilor, asigurati-va cand ii cumparati ca au coaja sanatoasa, fina si intacta, spalati-i bine inainte de preparare, dar nu ii decojiti.
Dovleceii proaspeti sunt mai rar consumati, deoarece persoanelor cu digestia sensibila le pot produce usoare balonari si senzatii de disconfort abdominal. In aceasta forma, au insa efecte terapeutice excelente. Se pot consuma ca atare, taiati in felii lungi, ca si castravetii, ori taiati cuburi marunte si introdusi in salatele de vara alaturi de rosii, de ardei, de castraveti etc. Doza terapeutica zilnica este de minimum 200 de grame.
Dovleceii gatiti de regula, se prepara prin fierbere, ceea ce le distruge o parte din vitamine, din flavonoide si alte principii active complexe. Ramane insa fosforul, magneziul, potasiul, fibrele alimentare, fiind recomandati in dieta cardiacilor, a hipertensivilor, precum si a celor care au probleme de greutate. Dovleceii prajiti sunt cel mai putin indicati.
Sucul proaspat de dovlecei se obtine cu ajutorul storcatorului centrifugal. Din 300 de grame de dovlecei se obtine aproximativ un pahar (200 ml) de suc, care trebuie consumat imediat, altfel oxidandu-se si intrand in fermentatie foarte rapid. Are un gust neplacut, care devine mai suportabil, daca ii punem putina lamaie sau daca il combinam cu suc de morcov si/sau mar. Gustul dezagreabil merita insa suportat, pentru efectele sale antireumatice, de normalizare a tranzitului intestinal, anticancerigene si reintineritoare.

Semintele dovleceilor pentru a se obtine aceste seminte la cote optime de folosire, dovleceii se vor lasa sa ajunga la maturitate, ceea ce va face ca pulpa lor sa devina necomestibila. Semintele astfel obtinute au proprietati terapeutice exceptionale, pentru tratarea bolilor prostatei, ale intestinului si alte sistemului endocrin. Se administreaza sub forma de pulbere obtinuta prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a semintelor, cu tot cu coaja. Se iau cate 4-6 lingurite pe zi, in cure de 14 zile, cu 5 zile de pauza.

Boli prevenite cu ajutorul dovleceilor

Scleroza multipla studii facute asupra populatiilor din America Centrala, unde aceasta leguma face parte din alimentatia zilnica, au aratat ca in aceste zone scleroza multipla este practic necunoscuta. Se pare ca flavonoidele, vitamina B9 si alte substante active din coaja dovlecelului protejeaza teaca de mielina de distructie.
Supragreutate mancarica de dovlecei preparata prin fierbere si bine condimentata este ideala pentru vara si pentru cei care vor sa slabeasca. Este usoara, foarte digerabila si tine neasteptat de bine de foame. Contine fibre alimentare, potasiu si foarte putine calorii (100 de grame de dovlecei proaspeti au mai putin 15 calorii), fiind un adevarat antidot pentru kilogramele in plus.
Miopie, cataracta, boli oculare in general aportul de vitamina A si de luteina adus de catre dovlecei este foarte important pentru mentinerea sanatatii ochiului. Sunt recomandati cu precadere persoanelor de varsta a treia, pe care le protejeaza de afectiunile oculare specifice.
Cancerul un studiu facut de Universitatea din Massachusetts, Statele Unite, pe 1271 de subiecti cu varste de peste 66 de ani hraniti cu o alimentatie preponderent vegetariana, bogata in vitamina A (printre care pe primele locuri se situa dovlecelul) a dovedit ca incidenta diferitelor forme de cancer a fost cu aproape 30% mai redusa decat la grupele martor, care au avut o alimentatie obisnuita.

Tratamente interne

Astm se face o cura de 30 de zile, in care se administreaza suc de dovlecei, cate 100 de ml, de doua ori pe zi, eventual in combinatie cu suc de morcov. Substantele active din coaja si din pulpa dovlecelului au efecte antiinflamatoare asupra arborelui bronsic, reduc sensibilitatea alergica, favorizeaza expectoratia si raresc frecventa crizelor de astm. Este bine ca persoanele cu astm, indiferent daca este alergic sau infectios, sa faca anual, in timpul verii, o cura cu suc de dovlecei. Este un tratament simplu si eficient pentru ameliorarea sau chiar pentru vindecarea acestei afectiuni.
Reumatism, poliartrita reumatoida se face o cura de sezon, vreme de 1-2 luni, cu suc de dovlecei, din care se beau cate 300 de ml pe zi, minimum. Sucul de dovlecel reduce inflamatia articulatiilor, stopeaza procesele degenerative, ajuta la recapatarea mobilitatii normale a articulatiilor. Exista studii in curs de desfasurare care arata ca, alaturi de castraveti, dovleceii ajuta la refacerea finelor tesuturi articulare distruse sau fragilizate de boala.

Tromboflebita, tromboze, in general anumite substante din coaja dovleceilor (cumarinele, in special) impiedica formarea trombilor si migrarea lor prin sistemul vascular. Se consuma dovlecei cruzi ca atare sau sub forma de suc, minimum 400 de grame pe zi, in cure de cel putin 2 luni. Terapia cu cumarine extrase din dovlecei este o speranta in tratarea trombozelor, fiind considerata cea mai neinvaziva forma de tratament a acestei afectiuni. De regula, tratamentul cu dovlecei nu se aplica in paralel cu tratamentul cu antitrombotice de sinteza, ci la minimum 12 zile dupa acesta, pentru a preveni recidivele bolii.
Ischemia cardiaca, pe fondul unor valori crescute ale colesterolului se consuma dovlecei proaspeti si/sau preparati in cantitati cat mai mari, in timpul verii. Continutul de fibre alimentare si de substante hipocolesterolemiante din coaja ii recomanda pentru tinerea sub control a acestei afectiuni, care poate deveni extrem de periculoasa. Datorita faptului ca au continut ridicat de potasiu, dovleceii sunt recomandati si contra aritmiei cardiace si a tahicardiei, fiind foarte eficienti pentru prevenirea infarctului miocardic.
Fragilitatea capilara se consuma cantitati cat mai mari de dovlecei, mai ales proaspeti, care contin substante care ajuta la intarirea vaselor capilare. Suplimentar se pot aplica felii de dovlecel pe echimoze, lasandu-se vreme de 30 de minute, de 2 ori zi, pe zona afectata. Este un tratament simplu, care va scurta considerabil perioada de vindecare.
Lipsa de calciu consumul de dovlecei este foarte eficent pentru tratarea acestei afectiuni, desi legumele contin cantitati foarte mici din acest mineral constitutiv. Secretul este continutul mare de magneziu usor asimilabil al dovleceilor, un mineral care este esential in asimilarea calciului, si a carui absenta explica de multe ori hipocalcemia care nu cedeaza, desi se consuma cantitati impresionante de lapte si de produse lactate.
Primul trimestru de sarcina se recomanda consumul mancarurilor de dovlecei fierti. Legumele se vor fierbe o perioada cat se poate de scurta de timp, asa incat vitaminele pe care le contin sa se degradeze cat mai putin. Vitamina B9 (acidul folic) si vitamina A, continute din belsug de catre dovlecei, sunt esentiale pentru dezvoltarea normala a foetusului in primul trimestru, cand se structureaza sistemul nervos.
Constipatia se consuma 200-300 de grame de dovlecei cruzi, in doza unica, pentru un efect laxativ de intensitate medie. Contra constipatiei severe, se administreaza un purgativ mai puternic, adica sucul proaspat, cate 300-500 ml dimineata, pe stomacul gol, cu 2 ore inainte de a manca orice altceva.
Hipertrofia prostatei se administreaza pulberea de seminte de dovlecel, cate 4-6 lingurite pe zi, in cure de 30 de zile, cu o saptamana de pauza. Substantele anti-oxidante din compozitia acestor seminte reduc volumul prostatei, previn inflamatia si procesele mutagene.

Precautii si contraindicatii

Tratamentul cu dovlecei proaspeti, ca atare, si mai ales sub forma de suc, poate avea ca efect scaune diareice, balonare si crampe abdominale. De aceea, se va incepe cura cu cantitati ceva mai mici, marindu-se pe masura ce sistemul digestiv se obisnuieste cu acest aliment proaspat. Persoanele care fac tratamente cu antitrombotice de sinteza nu vor consuma mai mult de 100 de grame de dovlecel proaspat sau de suc de dovlecel proaspat pe zi.

MORCOVI 

Aceasta leguma radacinoasâ este originara din Afganistan, unde crestea în stare salbatica. Ca multe alte plante, a suferit, de-a lungul secolelor, profunde transformari. Soiurile pe care le cunoastem astazi sunt fragede si dulci.

Indicatii

Natura a înzestrat morcovul cu vitaminele A, B, C, saruri minerale sielemente ca: fier, magneziu, calciu, potasiu, fosfor, sodiu, caroten, asparagina etc.

Compozitia extrem de bogata în principii active face din morcov unnutriment terapeutic de prima importanta.
Continând fier din abundenta, actiunile sale remineralizante si antianemice sunt remarcabile; el contribuie la cresterea numarului de globule rosii si a cantitatii de hemoglobina.
Procentul mare de caroten face ca morcovul sa fie foarte indicat în procesul de crestere, în sporirea acuitatii vizuale si în combaterea dermatozelor. Morcovul prezinta interes si pentru persoanele preocupate de frumusetea epidermei, pentru ca el întretine supletea pielii si favorizeaza regenerarea celulelor.
Morcovul trateaza atât constipatia, cât si diareea, restabilind totodata peristaltismul intestinal.
Pentru actiunea sa cicatrizanta este recomandat îndeosebi în tratamentul ulcerelor gastrice si enterocolitelor.
Ficatul lenes, încarcat de deseuri si toxine, nu poate avea un prieten mai bun care sa-i stimuleze functionarea si sa-i ajute la dezintoxicare; morcovul este, deci, o leguma care trebuie sa fie inclusa zilnic în meniul hepaticilor, ca si în cel al reumaticilor, al celor suferinzi de artrita si guta, în curele de dezintoxicare a organismului si pentru calmarea durerilor.

In tot timpul anului, dar mai ales iarna, este bine sa se consume morcov pentru a întari mecanismele imunitare naturale ale organismului.
Zaharul din morcov sau levuloza nu are efecte negative asupra diabetului zaharat.
Dupa cum am mai aratat, cel mai bun mijloc de a profita de efectele benefice ale unei legume este consumarea ei sub forma de salata, ca aperitiv, fiarta înabusit sau pe abur sau cruda, ca pe un fruct, în orice moment al zilei. Morcovul se preteaza cu usurinta la aceste moduri de preparare.

Cu toate acestea, un consum exagerat – întins pe durata mai multor luni – poate sa produca anumite tulburari fara consecinte grave, ca icterul benign.
Fiti linistit, daca nu suferiti de nici o boala digestiva deosebita, puteti mânca si zece morcovi pe zi, timp de mai multe saptamâni, fara sa apara efecte nedorite.
La fel ca întreaga radacina, sucul de morcovi este un aliment foarte sanatos, prin abundenta de saruri minerale si vitamine, indicat în afectiunile amintite mai sus. Proprietatile speciale ale fibrelor vegetale pot fi conferite numai de pulpa legumei.

Fitoterapeutul Artault de Vevey a vindecat cu suc de morcov copii bolnavi de impetigo al fetei, administrându-le 50, pâna la 150 g de suc pe zi. Crustele au disparut dupa doua luni de tratament si, odata cu regresul bolii, micii bolnavi si-au recapatat frumusetea tenului si vigoarea.

Ca si alte numeroase vegetale, morcovul a fost folosit în numeroase retete. Aceste remedii ale farmacopeei populare s-au transmis pâna în zilele noastre. Usor de realizat, iata câteva dintre acestea:
Anemie: 100 ml de suc de morcov, 400 g de zahar. Se amesteca sucul cu 200 ml de apa minerala (un castronel). Se adauga zaharul, dizolvat în prealabil prin fierbere pe abur, pâna la obtinerea unui sirop. Se ia câte o lingurita de preparat, de opt-zece ori pe zi.

Anorexie: 5 g de seminte de morcov macinate. Se lasa sa infuzeze într-un vas cu apa clocotita, timp de 15 minute, dupa care se filtreaza preparatul. Se bea un pahar înainte de fiecare masa.

Diaree: 15 g de seminte de morcov sub forma de pudra. Se lasa sa fiarba în 300 ml de apa timp de 15 minute, apoi se strecoara. Se bea o jumatate de pahar dimineata, pe stomacul gol, o alta jumatate de pahar cu o ora înainte de cina si înca una cu o jumatate de ora înainte de culcare.

Dispepsie: 5 g de morcov deshidratat (praf). Se lasa sa fiarba în 300 ml apa, timp de zece minute si se strecoara. Se bea câte o jumatate de pahar cu zece minute înainte de fiecare masa principala. Se bea încet si, de preferinta, caldut.

Gastrita: sa iau 150 g de morcovi bine spalati si uscati. Se extrage sucul, pentru a-l bea dupa ce i s-au adaugat putina apa minerala si miere. Se bea de 3 ori pe zi: dimineata, pe stomacul gol, dupa-amiaza si cu o jumatate de ora înainte de culcare.

Uz extern

Morcovul întinereste toate tesuturile din organism. Efectele sale benefice asupra epidermei sunt cunoscute de adeptii medicinei si cosmeticii naturiste.

Ten gras: se aplica suc proaspat de morcov pe fata si se lasa sa actioneze timp de 15 minute. Se spala cu apa minerala. Aceasta este si o masca detoxifianta pentru tenul uscat.

Riduri: doua polonice de suc de morcov, o lingurita de miere lichida, o lingura de ulei de grâu încoltit. Se amesteca. Se aplica pe fata. Se lasa un sfert de ora, apoi se clateste.

Piele crapata: câteva frunze proaspete de morcov se fierb în 400 ml apa. Indata ce da în clocot, se reduce focul cu o treime si se mai lasa sa fiarba zece minute. Se strecoara. Se foloseste acest decoct aplicându-l pe portiunile afectate cu ajutorul unei bucati de tifon sau de vata, de mai multe ori pe zi.

Arsuri: se iau trei morcovi, se spala bine cu apa calduta. Se dau pe o râzatoare fina, pentru a obtine un fel de pasta. Se aplica pe arsura un strat subtire de ulei de masline, apoi pasta obtinuta. Se bandajeaza cu un tifon. Se lasa sa actioneze aproximativ o ora.

Furuncule, ulcer varicos, pecingine: cataplasme cu frunze proaspete, strivite, sau cataplasme cu morcovi rasi. Se schimba cataplasma de doua ori pe zi.

Insolatii: Morcovii curatati se dau pe râzatoare. Se amesteca bine cu doua lingurite de iaurt. Se aplica aceasta pasta pe zonele afectate. Se lasa 20 de minute. Se clateste cu multa apa, daca se poate cu apa necalcaroasa.

Dermatita ulceroasa: se spala 100 g de morcovi cu apa calduta. Se rad fin, pentru a obtine o pasta. Se aplica local sub forma de cataplasma. Se lasa sa actioneze 30 de minute. Se schimba de doua ori pe zi.

Eczeme: se pregatesc morcovii ca în reteta precedenta. Se aplica trei cataplasme pe zi. Se fixeaza cu ajutorul unui bandaj si se lasa sa actioneze aproximativ o ora.

Afte, abcese: câteva frunze proaspete de morcov într-un litru de apa. Se lasa sa fiarba zece minute. Se strecoara. Se face gargara de sase-opt ori pe zi.

PORUMB 

Porumbul a fost adus de Cristofor Columb din America şi pe  vremuri porumbul nu era la fel de popular ca în prezent  ci se folosea doar pentru făină sau băutură.
Probabil că motivul principal pentru care mâncaţi porumb este că vă place gustul. Ar trebui să ştiţi şi că este foarte sănătos.

Cum acţionează mai exact porumbul?

1. Ajuta inima, mai ales vitamina E din compoziţia porumbului care reduce  riscul apariţiei bolilor de inimă şi înlesneşte trecerea oxigenului în sânge.

2. Oferă energie si combate stresul. Compoziţia porumbului combate depunerea grăsimii şi revigorează organismul. Specialiştii afirmă că o cană de boabe de porumb consumată zilnic oferă o cantitate suficientă de vitamina B5 cât să combată oboseala acumulată de organism.

3. Scade nivelul colesterolului şi reduce apariţia cancerului de colon datorită fibrei de porumb.

4. O memorie de nota 10. Porumbul conţine foarte mulţi nutrienţi şi este bogat în vitamine care influenţează în mod pozitiv memoria.

5. Previne cancerul la plămâni datorită prezenţei unui carotenoid.

6. Combate probleme de vedere cu ajutorul antioxidanţiilor care împiedică îmbătrânirea rapidă a ochilor.

Nu trebuie să vă îngrijoraţi că-şi pierde din proprietăţi pentru că după fierbere porumbul îşi păstreză peste 60% din vitamine.

Pe de altă parte un consum moderat de porumb copt poate avea ca rezultat final scăderea în greutate.

Menţionez  faptul că poate să creeze alergie dacă este consumat crud şi trebuie să fim precauţi când avem probleme de acest gen.

ROŞII GALBENE 

Legume albe

Publicat pe Actualizat pe

CARTOFI

n cele 5 secole de când a fost adus pe continentul european din America de Sud de către conchistadori, cartoful a devenit a patra sursa de hrană de pe pământ după grâu, orez și porumb.

cartofCartoful (Solanum tuberosum) este atât denumirea plantei din familia solanaceelor, cât și a tuberculilor care sunt comestibili. Există sute de varietăți cultivate în toată lumea; în funcție de conținutul de amidon, unele varietăți sunt folosite cu precădere la piureuri (se sfarâmă mai ușor), iar altele pentru alte feluri de mâncare (cartofi prăjiți etc).
Europa de Est rămâne regiunea unde se cultivă cele mai mari cantități pe cap de locuitor, iar China și India sunt țările ce cultivă cele mai mari cantități.

Alegerea cartofilor:

Cartofii buni nu trebuie să prezinte semne de încolțire și nici pete verzi (un semn al substanțelor toxice). Cartofii trebuie să fie tari, cu coaja subțire.

Date nutriționale:

În funcție de cum sunt gătiți, cartofii au aproximativ 90 de calorii la 100 de grame. Se digeră relativ ușor datorită conținutului de potasiu, zaharuri și amidon. Vitamina C conținută de cartof se pierde de obicei la gătit.

CEAPĂ

Planta legumicola bienala, ceapa infloreste in lunile iunie-iulie. Ceapa de apa, alba sau rosie este cea care se cultiva prin rasad, iar ceapa de samanta se numeste arpagic. In scopuri alimentare si medicinale de la ea se folosesc bulbul si sucul lui, dar si frunzele, in cazul celei verzi.

Ceapa este bogata in quercetina, antioxidant care creste capacitatea de aparare a organismului impotriva radicalilor liberi, a cancerului, tulburarilor circulatorii si a bolilor cardiovasculare, precizeaza medicii nutritionisti. Potrivit specialistilor, acest condiment este recomandat mai ales fumatorilor, deoarece quercetina protejeaza corpul de agentii cancerigeni. In cazul unei alimentatii sarace in vitamina C si E, ea asigura organismului antioxidantii necesari. De asemenea, leguma are efect sedativ, amelioreaza tusea si bronsitele.

Continut si proprietati terapeutice

Ceapa contine numeroase oligoelemente (sodiu, potasiu, calciu, fosfor, iod, siliciu, carbon, clor), vitaminele A, B si C, acizii fosforic si acetic, uleiuri volatile, oxidaze si alte enzime, glucuchinina, fitoncide (substante naturale cu proprietati antiseptice).

Ceapa are multe proprietati terapeutice. Este un stimulent general al sistemului nervos, hepatic si renal. Este un diuretic puternic, un antiseptic si antiinfectios, actionand ca un antibiotic fata de culturile de stafilococi.

Alte proprietati ale ei sunt: echilibrant glandular; hipoglicemiant (recomandandu-se diabeticilor!), antihelmintic (contra parazitilor intestinali), antisclerogen si antitrombotic, hipnotic usor, expectorant si antitusiv, antialgic-sedativ; curativ al pielii si al sistemului pilor; indeparteaza tantarii; afrodiziac.

Consumata cruda, la cina, are efect de somnifer. Cea verde are proprietati diuretice reglatoare a glandelor endocrine, fiind recomandata in curele de lunga durata. Durerile de rinichi pot fi combatute usor daca frecati locul dureros cu o ceapa taiata in jumatate.

Utilizari medicale

Cel mai adesea ceapa se consuma cruda, dar cei care nu o suporta astfel o pot coace la cuptor. Dintre utilizarile interne se pot mentiona: retentie hidrica si clorosodica (edeme cardiace si renale, oligurie, pleurezie); litiaza urica, guta (decoct, 2 cani pe zi); prostatita (sub forma de tinctura, 2 lingurite pe luna, timp de 6 luni pe an); afectiuni respiratorii: bronsite, astm, laringita (infuzie din muguri de brad cu 5 cepe la un litru de apa clocotita, cu 10 g de miere, 1-2 cani pe zi); varice si tromboflebite (suc de ceapa si miere).

Utilizari externe: cataplasme din ceapa coapta la cuptor in caz de abcese, furunculoza, panaritii; frictionari de 1-2 minute in zona intepaturilor de viespe; degeraturi, crapaturi, migrene, surditate, nevralgii dentare, negi, plagi, ulcere, arsuri.

Remedii naturale impotriva unor afectiuni:

–    contra gripei: macerat din 2 cepe taiate felii subtiri in 0,5 l de apa, timp de 10 zile (se bea un pahar intre mese si unul inainte de culcare);

–    contra diareei: decoct dintr-o mana de foi subtiri de ceapa intr-un litru de apa, timp de 10 minute (se bea 0,5 l pe zi);

–    contra bolilor reumatismale: decoct din 3 cepe taiate felii (necuratate de foita) la un litru de apa, timp de 15 minute (se strecoara si se bea un pahar dimineata si unul inainte de culcare, pentru o cura de 15 zile);

–    contra litiazei biliare: fiertura dintr-o ceapa mare taiata fin, patru lingurite de ulei de masline, 150 ml de apa si 40 g untura nesarata, timp de 10 minute (se bea foarte calda, mai multe seri la rand);

–    contra guturaiului: macerat din 2 cepe taiate rondele, presarate cu putin zahar, timp de 24 de ore (se sorb 2 pana la 4 linguri pe zi).

Atentionare: in afectiunile hepato-biliare si gastro-duodenale, consumul exagerat de ceapa poate dauna sanatatii!

Efecte benefice ale cepei verzi

Gustoasa si bogata in vitamine, ceapa verde este, pe langa un ingredient de baza, si un „medicament” natural. Iata efectele benefice ale cepei verzi asupra organismului: Creste rezistenta la efort fizic. Ceapa verde este bogata in vitaminele B, C si saruri minerale extrem de importante pentru efortul fizic, precum potasiu si calciu. Mai contine insa anumiti eteri si compusi cu siliciu care nu se gasesc in alte alimente.

Acesti eteri, aceiasi care dau senzatia de iritatie a ochilor, sunt extrem de importanti pentru cei care au o activitate fizica zilnica, ei ajutand la o mai buna oxigenare a muschilor. Curata organismul de toxine. Cura cu ceapa verde, sub forma de salata, are efect diuretic si depurativ, regland si activitatea anumitor glande din corp, motiv pentru care e considerata un antialergic natural foarte valoros.

Intareste oasele. Ceapa contine substante ce favorizeaza dezvoltarea si consolidarea tesutului osos. Din acest motiv, daca avem o dieta din care nu lipseste ceapa verde, riscul de fracturi scade drastic in cazul unor lovituri sau caderi. Ceapa mentine nivelul de calciului din majoritatea structurilor osoase, inclusiv a celor spongioase.

CIUPERCI ciuperci

Ce beneficii au ciupercile?

– Se digera repede.
– Deoarece nu contin amidon, favorizeaza dietele de slabire.
– Regleaza tensiunea arteriala.
– Sunt principala sursa de antioxidant esential (seleniul).
– Intaresc sistemul imunitar.
– Reprezinta substitutul carnii, de aceea sunt foarte utilizate de catre vegetarieni.
– Consumul de ciuperci previne starea de oboseala şi anxietate.

Informatii nutritionale pentru ciuperci

– In 100 de grame de ciuperci se gasesc 25 kcal.
– Ciupercile nu au grasimi.
– Totalul carbohidratilor este de 5.100 de grame.
– Proteinele se gasesc in cantitate de 1.900 de grame.

Ce vitamine si minerale contin?

– In continutul lor, ciupercile prezinta vitamina D si niacina in valoare de 1.600 mg.
– Mineralele care se gasesc in ciuperci 425 mg de sodiu, 129 mg de potasiu si 66 mg de fosfor.

– Au proprietati imunostimulatoare.Ce proprietati terapeutice au ciupercile?

– Previn aparitia cancerului.
– Ajuta la buna functionare a sistemului digestiv si a celui nervos.
– Reduc riscul de infarct.
– Previn accidentele vascular-cerebrale.

Care este dezavantajul consumului de ciuperci?

– Proteinele sunt continute in celule cu membrana bogata in celuloza, iar chitina care este greu de digerat.

CONOPIDĂ 

Conopida este considerata si un bun aliment anticangerigen detoxifiant al organismului.

Consumul acestei legume de cel putin trei ori pe saptamana previne anemia si regleaza tensiunea arteriala. Conopida este recomandata persoanelor care vor sa slabeasca.

SCURT ISTORIC

Conopida sau „varza de Cipru”, cum a fost denumita la inceput” provine, dupa cum ne sugereaza si porecla, din Ciprul antic si exista inca de acum 2.500 de ani.

Aceasta a fost cultivata in Persia antica si in Egipt, Italia, iar in secolul 16 a ajuns si pe continentul european.

 Conopida si proprietatile sale

Contine enzime, proteine si vitamine, toate bune pentru a fi folosita in favoarea unui organism sanatos.

Conopida are 21 de calorii, vitaminele C, A, B1, B6, B2, fosfor, zinc, calciu, magneziu, fier, mangan, caroten, cupru, nu are colesterol, nu contine amidon si poate fi consumata in curele de slabire.

UZ INTERN

Printre proprietatile importante ale conopidei se numara prevenirea bolilor de inima, a atacului cerebral, detoxifierea organismului, bun anticangerigen, antireumatic, energizant natural, analgezic antianemic, oftalmologic, scade nivelul colesterolului si sprijina sistemul imunitar. Datorita continutului de fosfor, conopida are un efect benefic asupra dentitiei.

Conopida poate fi folosita gatita sau murata. Daca nu s-a folosit toata conopida la gatit este indicat sa se pastreze la rece impachetata in folie, insa nu pentru mult timp.

Persoanelor care au probleme cu glanda tiroida (hipertiroida) le este recomandat consumul moderat de conopida, deoarece predispune la aparitia gusei endemice.

Conopida este benefica si in cazul bruxismului si a altor ticuri nervoase.

UZ EXTERN

Conopida este benefica si in combaterea matretii.

De asemenea, datorita lipsei de colesterol, a unui indice caloric si glicemic mic si a calitatii sale, aceasta leguma poate fi inclusa in dieta persoanelor care vor sa slabeasca sanatos.

Conopida este recomandata fumatorilor

Persoanele care fumeaza ar trebui sa consume de cate ori au ocazia conopida, dar si brocoli, fiind doua legume ce contin substante anticancerigene.

GHIMBIR 

Recunoscut de asiatici încă din secolul I ca o plantă medicinală cu efecte rapide asupra problemelor reumatice şi digestive, ghimbirul este studiat acum în vestite laboratoare de medicii europeni. Cand a fost descoperită, rădăcina de ghimbir era folosită ca un agent antiinflamator şi împotriva senzaţiei de vomă.

Specialiştii precizează că mii de ani ghimbirul a fost administrat, în special, bolnavilor cu artrită reumatoidă. Acţiunea sa antiinflamatoare l-a recomandat cu succes acestei categorii de bolnavi. Fitoterapeuţii au constatat că, spre deosebire de medicamentele alopate, ghimbirul scuteşte această categorie de bolnavi de efectele secundare ale medicamentelor folosite pe termen lung – mai ales de ulcerele de stomac.

Cercetările continuă în acest sens, pentru a se dovedi cum poate să neutralizeze planta acizii inflamatori din articulaţii. Specialiştii homeopaţi au ajuns la concluzia că ghimbirul mai poate înlătura greaţa ce se datorează diverselor deplasări cu maşina, avionul şi vaporul.

Alungă ameţelile şi are proprietăţi anticancerigene 

Un alt studiu a dovedit efectele plantei, după intervenţii chirurgicale, care impun anestezia generală. Un test efectuat asupra unui lot de 30 de femei care au fost supuse anesteziei generale în timpul unor intervenţii ginecologice a demonstrat efectele sale puternice în combaterea stării de vomă. Lotul de femei a fost împărţit în două grupuri: primului grup i s-a administrat un medicament renumit în combaterea acestei stări, iar al doilea grup a primit ghimbir sub formă de capsule.

S-a demonstrat că, la femeile care au fost testate cu ghimbir, simptomele de greaţă au fost suportabile şi pacientele s-au recuperat destul de repede, fără să mai urmeze altă terapie pentru stomac. Ceaiul din rădăcină de ghimbir s-a dovedit eficient şi în tratamentul bolnavilor de cancer care au făcut chimioterapie .

De aceea este studiat şi pentru proprietăţile sale anticancerigene. În privinţa greţurilor „de mişcare”, planta a dat rezultate excelente într-un procent impresionant – de peste 90 la sută la persoanele care au testat-o. Pe langă faptul că le înlătură greaţa, ghimbirul îi ajută şi pe cei cu ameţeli şi vertijuri. Doza zilnică prescrisă de medic în astfel de situaţii a fost de 2-4 capsule sau sub formă de ceai.

Cum preparăm ceaiul? 

Bolnavii care doresc să bea ceaiul de ghimbir îl pot prepara astfel: rădăcina se taie în felii subţiri care se pun în strecurătoarea cu ceai aşezată deasupra ceainicului. Se toarnă apă fierbinte peste rădăcină şi după 10 minute ceaiul poate fi îndulcit cu miere polifloră. În cazurile de gripă, însoţite de vomă, ceaiul de ghimbir se îndulceşte cu miere de pădure. Şi asmaticii pot beneficia de ajutorul acestei plante.

Se combină părţi egale de ghimbir şi morcovi (rădăcinile trebuie rase şi apoi stoarcem sucul). Se administrează cate două linguriţe înainte de fiecare masă, cu ceai de ghimbir . După o masă copioasă, infuzia de ghimbir este ideală şi ajută la eliminarea gazelor din stomac sau intestine.

GULII 

Gulia este o leguma mai populara in Germania, Polonia si tarile nordice decat la noi, dar calitatile sale o fac o alegere cel putin interesanta.

Gulia – sursa de vitamine

Gulia este o excelenta sursa de vitamina C pentru femei si o buna sursa pentru barbati, necesarul de vitamina C fiind diferit in functie de sex. Vitamina C contribuie la sanatatea oaselor, cartilajelor, dintilor si gingiilor, protejeaza contra infectiilor, favorizeaza absorbtia fierului, accelereaza cicatrizarea ranilor si are proprietati antioxidante. O alta vitamina continuta de gulie este vitamina B6 care este folosita de organism in metabolismul proteinelor si al acizilor grasi, contribuie la fabricarea globulelor rosii si le permite acestora sa transporte mai mult oxigen si ajuta la buna functionare a sistemului imunitar.

Gulia este o buna sursa de fosfor. Dupa calciu, acesta este mineralul continut in cantitate cea mai mare de organismul nostru. Fosforul joaca un rol esential in formarea si mentinerea sanatatii oaselor si dintilor, contribuie la cresterea si regenerarea tesuturilor si ajuta la mentinerea Ph-ului sangelui. Gulia mai contine si alte minerale importante pentru organism: potasiu, magneziu, calciu, mangan si cupru.

Studiile au aratat ca un consum regulat de legume din familia crucifere – din care fac parte gulia, varza, varza de Bruxelles, conopida, broccoli sau ridichile – contribuie la prevenirea unor tipuri de cancer precum cancerul pulmonar. La persoanele in varsta care consumau mai des legume din aceasta familie s-a constatat ca declinul cognitiv era mai slab fata de celelalte categorii de persoane.

Gulia are putine calorii – 100 de grame de gulie cruda are doar 27 de calorii – fiind indicata in curele de slabire. Mai este indicata in controlul diabetului deoarece ajuta la stabilizarea nivelului glucozei din sange, dar si in infectiile virale, bronsite, tuse sau angine.

Gulia poate fi mancata cruda sau gatita, asemanandu-se la gust cu varza si conopida. Atunci cand cumparati gulii, preferati-le pe cele care au 5-7 cm in diametru. Cele mai mari ar putea fi lemnoase. Cele mici de 2-3 cm pot fi gatite intregi cu tot cu coaja. Se conserva la frigider, rezistand 1-2 saptamani. Frunzele pot fi si ele consumate, dar se conserva separat si rezista doar cateva zile.

Cat despre felul in care pot fi mancate, iata cateva sugestii: se pot face piure, pot fi prajite la fel ca si cartofii prajiti, pot face parte din salate (de exemplu, o salata cu mere, portocale, nuci, gulii si maioneza sau o salata din gulie si morcov ras la care puteti adauga fie un sos, fie maioneza, fie iaurt), pot fi incluse in ciorbe, coapte in cuptor sau murate. Pofta buna!

PĂSTÂRNAC 

Alaturi de morcov si de patrunjelul alb, radacina, pastarnacul (Pastinaca sativa) este folosit la noi, mai ales, la ciorba, careia ii confera un plus de gust si de aroma datorita calitatilor pe care le are. Forma spontana din care provine este raspandita in intreaga Europa.

A fost introdus in cultura din perioada antica fiind folosit de greci si de romani in alimentatie, pentrutratament si ca furaj. La noi, pastarnacul este cunoscut din vremuri indepartate si se cultiva alaturi de celelalte radacinoase, dar in cantitati mult mai reduse decat morcovul.

Ca aspect exterior, pastarnacul seamana cu morcovul alb, dar are un gust dulce-picant si aromat precum telina sau radacina de patrunjel. In alimentatie, se consuma frunzele si lastarii tineri, dar mai cu seama radacina la ciorbe si supe ori inabusita, ca garnitura la carne.

Radacina de pastarnac este bogata in vitaminele din grupul B, provitamina A, vitamina C, saruri minerale precum potasiu, fosfor si calciu, hidrati de carbon, proteinefibre alimentare.

In scop terapeutic se folosesc partile aeriene ale plantei, radacina si fructele.

Pastarnacul are proprietati diuretice, depurative, ajuta la eliminarea toxinelor din organism, vindeca reumatismul si regleaza ciclul menstrual. Se recomanda in curele de slabit, contra anemiei si asteniei, cat si persoanelor aflate in perioada de convalescenta, datorita proprietatilor sale nutritive.

Pastarnacul curata sangele, este un excelent drenor al ficatului si rinichilor, tonic pentru inima si plamani. Sucul preparat din radacina de pastarnac regleaza digestia, mareste apetitul, are actiune expectoranta si diuretica, analgezica, tonifianta, este indicat in tratamentul afectiunilor cardiace si in nevroze.

Ca diuretic, se recomanda in cazuri de hidropizie, calmeaza durerile bolnavului de colici renale si hepatice, este folosit ca afrodiziac. Sucul se obtine dand radacina de pastarnac prin storcatorul defructe. Se iau cate una, doua lingurite de suc cu miere de albine de cinci, sase ori pe zi.

Din pastarnacul crud, dat prin razatoare si amestecat cu putin ulei si un praf de sare, se poate face o salata picanta si placut aromata. In industria alimentara, pastarnacul este folosit la aromatizarea conservelor din legume.

Proprietatile curative ale pastarnacului sunt recunoscute si de medicina alopata. Din radacinile de pastarnac se prepara pastinatin si beroxan. Primul preparat are actiune spasmolitica si este folosit la tratarea anghinei pectorale, a nevrozelor cardiace, a afectiunilor tractului gastrointestinal si ale cailor biliare. Beroxanul, in asociere cu alte preparate, este recomandat in cazurile unor bolide piele cum ar fi vitiligo.

PĂTRUNJEL RĂDĂCINĂ 

Vindecarea naturala este o stiinta, poate cea mai complexa stiinta din lume, pentru ca ne arata cum sa ne reintegram in armonia lumii in care traim, insanatosindu-ne.

Dar dincolo de latura stiintifica, mai exista ceva, o extraordinara poveste a tainelor ascunse acolo unde nici nu banuim. In radacina de patrunjel, de exemplu. Stiati ca aceasta leguma poate vindeca boli cum ar fi cancerul, ca poate reda tineretea biologica si ca grecii antici credeau despre ea ca uneste lumea viilor cu cea a mortilor, continand in radacina ei si o particica de nemurire? Fiecare leguma, fiecare planta medicinala poarta cu ea povesti nemaipomenite, dar si conexiuni incredibile, intre ceea ce se credea a fi doar o superstitie sau o credinta naiva si studii de ultima ora ale medicinei moderne, care confirma toate „ereziile”. Va

propunem sa parcurgem o noua fila din marea carte a naturii si a vindecarilor naturale, reluand povestea „banalului” patrunjel.

Cum preparam si cum administram radacina de patrunjel

Mai intai de toate, trebuie stiut ca cele mai bune efecte terapeutice se obtin consumand radacini de patrunjel proaspete si nu conservate prin congelare sau preparate prin incalzire, care isi pierd multe din calitatile vindecatoare. Dupa doua saptamani de congelare, se pierd aproximativ 50% din majoritatea vitaminelor, in timp ce prin fierbere, este pierdut un procent de 50-70% din continutul de vitamina C, vitamina E, de vitamine din complexul B.

Sucul

Este forma cea mai eficienta de administrare a patrunjelului din punct de vedere terapeutic. Se obtine cu ajutorul storcatorului electric centrifugal, din radacinile de patrunjel bine spalate, dar necuratate de coaja, care este partea cea mai bogata in substante nutritive. Coaja va fi doar spalata foarte bine si vor fi indepartate cu ajutorul cutitului partile stricate. Dupa stoarcerea patrunjelului, sucul se consuma de preferinta imediat sau, daca nu este posibil acest lucru, se pastreaza la rece, in recipiente bine inchise, dar nu mai mult de sase ore. De regula, un adult va consuma zilnic 30-100 ml de suc de radacina de patrunjel, in combinatie cu suc de morcov (in proportia de minimum 1:4, sucul de patrunjel fiind mai greu tolerat de tubul digestiv). Sucul de patrunjel obtinut prin centrifugare este cea mai eficienta forma de administrare a acestei legume, deoarece vitaminele, enzimele, mineralele, flavonoidele si compusii aromati pe care ii contine sunt foarte usor de asimilat. Sucul obtinut prin simpla mixare (zdrobire) a patrunjelului, neurmata de centrifugare, nu are aceleasi efecte terapeutice, deoarece continutul mare de celuloza impiedica o buna asimilare a vitaminelor.

Salata

Se obtine dand prin razatoare radacinile de patrunjel, bine spalate in prealabil. La patrunjelul ras, se adauga morcov, ulei presat la rece, putin suc de lamaie si sare dupa gust. La salatele de patrunjel se mai pun, de obicei, radacina de telina, varza sau sfecla rosie rasa, precum si marar sau patrunjel verde. Salata de patrunjel este excelenta pentru stimularea digestiei si a tranzitului intestinal (combate constipatia). Ea este si un puternic stimulent al activitatii ovarelor, apiolul, substanta care da mirosul aromat, specific acestei legume, avand efecte de stimulare a acestor glande endocrine.

Patrunjelul fiert

O particica de nemurire: PATRUNJELULPiureul de patrunjel se asimileaza mai usor.

Poate fi consumat ca atare, sub forma de piure sau adaugat in diverse alte mancaruri (ciorbe, tocanite, ghiveciuri etc.). In urma fierberii, aproximativ 70% din vitamina A continuta de planta este distrusa, la fel ca si vitamina C si multe alte substante nutritive. Totusi, este important de stiut ca vitaminele si mineralele ramase dupa fierbere vor fi mult mai usor de asimilat din patrunjelul fiert decat din cel crud. Mai mult, patrunjelul fiert este foarte bine digerat si tolerat de catre tubul digestiv, fiind recomandat, in mod special, persoanelor convalescente ori care datorita unor afectiuni gastro-intestinale nu suporta cruditatile. Din aceste motive, patrunjelul fiert poate avea, uneori, o aplicabilitate terapeutica mai mare decat cel consumat crud.

Decoctul de patrunjel

Sase radacini de patrunjel de marime medie, spalate bine, dar nedecojite, se pun la fiert, in trei sferturi de litru de apa clocotita, unde se lasa la foc mic, vreme de 15-20 de minute. Se filtreaza, iar lichidul rezultat se bea cat mai cald posibil, pe stomacul gol, in una-doua reprize. Acest decoct are efecte puternic diuretice si usor sudorifice, scotand apa suplimentara din tesuturi, favorizand activitatea rinichilor si ajutand la eliminarea microlitiazei. Are, de asemenea, efecte de reducere a apetitului alimentar, decoctul cald consumat cu 5-10 minute inainte de masa ajutand in curele de slabire.

Tratamente preventive cu patrunjel

* Hipoglicemia – puseele de hipoglicemie sunt o problema de sanatate despre care se vorbeste destul de rar, dar care este foarte frecvent intalnita. Scaderea glicemiei pe fondul unor deficiente metabolice duce la incapacitate de concentrare, la simptome cum ar fi durerile de cap si vertijul, creeaza nevoia imperioasa de alimente dulci super-concentrate, fiind astfel una din principalele cauze ale aparitiei diabetului. Salatele de patrunjel si sucul de patrunjel consumate frecvent ajuta la stabilizarea nivelului zaharului din sange, prin reglarea secretiei de insulina, dar si a activitatii glandelor cortico-suprarenale.
* Calculi biliari – administrarea de patrunjel stimuleaza colecistul sa evacueze bila, prevenind astfel stazele si formarea calculilor (pietrelor) la acest nivel. Se recomanda consumul de salate cu aceasta leguma cruda, care intre altele regleaza nivelul colesterolului si al bilirubinei din lichidul biliar.
* Calculi renali – se tin de doua ori pe an cure cu suc de patrunjel, din care se beau cate 50 ml (in combinatie cu 300 ml de suc de morcov), zilnic, vreme de minimum doua saptamani. Radacina de patrunjel contine substante cu puternic efect diuretic, care stimuleaza producerea urinei si eliminarea sa. De asemenea, contine substante care dilata usor caile urinare, ajutand la eliminarea calculilor de mici dimensiuni, care prin acest tratament sunt „spalati” si antrenati prin diureza.
* Dispepsie, indigestie – radacina de patrunjel consumata ca aperitiv, mai ales in salate, este un garant al bunei digestii. Aceasta, deoarece stimuleaza producerea de sucuri gastrice, stimuleaza miscarile musculaturii netede a tubului digestiv, are efecte carminative, prevenind formarea gazelor in intestin si aparitia colicilor abdominale.

Tratamente interne cu patrunjel

* Cancer pulmonar – falcarinolul si falcarindiolul, doua substante continute din belsug in radacina de patrunjel (in special in coaja sa), au efecte antitumorale redutabile, a caror eficienta a putut fi demonstrata prin studii de medicina experimentala. Se recomanda cure cu o durata de 12 saptamani, timp in care se consuma cate 100 ml de suc de patrunjel (combinat cu 500 ml de suc de morcov) pe zi. Intre doua cure se vor face pauze de minimum 4 saptamani. Acest tratament are efecte benefice si pentru atenuarea efectelor adverse ale chimioterapiei, recomandata in tratarea bolii canceroase.
* Tuse – se consuma suc de patrunjel, cate 50-100 ml pe zi, pentru efectele sale antibacteriene si expectorante (saponinele din radacina acestei legume ajuta la eliminarea secretiilor suplimentare de pe caile respiratorii medii si inferioare). Acest tratament este util mai ales in tratarea tusei productive, unde suplimentar se va face si gargara, de 3-4 ori pe zi, cu decoct de patrunjel, preparat dupa reteta prezentata in acest articol.
* Hipertensiune – consumul frecvent de patrunjel, mai ales sub forma de salata (minimum 35 de grame zilnic) este de un foarte mare ajutor in aceasta afectiune. Cercetatorii au observat ca la persoanele care consuma frecvent radacina de patrunjel se constata o scadere si o stabilizare a presiunii arteriale, datorata actiunii principiilor aromatice din patrunjel, la nivelul sistemului nervos central. Patrunjelul scade presiunea sanguina prin efectul sau puternic diuretic. In plus, aceasta leguma este foarte bogata in potasiu, ajutand la normalizarea ritmului cardiac, fiind recomandata si ca adjuvant in aritmia cardiaca.

Grecii antici credeau ca patrunjelul uneste lumea viilor cu cea a mortilor

* Constipatie – Consumat crud, mai ales sub forma de salata, patrunjelul este un bun laxativ. Fibrele sale nedigerabile imping precum un piston materiile reziduale in colon, in timp ce anumite principii active stimuleaza peristaltismul intestinal, fiind recomandat in constipatia atona. Se recomanda o cura de 7-14 zile, timp in care se consuma zilnic salate cu radacina de patrunjel si de morcov, combinate cu ulei de masline presat la rece si otet de mere cu miere.
* Alergie – radacina de patrunjel contine o substanta numita apigenina, care reduce intensitatea reactiei alergice, avand un efect antihistaminic egal ca intensitate cu cel al unor medicamente folosite frecvent in aceasta afectiune. Se recomanda cura cu combinatia de sucuri de patrunjel (50 ml zilnic) si morcov (400 ml zilnic), cu o durata de 2-4 saptamani, facuta mai ales la inceputul polenizarii sau atunci cand sensibilitatea alergica este in crestere, datorita unor factori cum ar fi stresul emotional, oboseala, schimbarile de anotimp etc.
* Menstre neregulate – dozele medii de suc de patrunjel (30-50 ml zilnic) au un efect de reglare a ciclului menstrual, dar si de eliminare a durerilor (dismenoree) din timpul menstrelor. Acest efect se datoreaza, se pare, substantelor volatile din radacina acestei legume, substante care stimuleaza activitatea ovarelor, cu o intensitate direct proportionala cu doza in care sunt administrate.
* Amenoree – in doze mari, de pana la 100 ml pe zi, si in cure de 28 de zile, sucul de radacina de patrunjel este un foarte bun emanagog, adica stimuleaza ovulatia si aparitia ciclului menstrual. Este un tratament folosit inca din antichitate pentru combaterea infertilitatii feminine, iar validitatea lui este in curs de confirmare de catre studii stiintifice moderne. Acest tratament este recomandat si pentru prevenirea menopauzei premature.
* Lactatie – se consuma radacina de patrunjel si de morcov, fierte, preparate sub forma de piureuri (eventual impreuna cu cartofi, pentru gust). Cele doua legume stimuleaza lactatia prin actiunea lor la nivelul sistemului endocrin, dar asigura si necesarul de vitamine si minerale in timpul alaptarii. Prin consumul de patrunjel, creste atat cantitatea, cat si calitatea laptelui.
* Osteoporoza – consumul de patrunjel sub forma de salata are efecte de stimulare a productiei de hormoni estrogeni, responsabili pentru asimilarea calciului si pentru consolidarea oaselor. Ca atare, se recomanda administrarea de macar cinci ori pe saptamana a minimum 50 de grame de patrunjel, sub forma de salata, consumat impreuna cu ulei de masline, varza, marar verde.
* Cistita – conform „Comisiei E”, organismul guvernamental german de reglementare a administrarii plantelor medicinale, radacina de patrunjel ajuta la eliminarea infectiilor urinare. Se administreaza sucul proaspat, cate 50 ml (combinati cu alti 400 de ml de suc de morcov), de doua ori pe zi, in cure de 10-14 zile. Acest tratament are efecte antibacteriene si antimicotice, stimuleaza diureza, reduce inflamatia si durerea la urinare.
* Litiaza renala – aceeasi comisie guvernamentala germana a dat aviz favorabil si folosirii patrunjelului in tratarea calculilor renali, considerandu-se ca efectul diuretic al acestei plante este de foarte mare ajutor pentru eliminarea microcalculilor din rinichi si din vezica urinara. Tratamentul (este acelasi cu cel de la cistita) cu suc de patrunjel creste rata de filtrare a urinei la nivelul rinichiului, creste cantitatea de apa eliminata din tesuturi, previne formarea calculilor, mai ales a uratilor. Aceasta terapie este foarte buna si in tratarea retentiei de urina.
* Obezitate – cu cateva minute inainte de fiecare masa, se bea cate o cana cu decoct de patrunjel, cat mai cald posibil. Acest tratament reduce sensibil apetitul alimentar, imbunatateste digestia si tranzitul intestinal.

* Artrita reumatoida – se recomanda curele cu o durata de o luna, cu salata de patrunjel, din care se consuma minimum 40 de grame pe zi. Radacina de patrunjel consumata in doze suficiente are efecte antiinflamatoare articulare, prevenind si procesele degenerative la nivelul cartilajelor din articulatii. Actiunea sa terapeutica in bolile reumatice se explica, intre altele, si prin efectul sau antioxidant, despre care vom vorbi in cele ce urmeaza.
* Antioxidant – foarte bogat in vitamina C, in vitamine din complexul B si in vitamina A, toate cu efect antioxidant, patrunjelul mai contine o substanta cu efecte exceptionale de anihilare a radicalilor liberi: apigenina. Studiile de medicina experimentala au aratat ca apigenina stopeaza procesele de imbatranire a tesuturilor, previne sclerozarea vaselor de sange si ajuta la relansarea activitatii hormonale. Se administreaza sucul de patrunjel (obtinut din radacinile nedecojite), cate 50 ml pe zi, in cure de 30 – 60 de zile.
* Fier – se consuma patrunjelul fiert, eventual sub forma de piureuri, cate 50-70 g pe zi, in cure de 3 saptamani. Radacina de patrunjel contine cantitati destul de mari de fier asimilabil, util in tratarea anemiei feriprive. Sucul de patrunjel, impreuna cu sucul de sfecla rosie si cu cel de morcov, combinate in proportii egale, s-au dovedit eficiente si in tratarea anemiei hemolitice.Tratamente externe cu patrunjel

* Eczema alergica – un tratament de medicina populara romaneasca ce s-a dovedit foarte eficient in tratarea acestei afectiuni este cataplasma cu patrunjel.
O data la doua zile, se pune pe locul afectat patrunjel ras si invelit in tifon, aceasta aplicatie durand 0,5-3 ore. De regula, in prima faza, eczema se agraveaza usor, pentru ca apoi treptat sa se retraga. Tratamentul extern este mult eficientizat de administrarea interna de suc de patrunjel si morcov (combinate in proportia de 1:4), cate 400 ml pe zi.
* Dureri ale sanilor – trei radacini de patrunjel se fierb, apoi se lasa sa se raceasca, se zdrobesc putin si se invelesc in tifon subtire, aplicandu-se pe locul afectat, unde se lasa vreme de 30 de minute. Imediat dupa scoaterea cataplasmei cu patrunjel fiert, locul se lasa sa stea la aer minimum o ora. Este o aplicatie simpla, care combate eficient inflamatia si are efect calmant. In cazul durerilor si iritatiilor care apar la alaptare, cataplasmele cu patrunjel vor fi alternate cu cele cu frunza de varza proaspata.

Precautii si contraindicatii

* Femeile insarcinate nu vor consuma patrunjel proaspat, mai mult de 10 g pe zi.
* Sucul de patrunjel este total contraindicat in cazul sarcinii, deoarece poate duce la aparitia contractiilor premature. Contraindicatiile nu se aplica, insa, in cazul patrunjelului fiert, care, in doze de maximum 30 g pe zi, nu are efectele adverse mentionate.
* La bolnavii renali cronic, patrunjelul crud sau sub forma de suc va fi administrat in primele zile in doze foarte mici (o cincime din doza normala), deoarece poate avea efecte iritante la nivelul rinichilor.
* Dupa aplicatiile externe cu patrunjel, pielea tratata nu va fi expusa la soare, deoarece pot aparea arsuri, intrucat aceasta leguma are proprietati fotosensibilizante.

Patrunjelul in traditiile lumii


* Dacii numeau patrunjelul „patrinathla” si, conform insemnarilor invatatilor romani, il foloseau ca elixir de frumusete si de fertilitate pentru femei.
* Grecii antici spuneau despre patrunjel ca ar fi guvernat de zeul lumii subterane a defunctilor, Hades, si de consoarta sa, Persefona. Ca atare, el era folosit pentru a inlesni comunicarea cu cei decedati, dar si pentru transcenderea fricii de moarte si pentru mentinerea tineretii (aceasta leguma „putand tine moartea departe”).
* In Roma antica, radacina de patrunjel era mancata de gladiatori, cu putin timp inainte de a intra in arena. Se considera ca luptatorul care mancase radacina patrunjelului isi consumase moartea si, ca atare, nu mai avea a se teme de ea, dobandind un curaj teribil.
* Celtii administrau, cu doua zile inainte de luna plina, mari cantitati de radacina de patrunjel tinerelor femei, pentru a le ajuta sa ramana insarcinate si pentru a naste usor.
* Invatatii din evul mediu considerau ca patrunjelul se afla sub influenta astrala a planetei Mercur. Ca atare, folosirea lui imbunatatea circulatia sanguina, activitatea nervoasa, capacitatile de comunicare, dar si capacitatile de comerciant ale utilizatorului.

USTUROI 

Daca despre cat de sanatos este usturoiul am tot auzit discutandu-se, despre felul in care trebuie sa il consumam, lucrurile sunt destul de confuze. Curatat de coaja si mancat ca atare, zdrobit si adaugat in mancare, sub forma de pudra sau sub forma de pastila?

Haideti sa aflam impreuna raspunsul! Daca tot il consumam, macar sa ne bucuram de toate beneficiile sale asupra starii de sanatate a organismului nostru.

Cercetatorii de la Universitatea din Connecticut si-au pus si ei aceasta problema si, dupa numeroase studii, au ajuns la urmatoarea concluzie: cu cat usturoiul se afla intr-o stare mai naturala, cu atat este mai eficient pentru sanatate.

Atat usturoiul intreg, cat si cel sub forma de mujdei au efecte cardioprotective reale si, in cazul unui atac de cord permit o recuperare mai buna si mai eficienta a inimii. Aceste lucruri se datoreaza si hidrogenului sulfurat continut in usturoi, care are un efect de relaxare a vaselor de sange si imbunatateste circulatia sanguina.

Pudra de usturoi, pe de alta parte, nu este un adevarat substitut al usturoiului proaspat. Ea nu contine toate proprietatile usturoiului intreg si nici macar aroma puternica a acestuia. De fapt, pudra este obtinuta prin uscarea si pisarea usturoiului si, uneori, pentru un plus de aroma, ii sunt adaugate anumite ingrediente artificiale.

Pilulele de usturoi, chiar daca scad nivelul colesterolului din sange, au un efect destul de nesemnificativ in comparatie cu usturoiul natural sau medicatia obisnuita pentru inima.

Studiile releva ca, de fapt, capsulele de usturoi nu duc la scaderea tensiunii, a zaharului din sange sau la prevenirea atacului de inima, cancerui sau formarea cheagurilor de sange.

Tuberculoza pulmonara, bronsita cronica, tuse: solutia alcoolica de usturoi duce la scaderea expectoratiei si amelioreaza starea generala; lasati la macerat 100 g de usturoi în 100 g de alcool de 90°, timp de doua saptamâni. Agitati în fiecare zi flaconul. Strecurati lichidul cu multa grija. Se iau 20 pâna la 30 de picaturi, de doua ori pe zi, dizolvate în putina apa. Din cauza timpului necesar macerarii, acest medicament se poate prepara dinainte, de exemplu, la apropierea iernii.

Circulatie sangvina: se zdrobesc 400 g de usturoi curatat si se pun într-un vas continând o jumatate de litru de rachiu de cidru. Se lasa la macerat 15 zile într-un loc însorit (de pilda, în spatele unei ferestre) si se agita în fiecare zi. Se filtreaza. Se iau câte 20 de picaturi, de doua ori pe zi, dizolvate în putina apa.

Diabet: se curata patru catei de usturoi, se pun într-un litru de alcool. Se lasa la macerat 15 zile. Se agita sticla în fiecare zi. Se strecoara. Se ia în fiecare dimineata, pe stomacul gol, câte o lingurita din acest preparat. Tratamentul se face timp de patru saptamâni sau mai mult, daca este necesar.

… Odinioara, oboseala era sanatoasa… Astazi, viata moderna, obligatiile profesionale, „ispitele” culinare, excesul ponderal si problemele familiale genereaza un alt fel de oboseala, total diferita de cea „clasica”, si astfel suntem expusi la stress, la neliniste, iar depresia nervoasa ne pândeste la tot pasul. Inainte de a ajunge în aceasta situatie, iata o reteta foarte simpla pentru prevenirea ei: se pun 4 catei de usturoi taiat foarte marunt în 100 g de alcool de 90°. Se lasa la macerat 30 de zile într-un loc însorit. Se agita zilnic flaconul. Se strecoara. In prima zi, se pune o picatura din acest preparat într-o jumatate de pahar cu apa si se bea. A doua zi se pun doua picaturi din preparat într-o jumatate de pahar cu apa. A treia zi se beau trei picaturi adaugate într-o jumatate de pahar cu apa. Adaugând în fiecare zi câte o picatura, veti ajunge în a 20-a zi sa luati 20 de picaturi din preparat într-o jumatate de pahar cu apa. Din a 21-a zi, se ia cu câte o picatura mai putin (tot adaugate la o jumatate de pahar cu apa), 19, 18, 17… pâna ce veti ajunge la o singura picatura. La sfârsitul acestui tratament natural, va veti simti relaxati si calmi.

Depurarea sângelui: o reteta simpla ne este propusa de Raymond Dextreit: se piseaza doi catei de usturoi, se acopera cu ulei de masline, se amesteca cu câteva frunze de patrunjel si se lasa pâna a doua zi. Dimineata, la micul dejun, se ung felii de pâine cu acest preparat si se consuma ca atare.

Vermifug: se pun trei catei de usturoi tocat într-un vas cu apa clocotita (sau cu lapte clocotit). Se lasa la macerat toata noaptea. Se bea dimineata, pe stomacul gol. Se face aceasta cura timp de trei saptamâni. Limbricii si oxiurii nu rezista acestui tratament.

Uz extern

Usturoiul este recomandat în egala masura si în aceasta forma.

Dureri reumatice: se amesteca 50 g de usturoi pisat cu 500 ml de otet din vin. Se lasa la macerat timp de 15 zile. Se agita sticla în fiecare zi. Se strecoara cu grija. Se toarna continutul în flacoane mai mici, închise ermetic. Se frictioneaza dimineata si seara locurile dureroase cu o compresa îmbibata în acest otet. Otetul de usturoi este bun si la curatarea si dezinfectarea ranilor.

Astm: se toaca foarte marunt patru catei de usturoi si se amesteca cu 250 ml ulei de masline. Se aplica pe spate si pe talpile picioarelor, masând încet si cu grija timp de cateva minute. Acest medicament, numit „mustarul diavolului”, era folosit altadata si pentru calmarea durerilor musculare, a crampelor si a durerilor provocate de entorse.
Prin masaje îndelungate ale coloanei vertebrale, „mustarul diavolului” era folosit si ca stimulent în caz de oboseala sau de depresie nervoasa. Prin frictionarea pieptului si a spatelui cu acest preparat, se trata guturaiul si raceala.

Urcioare (la ochi), negi: se ia un catel de usturoi taiat în doua si se freaca de mai multe ori pe zi locul care trebuie tratat. Acest tratament nu se recomanda, evident, daca urciorul este deja copt sau cu puroi.

Bataturi: se zdrobeste o jumatate de catel de usturoi. Se aplica aceasta pasta doar pe suprafata bataturii, fara a atinge pielea sanatoasa. Se fixeaza cu un plasture si se lasa toata noaptea. Se continua astfel pâna la disparitia completa a bataturii.

Legume verzi

Publicat pe Actualizat pe

ANDIVE 

 Andivele(Cichorium endivia), sunt legume care se obtin prin intrarea in vegetatie fortata a frunzelor de cicoare. Inca de pe vremea egiptenilor, andivele erau cultivate si apreciate mai ales in salate. In epoca medievala, din radacinile de cicoare se prepara o bautura care semana foarte bine cu cafeaua.

Tehnica de obtinere a andivelor de salata ii apartine unui cultivator belgian care a descoperit acest lucru in secolul XIX.

Pentru a putea obtine andive de salata, se taie frunzele plantei, iar radacinile se pastreaza in locuri fara lumina. Din aceste tulpini care se tin la intuneric apar frunze noi, care datorita faptului ca nu au lumina, nu mai sunt foarte amare si au o culoare albicioasa, usor galbuie. Tara care cultiva cele mai multe andive este Franta.

Compozitia andivelor este una foarte pretioasa. Sunt bogate in minerale(fosfor, calciu, magneziu, fier, potasiu), vitamine(A,C si B), uleiuri volatile, acid ascorbic, polizaharide, caroten.

Datorita actiunii tonice, aperitive, diuretice si depurative, andivele sunt foarte indicate in curele de slabire si in diverse tratamente. Sunt foarte bune pentru ficat si vezica biliara. Recent, cercetatorii au descoperit si ca andivele au proprietati citostatice fiind recomandate in dietele bolnavilor de cancer.

Andivele trebuie sa fac parte si din alimentatia bolnavilor de gastrita, ulcer, hepatita, enterocolita sau diabet. Avand proprietati diuretice ajuta si la eliminarea edemelor.

Pentru sistemul nervos se foloseste cu succes sucul de andive care ajuta la calmarea nervilor.

Un amestec in parti egale de suc de andive, morcov, telina si patrunjel, face adevarate minuni pentru intarirea vederii mai ales la persoanele varstnice. Se bea minim 3 luni de zile cate 250 de ml din acest suc.

Pentru a-si pastra proprietatile se recomanda ca andivele sa fie preparate sub forma de salate. Prin fierbere, isi pierd o mare parte din proprietati.

ANGHINARE 

Intalnita si ca planta ornamentala, anghinarea este una dintre plantele care actioneaza foarte puternic. Anghinarea reprezinta o sursa excelenta de vitamina C, fibre alimentare, vitamina K, acid folic, magneziu si potasiu. Pe langa acestea, ea contine si niacina, vitamina B6, fier si fosfor. Anghinarea poate fi consumata  in stare proaspata, si este astfel apreciata pentru efectele ei vindecatoare in ceea ce priveste diareea cronica, dar si in tratarea diabetului, hemoroizilor, vomismentelor si migrenelor. Sucul de aghinare are rol in vindecarea constipatiei iar ceaiul de anghinare ajuta in cazul afectiunilor ficatului sau a reumatismului.

Proprietati terapeutice ale anghinarei

Anghinarea  trateaza diverse afectiuni digestive si imbunatateste functiile ficatului, pentru care are rol de detoxifiere; cel mai important rol al sau il demonstreaza prin normalizarea valorii colesterolului. Ceaiul de anghinare este recomandat si diabeticilor pentru normalizarea glicemiei. De asemenea, este si un bun diuretic si poate fi folosit si pentru tratarea afectiunilor rinichilor.Constipatiile, fermentatiile intestinale, colitele, hemoroizii precum si lipsa apetitului pot fi tratate prin doua cani de ceai de anghinare zilnic. Ceaiul de anghinare are rolul de a diminua zaharul din sange avand bune rezultate in unele forme de diabet. Anghinarea este, intr-adevar, o planta miraculoasa. Se numara printre putinele plante care nu au nici daunatori si nici boli. Pe langa asta, odata folosita in tratamente, nu are nici un fel de contraindicatii si nici efecte secundare.

Dezavantajele anghinarei

Nu este recomandata utilizarea anghinarii in cazul afectiunilor acute renale si hepato-biliare.

ARDEI VERDE 

Se cunoaste faptul ca ardeiul gras verde are de doua ori mai multa vitamina C decat citricele in timp ce, spre deosebire de portocala, ardeiul rosu iute contine cu 330% mai multa vitamina C.

Ardeiul verde este o sursa benefica de fibre alimentare, vitamina A, C, antioxidanti care impreuna pot neutraliza radicalii liberi, vitamina K, B6, magneziu, potasiu, tiamina, acid folic si niacina. Spre deosebire de ardeii rosii care contin si antioxidantul licopen, cei verzi au mai putine vitamine si nutrienti.

Ardeii verzi sunt mai putin dulci ba chiar mai amari decat cei rosii, portocalii sau galbeni. Spre desosebire de ardeii iuti, ardeiul verde si, in general, ardeii grasi nu au acel gust iute datorita lipsei unei gene care favorizeaza aparitia iutimii.

Ardeii verzi, si nu numai, ne protejeaza de radicalii liberi care joaca un rol important in formarea colesterolului in artere si care pot duce la aparitia aterosclerozei si a bolilor de cord, a durerilor si dificultatilor articulatiilor intalnite la osteoartrita  si artrita reumatoida. Oferind acestiantioxidanti puternici, ardeiul verde poate ajuta in prevenirea sau reducerea simptomelor acestor afectiuni, eliminand sursa problemei. Ardeii verzi sunt considerati imaturi, cu un gust usor amar spre deosebire de cei maturi, insa exista o multitudine de ardei care la maturitate ajung tot verzi.

Proprietati terapeutice ale ardeiului verde

Ardeiul verde reduce riscul aparitiilor bolilor cardiovasculare datorita vitaminei B6 si acidului folic, care ajuta la mentinerea sanatoasa a vaselor de sange.

La fel ca rosiile, ardeiul gras are avantajul de a reduce sansele aparitiei cancerului, mai ales a celui cervical sau pancreatic.  De asemenea, este recomandata utilizarea ardeiului gras verde in cazul fumatorilor, datorita continutului de vitamina A. Cu ajutorul ardeilor grasi verzi poate fi combatuta si poliartrita datorita continutului bogat in vitamina C. In combinatie cu sucul de morcovi, sucul proaspat de ardei este benefic persoanelor care prezinta crampe sau colici intestinali.

Dezavantajele ardeiului gras verde

Singurul dezavantaj este acela ca ardeiul verde contine calorii provenite si din zaharuri.

BROCCOLI 

Broccoli este o leguma cunoscuta inca din timpul Imperiului Roman. Numele sau englez deriva din italianul brocco si din latinul bracchium, care inseamna brat sau ramura. Inrudita cu varza si conopida, broccoli este o sursa excelenta de vitamina A si C, fier si calciu, bogata in fibre si saraca in calorii.

Este o leguma care ofera o nutritie exceptionala si ajuta la mentinerea unei vieti sanatoase si longevive. Broccoli este o sursa excelenta de vitamina A, B2, acid folic si vitamina C (de 2 ori mai multa vitamina C decat intr-o portocala) si bogata in fier si potasiu.

Este o leguma cu un continut crescut de calciu, aproape un echivalent al laptelui in alimentatie. Contine seleniu si compusi cu sulf, cu importante efecte antioxidante si anticancerigene. Contine de asemenea un compus fitochimic (sulforaphane) care distruge o bacterie – – raspunzatoare de aparitia gastritei si a ulcerelor gastrice. Acest compus impreuna cu altii – indoli – au proprietati importante anticancerigene utile in prevenirea cancerului de san, cancerului gastric, a melanomului malign, a leucemiilor.

Studii recente efectuate pe celule tumorale din cancerul de san au aratat ca sulforaphane opreste chiar inmultirea celulelor canceroase intervenind in stoparea diviziunii celulare. Sulforaphane este un compus care stimuleaza si enzimele de detoxifiere din ficat, ajutand la curatarea mai rapida a substantelor cancerigene din organism.

O alta proprietate interesanta a acestei legume consta in eliberarea, in momentul taierii, mestecarii sau digerarii, a unui compus cu sulf – sinigrin cu rol in inhibarea inmultirii celulelor tumorale si in inducerea apoptozei acestora (moartea celulara programata). Prin continutul de antioxidanti din familia carotenoizilor broccoli intervine si in protectia ochiului, impiedicand formarea cataractei.

O cana de broccoli fiert contine 74 mg de calciu plus 123 mg de vitamina C care imbunatateste semnificativ absorbtia calciului, totul cu doar 44 calorii. Prin comparatie o portocala nu contine calciu, are 69 mg de vitamina C si cu 50% mai multe calorii.

Produsele lactate nu contin vitamina C dar contin grasimi saturate care sunt nocive pentru sistemul cardiovascular. Un pahar de lapte cu 2% grasimi contine 121 de calorii.

Indicatii

  • Are proprietati antioxidante care previn aparitia unor forme de cancer: cancer de san , de prostata, cancer gastric, melanom malign, leucemii
  • Continutul bogat in sulf are efecte benefice antivirale si antibiotice
  • Cardioprotector, mentine controlul tensiunii arteriale
  • Previne formarea cataractei
  • Ajuta la intarirea oaselor si in osteoporoza prin continutul crescut in calciu
  • Fortifica sistemul imun
  • Consumul regular de broccoli este o arma excelenta impotriva stresului

CASTRAVEŢI 

Provin din sudul Asiei, unde, conform dovezilor istorice, sunt folositi in alimentatie de acum mai bine de 10.000 de ani. Apoi castravetii s-au raspandit in intreaga lume, incepand din antichitate. Rand pe rand, Egiptul, Grecia si apoi Roma au adoptat in culturi aceasta leguma racoritoare si cu gust inviorator. Pe teritoriul Romaniei, castravetii sunt aclimatizati de peste 2500 de ani, si tot de atunci sunt folositi ca medicament, dar si ca planta magica.

In prezent, lanoi sunt cunoscute doua varietati ale castravetelui, dintre care cea mai frecvent intalnita este „castravetele de muraturi”, cunoscut si drept „castravete romanesc”, de dimensiuni ceva mai mici, cu coaja aspra, buburoasa, si de un verde deschis la culoare. Castravetele de salata, numit si „castravetele bulgaresc”, este in schimb lunguiet, poate atinge pana la patruzeci de centimetri lungime ori mai mult, coaja lui este neteda si de un verde inchis. La noi, aceasta ultima varietate creste mai mult in sere si o gasim in magazine cu precadere in sezonul rece. Ambele varietati au proprietati vindecatoare identice, insa nu au fost multa vreme luate in serios, poate si datorita compozitiei lor chimice. Castravetele este alcatuit in proportie de 96,5% din apa, are foarte putine calorii (un kilogram de castraveti are o consistenta mai mica decat o felie de cascaval), nu contine nici un fel de grasimi si doar o cantitate infima de substante proteice. In schimb, aceasta leguma contine o cantitate impresionanta de potasiu, de fier, de siliciu asimilabil, de magneziu si de fosfor, care in cea mai mare parte sunt depozitate in coaja castravetelui. De altfel, in aceeasi coaja gasim si cea mai mare parte a vitaminei C, a vitaminei A si a vitaminelor din complexul B, a enzimelor care intervin in procesul digestiei si al metabolismului, a compusilor sulfurosi. In lumina acestor date, cercetatorii afirma ca fara coaja castravetele nu are nici macar jumatate din valoarea sa terapeutica, care asa cum vom vedea continuare nu este deloc de neglijat.

Remedii de sanatate cu castraveti

Castravetii ca atare se consuma cu tot cu coaja, foarte bine spalati, in salate sau simpli, taiati felii. Doza recomandata este de macar 200 de grame pe zi, dar in cazul unor cure de slabire, al bolilor care necesita o cantitate sporita de apa si diuretice sau un aport marit de minerale, portia zilnica poate creste pana la 700-900 de grame.
Sucul de castraveti se obtine foarte simplu cu ajutorul storcatorului centrifugal. Se administreaza intern, imediat dupa preparare, cate 500-1000 de ml pe zi.
Castravetii murati pastreaza destul de putin din vitaminele si din celelalte substante vindecatoare ale legumei proaspete, in schimb au un continut de minerale intact si, important, au substante care ajuta la imbunatatirea digestiei, mai ales a digestiei grasimilor si a proteinelor. Aceasta este si explicatia pentru care castravetii murati sunt iarna nelipsiti de la mesele cu mancaruri grele, pentru ca simtim instinctiv ca ne ajuta digestia si metabolismul.
Cataplasma cu castraveti se taie leguma in felii subtiri si apoi se aplica direct pe locul afectat, unde va face o aderenta excelenta (ca o ventuza), deoarece are o suprafata neteda si umeda. In general, o aplicatie externa cu castravete se face vreme de 15-20 de minute, dupa care, daca vrem sa o prelungim, vom pune felii de castravete proaspete.

Tratamente interne

Pietre la rinichi, insuficienta renala castravetele este unul din produsele naturale cu cel mai puternic efect diuretic, „spaland” rinichii de sarurile depuse si prevenind astfel formarea calculilor. De asemenea, consumul de castravete proaspat, minimum jumatate de kilogram pe zi, mentine sanatatea si stimuleaza activitatea rinichiului, impiedica recidivarea infectiilor, stimuleaza eliminarea apei din corp.

Indigestia castravetii cu tot cu coaja contin o enzima (erepsina) care ajuta la digestia mancarurilor bogate in proteine, care sunt si cele mai grele pentru stomac si ficat. De asemenea, consumul de castravete previne tulburarile si bolile hepatice la marii consumatori de proteine, care prefera branzeturile, ouale, pestele sau carnea in alimentatie. Se recomanda consumul a minimum 100 de grame de castravete, la fiecare masa in care sunt prezente aceste alimente.
Boala canceroasa un institut de cercetare londonez anunta ca este foarte posibil ca aparent banalii castraveti sa fie antidotul pentru anumite alimente cu un puternic efect cancerigen. De exemplu, nitratii si nitritii, prezenti in practic toate mezelurile si produsele din carne si care sunt vinovati de mii de cazuri de cancer la colon, au un efect toxic mult redus daca se consuma castraveti. Acelasi efect il au castravetii se pare si in cazul acroleinei din uleiul folosit pentru prajeli sau asupra faimoasei (de acum) acrilamide din cartofii prajiti, din produsele de patiserie ori de panificatie, care are, de asemenea, efect cancerigen. Concluzia: pe toata durata verii, cat castravetii sunt proaspeti, mancati-i cruzi, bine spalati, dar necojiti, in salate sau ca atare. Va tine departe boala secolului de dvs.
Diabetul coaja castravetilor, in special a celor cu un gust amarui mai pronuntat, stimuleaza celulele pancreasului sa produca insulina si echilibreaza glicemia prin actiune directa. O cura de o luna, in care se consuma minim jumatate de kilogram de castraveti pe zi cu tot cu coaja, previne diabetul si chiar trateaza cu succes formele usoare ale acestei boli.
Obezitate, ingrasare cea mai pura apa, fibre alimentare, substante diuretice naturale si un numar infim de calorii, aceasta este cartea de vizita a unuia din cele mai bune alimente pentru slabit: castravetii. Persoanele care vor sa slabeasca ar trebui sa consume in timpul sezonului macar 600 de grame de castraveti proaspeti, cu tot cu coaja, pe zi. Este un tratament simplu, care duce la scaderi semnificative in greutate prin micsorarea numarului de calorii din portia zilnica de hrana, prin eliminarea apei suplimentare din tesuturi, prin imbunatatirea metabolismului zaharurilor. In plus, castravetii previn si bolile si tulburarile de sanatate care apar frecvent atunci cand pierdem prea multe kilograme intr-un timp scurt. Castravetii previn puseurile de hiper si hipo-tensiune, previn tulburarile cardiace si afectiunile gastro-intestinale, care pot aparea sau se pot agrava, printr-o cura de slabire mai drastica.
Guta se face o cura de trei-patru saptamani, timp in care se consuma zilnic o combinatie de suc de castraveti amestecat cu suc de morcov in proportii egale. Un litru pe zi din acest amestec antreneaza sarurile urice din articulatii si ajuta la eliminarea lor prin urina, reduce inflamatia articulatiilor si elimina gradat crizele dureroase.
Tensiunea arteriala oscilanta, aritmia cardiaca potasiul, magneziul si fibrele alimentare continute in mari cantitati de catre castraveti sunt adevarate medicamente pentru tratarea acestor doua afectiuni. Mai ales in timpul verii, cand aceste boli devin foarte periculoase, este indicata cura in care se consuma zilnic intre jumatate de kilogram si un kilogram de castraveti, vreme de macar 4 saptamani. Participantii la un program american pentru studiul efectelor alimentelor bogate in potasiu si magneziu asupra tensiunii arteriale si a ritmului cardiac au raportat, dupa doar trei luni de consum preferential al castravetilor, al salatei verzi, al verzei si al altor cateva alimente de acest gen, o stabilizare semnificativa a tensiunii arteriale si o reducere la mai putin de jumatate a frecventei crizelor de aritmie ori de tahicardie.
Adjuvant in pancreatita se consuma zilnic 300-500 de grame de castraveti, cu tot cu coaja. Substantele active din coaja castravetilor stimuleaza secretia endocrina si exocrina a pancreasului, reduc inflamatia acestui organ, ajuta la o buna metabolizare a alimentelor complexe. In prezent, dupa o serie de studii de laborator care au pus in evidenta sus-mentionatele calitati ale acestei legume, se lucreaza pentru obtinerea unui medicament din coaja de castravete, destinat afectiunilor pancreatice. Pana atunci, putem beneficia direct de consumul castravetilor ca atare.

Sarcina castravetii consumati in timpul sarcinii reduc senzatia de greata, precum si frecventa acceselor de voma produse de miscare, de stres, de stimulari olfactive neplacute etc. Nu este fixata o cantitate standard de castraveti recomandata a fi consumata zilnic, este bine insa sa aveti acest „medicament” pe masa, pentru a avea o sarcina mai usoara.
Tendinite, probleme articulare foarte bogati in siliciu usor asimilabil si in magneziu, avand si intense efecte depurative, castravetii sunt, alaturi de dovlecei, cele mai bune legume in tratarea acestor afectiuni. In Statele Unite si in Franta, castravetii si extractele de coaja de castravete sunt deja frecvent folosite in clinicile destinate tratarii sportivilor care au suferit traumatisme ori care se confrunta cu boli articulare cronice, datorate suprasolicitarii. Prin cotinutul lor de potasiu, castravetii sunt folositi si contra durerilor si a contracturilor musculare.
Durerile de cap provocate de caldura, insolatie se consuma jumatate de litru de suc de castraveti cu putina lamaie, pe stomacul gol, intr-o doza unica. Este un foarte bun re-hidratant, confera o senzatie de racoare si diminueaza intensitatea durerilor de cap. Suplimentar, se folosesc de data aceasta extern felii reci de castravete, care se aplica pe frunte, pe ceafa si pe tample. In popor se spune ca feliile de castravete aplicate pe piele „trag durerea de cap”. Experimental s-a putut constata in multe cazuri adevarul acestei informatii, desi mecanismul prin care acest lucru se produce inca nu este elucidat.

Precautii si contraindicatii

In cele mai multe studii de specialitate se spune ca practic nu exista reactii adverse si nici contraindicatii la castraveti. Totusi, persoanele cu hipertensiune severa, cu ascita ori cu alte afectiuni la care aportul masiv de lichide in organism este limitat vor consuma cu masura aceste legume, care contin 95% apa. Exista si persoane a caror digestie nu se impaca foarte bine cu castravetii (in cazuri foarte rare, ei produc indigestii, dureri abdominale, stare de greata). Aceste simptome se datoreaza de obicei semintelor de castravete, si, ca atare, vor disparea daca semintele sunt indepartate de pe feliile de castravete, inainte de a fi consumate. Pe de alta parte, se va tine cont ca aceste seminte sunt pe locul doi, dupa coaja, ca si continut de vitamine si alte substante cu efect terapeutic. In consecinta, semintele vor fi eliminate doar daca este neaparat necesar acest lucru.

CEAPA VERDE 

Ceapa verde are proprietati purificatoare, stimuland procesele de regenerare ale organismului uman. O cura cu ceapa verde, efectuata pe perioada primaverii si chiar catre vara are un efect diuretic, depurativ, antialergic, regland activitatea endocrina a organismului.

Ceapa verde contine multa vitamina C, potasiu, calciu, alicina, cuercitina (un antioxidant puternic, cu rol in combaterea tulburarilor circulatorii, a bolilor cardiovasculare si a cancerului), fibre alimentare. Iata cateva motive pentru a consuma cat mai multa ceapa verde, potrivit Farmacia ta:

1. Trateaza afectiunile dermatologice

Ceapa verde poate vindeca unele afectiuni dermatologice, mai ales atunci cand, in salata, este combinata cu telina si marar. Se recomanda, de asemenea, o cura de ceapa verde, de cel putin 15 zile, in cazul afectiunilor dermatologice, care apar in perioada adolescentei (acneea juvenila). Consumata zilnic, ceapa verde are efect diuretitic si depurativ, ajutand la curatarea tenului, mai ales atunci cand este insotita de salata verde si telina.

2. Scade glicemia

Inca din trecut, se stia ca ceapa verde este unul din cele mai puternice si mai la indemana hipoglicemiante. Ceapa verde are in plus proprietati diuretice si reglatoare endocrine. Este indicata pentru cure de lunga durata, avand efecte puternice chiar si in diabetul aflat in faze avansate.

3. Leac in bolile renale cronice

Se recomanda consumul de ceapa verde, zilnic, dimineata si seara. Pentru a mari puterea acestui remediu, se asociaza in salate cu tarhon verde si ridichi.

4. Poate inlocui Viagra

Cura indelungata cu ceapa verde are rezultate destul de bune in cazurile de sterilitate si impotenta sexuala, fara a declansa efectele secundare ale pilulei albastre (problemele cardiace de exemplu). Este indicat consumul zilnic de ceapa verde impreuna cu telina (radacini si frunze), tarhon si patrunjel verde, usturoi verde si morcov (frunze si flori).

5. Combate afectiunile respiratorii
Ceapa contine alicina, care are efect antibacterian, detoxifiant, expectorant. Datorita acestei substante substante, ceapa verde se numara printre cele mai vechi remedii naturale de prevenire si tratare a bolilor respiratorii.

6. Previne tromboza si afectiunile cardiovasculare
Alicina are, de asemenea, si proprietati anticoagulante, astfel ca ceapa poate impiedica formarea trombozelor, blocarea unui vas sanguin cu un cheag de sange. De asemenea, consumul regulat de ceapa verde contribuie la scaderea nivelului colesterolului in sange si al trigliceridelor, prevenind in acest fel bolile cardiovasculare.

7. Previne cancerul

Cercetatorii de la Institutul National de Studiu al Cancerului din SUA au aratat ca ceapa si usturoiul scad riscul aparitiei cancerului de prostata la barbati. Potrivit acestora, 5-6 g de ceapa sau de usturoi zilnic scad riscul de cancer cu peste 50%.

Proprietatile anticancerigene ale cepei si ale usturoiului se datoreaza compusilor sulfurati, din care face parte si alicina. S-a constatat, de asemenea, reducerea incidentei cancerului pulmonar la fumatorii care mananca usturoi sau ceapa zilnic. Rolul protector se datoreaza tot alicinei, care inlatura o parte din efectele negative ale fumatului.

FASOLE VERDEfasole-verde

Fasolea verde este frecvent folosită ca fel principal sau garnitură în numeroase preparate culinare, apreciată pentru gustul dulceag şi proprietăţile sale nutritive importante.

Indiferent de specia cultivată, fasolea verde este o legumă cu un conţinut redus de calorii, bogată în nutrienţi esenţiali pentru sănătate, precum proteinele, fibrele alimentare, calciul şi fierul.
Doar o cană de fasole verde proaspată conţine 200 de miligrame de potasiu, beta caroten şi vitamina A.
Beta carotenul reduce riscul de dezvoltare a anumitor tipuri de cancer, iar vitamina A menţine acurateţea vederii şi stimulează dezvoltarea osoasă.
Fasolea verde conservată, fără sare adaugată, conţine tot atâtea calorii, fibre alimentare şi fier ca şi fasolea verde proaspătă.

Nutrienţii din fasolea verde, furnizaţi de o cantitate de 100 de grame şi calculaţi prin raportare la doza zilnică recomandată, sunt următorii: vitamina C – 20,3%, vitamina K – 18%, vitamina A – 13.8%, mangan – 11%, fibre alimentare – 10.8%, acid folic – 8.2%, vitamina B6 – 7%, molibden – 6.6%, magneziu – 6.2%, triptofan – 6.2%, potasiu – 6%, vitamina B2 – 5.8%, fier – 5.7%, vitamina B1 – 5.3%, fosfor – 3.8%, calciu – 3.7%, proteine – 3.6%, vitamina B3 – 3.6%, colina – 3.6%, cupru – 3.5%, acizi grasi omega-3 – 2.9%, calorii – 31 (1%).

Se recomandă consumarea fasolei verzi într-o dietă echilibrată, pentru menţinerea greutăţii corporale în parametrii normali.
În afară de antioxidanţii convenţionali, precum vitamina C şi beta carotenul, fasolea verde furnizează şi o doză importantă de mangan, antioxidant mineral cu rol protectiv la nivel celular.
Antioxidanţii conţinuţi de fasolea verde au efecte pozitive şi asupra sănătăţii cardiovasculare. Studii de specialitate au demonstrat că această legumă reglează nivelul colesterolului în corp. Grăsimile esenţiale omega-3 din fasolea verde îşi aduc şi ele aportul în menţinerea sănătăţii circulatorii şi implicit a inimii.
Carotenoidele şi flavonoizii conţinuţi de fasolea verde au proprietăţi anti-inflamatorii, inhibând acţiunea unor enzime care produc inflamaţii în corp.
În cazul diabetului de gradul 2, care se manifestă si prin inflamaţii cronice, fasolea verde poate fi considerată un aliment care previne această boala extrem de răspândită.
Conţinutul important de fibre alimentare contribuie la menţinerea sănătăţii tractului digestiv, precum şi la menţinerea unei senzaţii de saţietate, care să elimine tendinţa exceselor alimentare.

MAZĂRE3-retete-rapide-cu-mazare-verde-pentru-mesele-de-primavara_size1

Mazarea (Pisum sativum din Familia Leguminoase) este o planta erbacee, anuala, cultivata, agatatoare, originara de pe tarmurile Marii Mediterane. In Romania a fost introdusa in cultura in secolul XVII, mai intai in Transilvania si apoi si in alte zone.

   Planta are radacina pivotanta si patrunde in sol pana la 30-50 cm adancime. Ramificatiile secundare ale radacinii contin numeroase nodozitati cu bacterii simbionte (Rhizobium leguminosarum), care asimileaza azotul liber din aer si il fixeaza in nodozitati.

   Tulpina este goala in interior, rotunda, mai groasa si ramificata la baza si inalta de 60-150 cm. Soiurile de mazare cu tulpina lunga si subtire au la inceput pozitie semierecta, apoi se culca la pamant sub influenta greutatii boabelor. Soiurile cu tulpina groasa si scunda au pozitie erecta.

   Frunzele de mazare au adeseori cu marginea zimtata spre baza, iar ultima foliola se transforma intr-un carcel ramificat. Carceii se prind de plantele vecine sustinandu-se reciproc.

   Florile sunt mari, albe, cate 2-5, dispuse la subsuoara frunzelor. O floare ramane deschisa 2-3 zile, iar infloritul pe o planta dureaza 10-25 zile. Fructul este o pastaie dreapta sau usor curbata, lunga de 3-12 cm si lata de 1-2,5cm. La maturitate pastaia se deschide pe toata lungimea, scotand la iveala semintele cu forma globuloasa, in numar de 6-12. Perioada de vegetatie a plantei este de 60-12 zile.

In traditia populara ceaiul din carceii frunzelor de mazare se luau contra carceilor din pantece. De asemenea, mazarea pisata cu alte plante se punea la galci.

Denumiri populare: borsoaca, bors, fusaica, linta, mazare alba, mazare cu catrinta, mazare de gradina, mazare de tarse, mazare dulce, mazare fugusa, mazare galbena, mazare grabita, mazare mica, mazare moldoveneasca, mazare neagra, mazare doaga, mazare sura, mazare semanatoare, mazare sirtosita, mazare turcana, mazare tata de bors, mazare urcatoare, mazariche sau pasula.

Compozitia mazarei si actiunile ei benefice organismului:

   Mazarea este o leguma care furnizeaza multa energie organismului. Ea este bogata in proteine, glucide si saruri minerale, mai ales substante azotoase. In plus, mazarea contine multe vitamine, cele mai intalnite fiind vitaminele A, B1, B2 si C (mazarea se afla printre alimentele cele mai bogate in vitamina B1).

   Betacarotenul impreuna cu vitamina C contribuie la lupta contra cancerului, pentru prevenirea acestei boli sau chiar in timpul tratamentelor chimioterapice.

   Mazarea contine si mult potasiu, substanta foarte importanta in afectiunile inimii, care ajuta la curatirea aparatului digestiv si fortifica celula nervoasa. Din pacate insa ea nu este indicata insa la cei care sufera de guta.

   Din mazarea verde s-a izolat o hematoglutinina vegetala, substanta ce are actiune de stimulare a functiei maduvei hematopoietice, acel tesut de la nivelul oaselor care este responsabil de producerea elementelor sangelui (globule rosii, globule albe si plachete sangvine). Cu aceasta substanta extrasa din boabele de mazare se poate trata anemia aplastica, prin revenirea maduvei osoase la normal.

   Mazarea are in compozitie si cantitati mari de fibre, ceea ce o face utila in curatarea intestinelor. In plus, mazarea mai contine si beta-caroten si luteina, substante benefice pentru sanatatea ochilor.
Datorita continutului de fier mazarea este eficienta in anemie. De asemenea, ea combate oboseala si contribuie la intarirea sistemului imunitar.

Mazarea ajuta la stabilizarea nivelului de zahar din sange. Consumul de mazare ajuta la reducerea riscului aparitiei bolilor de inima.

Mazarea se poate folosi la urmatoarele afectiuni: anemie, afectiuni cardiace, afectiuni digestive (in special intestinale), cancer (cancer de colon in special) si hipertensiune.

Moduri de utilizare al mazarei:

   Mazarea este utilizata la preparate culinare in stare proaspata, sub forma de pastai (inainte de formarea semintelor) si seminte verzi sau uscate. Faina obtinuta prin macinarea boabelor se foloseste la prepararea mancarurilor. Boabele decorticate au valoare alimentara mai mare. In stadiul verde mazarea are valoare energetica de 37 Kcal/100g, iar uscata 359 Kcal/100g.

   In ceea ce priveste cantitatea de mazare pe care trebuie sa o manance un adult, nutritionistii recomanda sa se consume intre 100 si 150 de grame de mazare proaspata sau congelata in fiecare zi. Aceasta cantitate ii asigura unei persoane doza zilnica de tiamina, jumatate din cantitatea necesara de fibre si aproximativ o cincime din doza zilnica recomandata de fier. Mazarea conservata se recomanda a fi evitata pentru ca in procesul de ambalare leguma isi pierde majoritatea substantelor nutritive si, in plus, i se adauga si sare, avertizeaza specialistii.

   Iata si cateva secrete recomandate in alegerea si prepararea mazarei: alegeti mazarea cu pastaia ferma, spalati si desfaceti pastaile chiar inainte de a le gati, evitati boabele foarte mari deoarece au un gust fainos, fierbeti mazarea in putina apa pentru a pastra vitamina C.

PRAZpraz

Printre vegetalele proaspete de care ne putem bucura fara sa scoatem din buzunar o mica avere ca sa le cumparam se numara si prazul. Dezinfectanta, digestiva, antianemica si hipocolesterolemianta, traditionala ceapa olteneasca este o adevarata farmacie in miniatura. De altfel, prazul este cunoscut ca planta medicinala din timpuri stravechi: se spune ca Aristotel isi intretinea vocea mancand delicioasele tulpini coapte, iar Nero le prefera crude, fiind convins ca il ajuta sa aibe un glas puternic…

  • Contra bataturilor. Se pune la macerat in otet de mere o frunza de praz, lasandu-se timp de 24 ore. Se aplica cu partea umeda pe zona de piele intarita, se imobilizeaza cu o bucatica de tifon si cu leucoplast si se mentine de seara pana dimineata. Se repeta operatiunea cateva nopti la rand, astfel calozitatea desprinzandu-se, cedand locul unui tesut nou.
  • Pentru a grabi procesul de vindecare a ranilor, a plagilor de orice fel. Se spala bine cu apa o bucatica dintr-o frunza proaspata de praz, apoi se zdrobeste usor, pentru a facilita eliberarea substantelor active si, ulterior, patrunderea lor in piele. Se pune in zona vatamata, sub forma de cataplasma (are rol antiseptic si cicatrizant).
  • Pentru maturarea mai rapida a furunculelor. Din partea alba a unei tulpini de praz, se taie o felie, se lasa putin in apa indulcita cu miere si se aplica.
  • Impotriva abceselor. Se poate folosi cu succes un amestec de suc de praz proaspat stors amestecat cu miez de paine.

SALATĂleguma-saptamanii-salata-verde_size1

Salata verde (Letuca sativa) este originara din Egipt si exista marturii ca se cultiva inca de acum 3.000 de ani. A fost preluata de greci si de romani si, de la ei, s-a raspandit in intreaga Europa.

In prezent, se cunosc numeroase varietati desalata verde, de la cea banala, europeana, cu frunze netede, pana la cea cu frunze crete, venita de la poalele Caucazului sau salata chinezeasca, cu frunze moi si ceva mai groase. Toate varietatile de salata insa, sunt la fel de bogate in elemente detoxifiante si nutritive.

La noi, in tara, salata verde se cultiva de peste o mie de ani, fiind printre putinele alimente cu gust amarui din bucataria noastra, romaneasca, cu efect detoxifiant. Substantele cu gust usor amarui din frunzele de salata au proprietati miraculoase, mai ales cand sunt consumate in cantitati mai mari.

Ne place salata verde, primavara o gasim pe mai toate mesele romanilor, dar putini stiu ca aceste frunze sunt o sursa excelenta de vitamine, minerale si fibre, toate absolut necesare organismului, acum, in prag de primavara. Frunzele de salata verde contin vitaminele A, C, B1, B2 si minerale precum potasiu, fier, fosfor si molibden.

In caz de dischinezie biliara si hepatita cronica, se recomanda salata cu frunze crete, o cura de doua saptamani, timp in care se consuma cate doua, trei farfurii de salata in fiecare zi, ca aperitiv.

Pentru stimularea digestiei, se consuma salata verde stropita cu otet de mere si pudrata cu putin piper negru, cu un sfert de ora inainte de fiecare masa. In caz de constipatie, in salata se adauga ulei de masline si se acreste cu zeama de fructeverzi, inca necoapte: corcoduse, prune, caise, mere, pere.

Salata verde curata fluidifica sangele. Persoanelor care au valori crescute ale colesterolului si glicemiei li se recomanda salata verde, in care se adauga ulei de masline obtinut prin presare la rece si otet de mere.

In boli precum reumatismul, alergiile ori guta, consumul de salata verde ajuta la expulzarea mai rapida a toxinelor din organism, mai ales pe cale intestinala. Concomitent cu consumul de salata verde se recomanda si multe lichide. O cura dureaza cel putin o luna, timp in care se mananca, zilnic, macar un sfert de kilogram de salata.

Salata verde este foarte usor de preparat si nu ia nici mult timp. Se taie doua, trei fire de ceapa si se pun intr-un castron. Salata se spala bine, se lasa la scurs ori se usuca intr-un prosop curat, de bucatarie, dupa care se taie sau se rupe, cum am vazut, mai nou ca se obisnuieste. Se taie marunt o legatura de patrunjel si una de marar, se adauga un praf de sare si putin ulei de masline si se amesteca totul.

Retineti ca salata, indiferent de ingredientele din care este facuta, se pregateste cu cel putin o ora inainte de a fi servita. Otetul de mere sau zeama de lamaie se adauga in salata numai inainte de a o servi si se amesteca din nou.

Cand mergi in piata sa cumperi salata, alege-o pe cea care este mai verde, chiar verde inchis. Cu cat salata verde este mai inchisa la culoare, cu atat este mai bogata in nutrienti. Si ce mai ramane, se poate pastra in frigider, intr-o punga sau o cutie de plastic.

SPANACbeneficii-spanac

Pe langa culoarea vibranta si frunzele lucioase cu care se mandreste, spanacul este una din plantele cele mai benefice pentru organismul nostru. Este o planta bogata in vitamine si minerale, carotenoizi si flavonoizi. Nu, nu are capacitatea de a ne face puternici intr-un minut precum Popeye marinarul, dar cu siguranta este o planta care nu ar trebui sa lipseasca din alimentatia noastra.

In Franta, spanacul a devenit mai popular incepand din secolul al VII-lea, cand s-a trecut la cultivarea sa in special in gradinilemanastirilor.

Si chinezii il consumau, dar spanacul era destinat numai nobililor.

Spanacul a trezit aprecierea de-a lungul timpului in special pentru faptul ca detine surse importante de minerale. Mai exact, 100 g spanac contin 510 mg de sodiu, 375 mg potasiu, 49 mg de calciu, cate 37 mg fosfor si magneziu, 29 mg sulf, 2-6 mg fier. De asemenea, spanacul este bogat in vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B12, C, K, E, PP si mai multi antioxidanti vitali.

O portie de spanac contine o cantitate de proteine similara cu cea existenta in peste, pui sau oua.

Cura cu spanac ajuta la incetinirea procesului de imbatranire si reduce aparitia ridurilor. In plus, aceasta cura se recomanda chiar si bolnavilor de cancer sau in prevenirea acestei maladii.

Pentru ca efectul sa fie maxim, spanacul trebuie sa se consume crud.

Consumul de spanac mai contribuie la cresterea diurezei, stimuleaza secretiile gastrice, pancreatice si biliare.

Si in osteoporoza este benefic, datorita vitaminei K pe care o contine si care ajuta laintarirea sistemului osos.

Dieta cu spanac contribuie totodata la tonifierea miocardului si stimuleaza activitatea inimii. De aceea, cardiacii ar trebuie sa faca regulat cure cu spanac.

Clorofila pe care o contine in combinatie cu fierul, regenereaza sangele si creste continutul de hemoglobina, iar datorita acidului folic, spanacul previne anomaliile sistemului nervos si contribuie la buna functionare a creierului.

Spanacul are proprietati antiinflamatorii, de aceea se recomanda bolnavilor de artrita, dar si celor care au probleme cu vederea. Luteina din compozitia spanacului protejeaza ochii impotriva cataractei si reduce riscul pierderii vederii.

Iata cateva indicatii, referitoare la reteta recomandata pentru cei care au probleme cu vederea: se amesteca in parti egale suc de spanac cu suc de broccoli – si acesta contine luteina – si se beau 300 ml pe zi, timp de 20 de zile. Dupa o pauza de sapte zile se reia tratamentul.

Sucul de spanac se recomanda in combaterea mai multor afectiuni:

* in anemie: inaintea meselor, principale se bea un amestec de 200 ml suc de spanac cu 100 ml suc de urzica.

* in afectiuni ale oaselor: se consuma 200 ml suc, bogat in vitamina K, importanta pentru sanatatea oaselor. Aceasta cantitate contine 200 la suta din doza recomandata zilnic.

* in ateroscleroza: zilnic se bea un pahar de suc de 200 ml.

* in astenie fizica si nervoasa: dimineata se bea o portie de suc, adica 200 ml; aceasta contribuie la eliminarea toxinelor;

* in caz de cardiopatie ischemica: se bea zilnic un pahar de 200 ml

* in cancer (ca adjuvant) — se beau doua pahare de suc pe zi: primul trebuie baut dimineata pe stomacul gol, iar efectul este salutar si dupa chimioterapie; a doua portie se bea inaintea mesei de pranz.

* in diabetul zaharat doza de suc este de 500 ml si se bea dimineata. Cura dureaza 30 de zile. in plus, s-a descoperit recent ca magneziul din spanac scade riscul diabetului de tip II.

* in pancreatita: 30 g polen, bine maruntit, se adauga in 100 ml suc. Acest tonic se bea dimineata, pe stomacul gol.

Dar sunt si cateva indicatii. Spanacul trebuie consumat cu moderatie si doar temporar de reumatici, hepatici, bolnavii de litiaza renala sau inflamatii intestinale.

SPARANGHELsparanghel

Denumirea uzuala: Sparanghelul (lat Asparagus officinalis).
Scurta descriere:
Planta originara de pe continentul American. Partea comestibila a plantei e reprezentata de lastarii fragezi, care pot fi consumati verzi sau etiolati (albi). Lastarii etiolati sunt lipsiti de clorofila si au un gust diferit fata de cei verzi; ei se obtin prin ingroparea in biloane, de la inceputul dezvoltarii lor, pentru a fi feriti de lumina. Acesti lastari sunt de fapt viitoarele tulpini florifere ale plantei. Sparanghelul este o leguma considerata delicatesa. Mancarurile cu sparanghel sunt rafinate si lipsite de orice condiment, tocmai pentru a-i lasa nealterat gustul.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Acid malic si citric.
Diuretic.

Planta sparanghel sau asparagus este cunoscuta in intreaga lume drept o leguma foarte buna pentru uz alimentar dar si ca remediu traditional in medicina populara, deoarece are un continut bogat de elemente active cu proprietati antibacteriene, diuretice, antiinflamatorii, anticencerigene si antifungice.

ŢELINĂ

Denumirea uzuala: Telina (lat. Apium graveolens).
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Putine leacuri din flora noastra au efecte detoxifiante, reintineritoare si reglatoare hormonale ca frunzele de telina, care sunt o adevarata colectie de vitamine, minerale si fitohormoni. In medicina noastra populara, zeama stoarsa din frunzele proaspete, vinul de telina si siropul obtinut in mi

Recomandari:

– suc din frunze impotriva sterilitatii (la femei si barbati), impotentei hormonale: sse bea in fiecare zi o jumatate de pahar de suc din frunze de telina dimineata si jumatate de pahar seara, in cure de minimum o luna. Sucul de frunze de telina este mai activ ca remediu hormonal decat cel de radacina, avand efecte puternice si stabile in timp.
– macerat din frunze impotriva amenoreei: se iau 2-3 linguri din acest vin medicinal inainte de mesele principale. Un tratament dureaza o luna, cu zece zile de pauza, dupa care se poate relua. Este un remediu eficient si pentru reglarea ciclului menstrual, precum si pentru indepartarea efectelor nocive ale anticonceptionalelor de sinteza.
Impotriva disfunctiilor glandelor cortico-suprarenale, boli de rinichi cronicizate: se bea cate un sfert de pahar de suc de telina inaintea meselor principale. Tratamentul are o durata de trei saptamani, cu o saptamana de pauza.
In cura de slabire: o jumatate de pahar de suc de frunze de telina baut inainte de masa cu 20 de minute are un efect de inhibare a apetitului alimentar. Mai mult, efectele diuretice ale telinei provoaca eliminarea apei din tesuturi, ducand la o scadere in greutate rapida. La aceasta, se adauga efectele de reglare a activitatii glandelor care produc in organism cortizonul (numit si hormonul de stres), care atunci cand este produs in exces, da carnatiei si pielii un aspect „pufos”, neplacut.
Impotriva reumatismului, gutei: se beau 1-2 pahare de suc de telina pe zi, vreme de 2 luni de zile. Este un tratament cu efecte terapeutice foarte puternice, mai ales asupra persoanelor varstnice.
Impotriva bolilor de piele (inclusiv cele de etiologie necunoscuta): efectele diuretice, detoxifiante, reglatoare hormonal ale telinei, o recomanda ca un exceptional remediu in bolile de piele cele mai diverse. Se consuma sub forma de suc, 1-2 pahare pe zi, in cure de lunga durata (24 de zile minimum). Intre altele, cura cu suc de telina verde este recomandata in acneea juvenila rebela, in psoriazis, in vitiligo, in eczemele alergice si de etiologie necunoscuta, in sclerodermie.

Preparare

Suc
Frunzele spalate si uscate, se trec prin storcatorul de fructe si se bea sucul. Nu adaugati nimic in suc si nu il fierbeti.
Macerat
Se prepara un macerat in vin din frunze de telina, in care se adauga seminte zdrobite de marar (zece linguri de seminte la un litru de preparat).
Vin
Se obtine prin amestecul cu miere.

Precautii, contraindicatii si alte comentarii

Nu exista.

ere erau leacuri la mare pret pentru redobandirea vigorii, vindecarea bolilor de piele si a reumatismului, combaterea sterilitatii si a bolilor batranetii.

VARZĂvarza

Varza face parte din familia cruciferelor şi este originară din Europa Centrală. Se cultivă de peste 4.000 de ani şi este folosită pentru tratarea multor probleme de sănătate încă din cele mai vechi timpuri. În zilele noastre s-a redescoperit efectul benefic al verzei asupra sănătăţii, oamenii de ştiinţă aplecându-se asupra proprietăţilor sale şi introducând-o în componenţa unui medicament.

Elimină toxinele 
Varza se utilizează atât intern, cât şi extern. Cea mai importantă proprietate a sa este de dezintoxicare, având o afinitate deosebită pentru toxine, pe care le atrage şi le elimină, contribuind la curăţarea organismului de „deşeurile” ce întreţin boala. Totodată, asigură şi o cicatrizare perfectă, fiind de neînlocuit în tratarea unor răni. În mod intern, cea mai indicată este sub formă de salate sau de sucuri, cu menţiunea că persoanele cu o mare sensibilitate digestivă pot consuma varza ca salată numai după ce au scufundat frunzele în apă clocotită pentru un minut.

Eficientă în anemii 
Varza este indicată în afecţiuni respiratorii, gastrice, intestinale (colite ulceroase, parazitoze), slăbiciune generală, anemie. Profesorul Garnett-Cheney, de la Şcoala de medicină din Stanford, a tratat cu suc de varză 65 de persoane cu ulcer gastric, dintre care s-au vindecat 63 în numai trei săptămâni de tratament. În tratamentul cirozei şi al ascitei se recomandă tratament cu 400 g de varză zilnic, jumătate crudă, jumătate fiartă. S-a dovedit că varza este cel mai eficient mijloc de a trata scorbutul, descoperire făcută cu totul întâmplător. Datorită conţinutului mare de fier, mangan şi cupru este foarte eficientă în anemii.

Reglează glicemia 
Un cercetător de la Universitatea din Texas a extras din varză un produs pe care l-a numit glutamină şi pe care l-a folosit cu succes în vindecarea alcoolismului.  Varza mai conţine şi o substanţă bactericidă capabilă să reducă anumiţi germeni Gram negativi. S-a constatat că are proprietatea de a regla glicemia, fiind astfel indicată în alimentaţia diabeticilor.

Proprietăţi cicatrizante

Sucul de varză conţine: 0,63% feculă verde, 0,29% albumină vegetală, 0,05% răşină, 2,89% extract gomos, 2,84% extract solubil în apă şi în alcool, sulfat nitrat de potasiu, oxizi de fier, sulf. La 100 g de varză se găsesc: 3 g protide, 0,3 g lipide, 6 g glucide şi următoarele minerale: 50 mg fosfor, 50 mg calciu, 1-3 mg de fier; vitamine hidrosolubile: 80 mg vitamina C, 0,15 mg vitamina B1, 0,12 mg vitamina B2, 0,6 mg vitamina PP şi vitaminele liposolubile provitamina A 0,5 mg şi 2183 U.I. din vitamina A. După unii autori ar conţine şi vitamina D2, antirahitică. Proprietăţile cicatrizante ale sucului de varză folosit în tratarea colitelor ulceroase par să se datoreze mucilagiilor, sulfului, sărurilor de potasiu, vitaminei U pe care le conţine, ca şi vitaminei K, antihemoragică. Vitamina U se distruge prin fierbere, de aceea se foloseşte sucul de varză crudă.

Suc, salată sau murată 
Deoarece gustul lui nu este foarte plăcut, sucul de varză se bea împreună cu alte sucuri, cum ar fi cel de mere şi de morcov. Varza se foloseşte şi tocată mărunt, sub formă de salată, fiind un aperitiv foarte apreciat. Fierberea ei în mod tradiţional o face foarte indigestă şi îi distruge aproape toate proprietăţile curative, pe când o fierbere uşoară, astfel încât varza să rămână destul de crocantă, o face foarte digestivă, înmuind puţin celuloza şi păstrând toate calităţile, devenind aliment-medicament.

Dezinfectează tractul intestinal 
De asemenea, varza acră, aşa cum se prepară la noi în ţară, prin procedee naturale, îşi păstrează toate proprietăţile, iar fermenţii obţinuţi prin murare ajută la digestia celulozei şi a grăsimilor. Ea devine greu digerabilă prin tocăturile ce i se adaugă. Fermenţii lactici ai verzei acre sunt dezinfectanţi puternici ai tractului intestinal şi de aceea este indicat să nu spălăm varza acră, pentru a nu-i distruge. Datorită bogăţiei în sulf, arsenic, calciu, fosfor, cupru, iod este indicată ca remineralizant şi reconstituent. Este un aliment-medicament reechilibrant general în buna funcţionare a organismului.

Ne apără de cancer! 
Prin vitamina A, varza întreţine nutriţia ţesuturilor şi întârzie semnele exterioare ale îmbătrânirii. Vitamina B este un echilibrant nervos, favorizând absorbţia oxigenului la nivelul celulei şi metabolismul glucidelor. Datorită sulfului este dezinfectantă şi tonifiantă în afecţiunile aparatului respirator, în anumite eczeme, în seboree şi în protecţia cutanată. Prin magneziu, potasiu şi calciu apără organismul împotriva maladiilor, inclusiv cele canceroase. Prin clorofilă este antianemică, prin protide şi glucide este energetică şi constructoare.

Aplicaţii de frunze pentru ulcer varicos
Extern se folosesc frunzele de varză, sub formă de aplicaţii în următoarele cazuri: plăgi din cele mai grave, contuzii, crăpături, ulcere varicoase, arsuri, cangrene, necroze, eczeme, acnee, hemoroizi, infecţii de toate felurile, nevralgii reumatismale, lombagii, ascite, colici nefritice, migrene, cefalee, afecţiuni gastrointestinale şi hepatice, afecţiuni pulmonare, muşcături de animale, tumori. În unele cazuri, reacţia imediată după aplicarea frunzelor de varză este o amplificare a durerii şi a supuraţiei, dar acest fenomen este dovada că varza lucrează şi nu trebuie să vă speriaţi sau să renunţaţi la tratament! Dacă reacţiile sunt prea violente, se întrerupe aplicarea frunzelor de varză şi se ung locurile cu ulei de măsline presat la rece, ulei de migdale, iar când inflamaţia s-a mai redus, se reia aplicarea de frunze de varză.

Mod de folosire externă 
Pentru aplicare se procedează astfel: se folosesc de preferinţă frunzele de la suprafaţa verzei, cele care sunt mai intens colorate în verde şi au fost expuse la soare, adică pe cele pe care de obicei la gătit le dăm la o parte. Se spală bine cu apă rece, se şterg cu un şervet curat de bumbac, se pun pe o planşetă, de asemenea foarte curată, se scot cu cuţitul nervurile mari şi apoi cu un făcăleţ sau cu o sticlă se strivesc uşor frunzele pe ambele părţi. Se pune pe locul afectat o bucată de finet, apoi se pun frunzele şi după aceea iarăşi finet, şi se leagă locul nu foarte strâns. Se iau măsurile necesare să nu alunece pansamentul, în funcţie de locul unde se fac aplicaţiile. Frunzele trebuie să fie proaspete, şi când luăm mai multe din piaţă le ţinem la frigider într-o pungă de plastic. Vom constata a doua zi că frunzele se subţiază foarte mult, parcă se topesc, şi, după gravitatea bolii, uneori chiar de la prima aplicare, depun un strat albicios sau se îmbibă bandajul cu un lichid purulent. Când se fac aplicaţii pe răni deschise sau pe ulcere varicoase supurânde se recomandă înmuierea frunzelor prin scufundarea timp de unu-două minute în apă fierbinte.  Unii terapeuţi recomandă şi folosirea frunzelor de varză roşie. Cele mai bune rezultate le are aplicarea frunzelor pe timp de noapte. Dacă pacientul este friguros se recomandă încălzirea frunzelor de varză înainte de aplicare, punându-le pe un capac de vas cu apă fierbinte, pentru câteva momente. Şi în caz de afecţiuni dureroase (nevralgii reumatismale, lombagii), cataplasmele cu frunze de varză aduc o rapidă uşurare bolnavilor.

ZUCCHINItwo fresh zucchini isolated

Zucchini este membru al familiei dovleceilor și dovleacului (Curcubitaceae). Probabil este cel mai bine cunoscut dintre toate varietățile de dovleci.

Originea dovleceilor a fost multă vreme un subiect de controversă: erau teorii cum că ar proveni din Asia Centrala, din America sau chiar din Africa.

ovlecelul este o legumă bogată în hidrați de carbon, magneziu,  potasiu, amidon, fosfor, folați, calciu. Conține multe vitamine – în special vitaminele A, B, C, E.

Se pare că paternitatea acestui aliment a fost “revendicată” și câștigată de către străvechile populații preincașe de pe teritoriul actualului Mexic, care ar fi folosit dovleceii ca aliment, conform surselor arheologice, cu 7000 de ani în urmă. Pe continentul european, ei au fost aduși și răspândiți cu câteva sute de ani în urmă, de către turci și italieni. În prezent, această legumă este cunoscută pe întreg globul pământesc, în mai multe varietăți (verde deschis, verde închis, galbeni, roșiatici sau chiar albi).

Pe lângă că este un producător prolific, zucchini poate fi încrucișat cu mulți membri ai familiei Cucurbitaceae, inclusiv cu dovlecii. Unele încrucișări de rase sunt foarte ciudate și interesante.

Beneficii pentru organism

Indiferent de soi, dovleceii sunt săraci în calorii și glucide, așa că au mare eficiență terapeutică. Este bogat în fibre de calitate, în potasiu și apă, dar cu resurse modeste de sodiu; are proprietăți diuretice și se digeră foarte ușor. Este recomandat sucul de dovlecei în rezolvarea cazurilor de constipație și diaree. Dovlecelul este ideal în regimul specific diabeticilor și supraponderalilor.

Datorită antioxidanților carotenoizi, contribuie la menținerea sănătății ochilor. Reduce riscul de infarct și accidente vasculare cerebrale (datorită magneziului și fosfaților). Este benefic în scăderea tensiunii arteriale (magneziu, potasiu). Datorită fibrelor, previne cancerul de colon. Are rol antiinflamator în astm, osteoartrită.

Aport caloric

Trei sute de grame de dovlecei asigură aproape dublul necesarului zilnic de vitamina A și de vitamina B9, necesarul zilnic de fosfor și de potasiu, jumătate din necesarul zilnic de magneziu.

Sfaturi de consum

Zucchini poate fi consumat crud, feliat sau ras, în salate și aperitive. Poate fi copt la cuptor sau inclus în compoziția pâinii, a diverselor mâncăruri – ghiveci, musaca, chifteluțe etc. Din zucchini se mai prepară supă, borș, supă-cremă, sufleu, mâncare pane, umpluți, budincă, dulceață. Pentru prăjit, se scurg de zeamă după sărare. Pentru sufleu, se scurg bine de apa după fierbere.

Utilizare în alimentație

Proaspeți, suc, gătiți, pane, la grătar, gratinați etc. Se potrivesc bine cu untul, smântâna, iaurtul, sosul de soia. Gustul lor este potențat de cel al cepei și usturoiului. Condimente compatibile: oregano, țelină, pătrunjel, mentă, dafin. 

 

Tratamente cosmetice sau recomandări medicale

Se recomandă în meniurile copiilor, persoanelor aflate în convalescență sau ale celor cu probleme digestive. Se recomandă în cure de slăbire. Boli prevenite cu ajutorul dovleceilor: scleroza multiplă, supragreutate, miopie, cataracta, boli oculare, cancerul, astm, reumatism, poliartrită reumatoidă, tromboflebitp, tromboze, ischemia cardiacă, fragilitatea capilară, lipsa de calciu, constipația, hipertrofia prostatei și se recomandă mai ales în primul trimestru de sarcină.

Legume albastru/rosu inchis

Publicat pe Actualizat pe

Chicory

ANDIVE

Andivele sunt niste legume cu o aroma deosebita, cu un gust usor amarui, putine
calorii si valoare nutritiva mare. Sunt originare din Belgia, acolo unde sunt
numite “aurul alb”, datorita proprietatilor pe care le au: sunt energizante si
remineralizante, fiind indicate pentru orice tip de alimentatie. Sunt bogate in
potasiu, calciu, vitaminele B, C si E, beta-caroten si celuloza. Aceasta planta
este saraca in calorii, o frunza de andiva avand o singura
calorie.
Exista mai multe tipuri de andive, insa in tara noastra, din
super-market-uri pot fi cumparate mai ales cele albe, cu frunza rotunda.
Atunci cand le cumperi din magazin, alege andivele cu frunze de un alb curat,
fara pete, cu galben spre varfuri si care au frunzele lipite unele de altele la
varf.
Acasa le poti pastra in frigider, in lada pentru legume, timp de
cateva zile. Iar atunci cand le consumi, ar fi indicat sa fie cat mai proaspete
sau sa le gusti inainte de a le manca, astfel incat sa vezi cat de amare
sunt.
Incearca sa le tii intr-o punga de hartie sau din plastic inchisa
la culoare, pentru ca andivele devin amarui in contact cu lumina.
Inainte de a o gati, aceasta leguma trebuie curatata si spalata. Scoate frunzele
inchise la culoare sau patate si sterge-i varful cu un prosop usor umed. Nu o
taia decat inainte de a o servi, pentru ca isi schimba repede culoarea.
Taie-i capul pe diagonala si apoi taie felii, pana cand vei ajunge la
cele mai mici frunze din mijloc. La ele ar trebui sa te opresti si sa le arunci.
Insa pentru a ajunge la ele, va trebui sa scoti frunzele, una cate una, pana
ajungi la frunzele mici din centru, pe care ar trebui sa le indepartezi de tot.
Taie, de asemenea, si radacina.
In functie de ce vrei sa faci cu ele,
poti taia andivele fie felii, pe care sa le adaugi in salata, fie sa lasi
frunzele intregi, astfel incat sa poata fi umplute sau gatite

cartofi-rosii

CARTOFI ROŞII

Ai incercat vreodata sa faci un piure din cartofi care pur si simplu nu se sfaramau sau o tocanita in care acestia au devenit… un sos mai gros?!Alegerea cartofilor este foarte importanta in retetele culinare. Nu este totuna daca alegi cartofi albi, cartofi rosii sau vreun alt soi de cartofi. Fiecare tip de cartofi are anumite caracteristici.

Acest lucru se intampla pentru ca nu stim exact ce fel de cartofi sa alegem in fuctie de ceea ce vrem sa gatim.
Iata cateva sfaturi!
Pentru mancaruri sau tocanite alege cartofii in coaja rosie. Vei fi sigura ca nu se sfarama!
Pentru salata de beof alege la fel, cartofii cu coaja rosie, isi pastreaza textura si forma la gatit.
Cartofi copti – alege cartofii in coaja alba, pentru ca sunt cei mai gustosi astfel. Cartofi fierti pentru salate (ex: salata orientala) – alege cartofii noi si mici sau cartofii in coaja rosie.
Cartofi prajiti – daca vrei sa fie pufosi si moi sub crusta prajita, alege cartofii in coaja alba; daca vrei sa fie perfecti, subtiri si crocanti, alege cartofii in coaja rosie.
Pentru piure nu folosi niciodata cartofii in coaja rosie sau cei noi. Cei albi, „fainosi” sunt insa perfecti pentru un piure pufos si moale.
Pentru cartofii taranesti cu ceapa si sunca alege cartofii rosii pentru o forma perfecta si cei albi, daca tii mai mult la gust!
La ciorbe poti folosi cartofii rosii, insa la supe merg si cei in coaja alba, chiar daca se vor sfarama in timpul fierberii.
Nu uita sa fierbi intotdeauna cartofii cu sare, pentru un gust desavarsit. Iar pentru un plus de savoare, pune putin rozmarin si chili la fiert sau cand ii prajesti.

piperCubeba

PIPER NEGRU

Un varf de piper negru, se adauga la aproape orice fel de reteta culinara. Folosit in trecut ca moneda de schimb si oferit zeilor drept jertfa, piperul este unul din cele mai populare condimente si este disponibil pe tot parcursul anului.

Piperul negru este fructul plantei de piper, o vita lemnoasa fina care poate atinge 10 metri in lungime in zonele tropicale. In primii 3-4 ani, piperul apare ca o grupare de flori mici albe, apoi se dezvolta in fructele cunoscute sub numele de boabe de piper.

Acest condiment ofera organismului multe beneficii
– Piperul negru are efect antioxidant si antibacterian care promoveaza starea de sanatate a tractului digestiv. Acesta imbunatateste digestia si mentine sanatatea intestinala.
– Piperul negru are proprietati diaforetice si diuretice.
– Acesta stimuleaza descompunerea celulor grase, reduce continutul de grasimi mentinandu-va supli si oferindu-va energie.
– Este de ajutor in cazurile de tuse, raceli si amelioreaza simptomele sinuzitei.
– Extractele de piper sunt utile pentru persoanele care doresc sa renunte la fumat si diminueaza simptomele de sevraj.
– Un alcaloid ce se gaseste in piper si este numit piperina este responsabil cu amplificarea biodisponibilitatii unor substante nutritionale sau medicamente si are de asemenea, proprietati anti-cangerigene.
– Piperul negru poate ajuta la tratarea unor afectiuni ale pielii si reduce susceptibilitatea de a dezvolta cancer de piele, care este cauzat de expunerea in exces la radiatiile ultraviolete.
– Acest condiment lupta impotriva cariilor dentare si poate calma durerile de dinti.
– Poate fi folosit ca antidepresiv natural si incurajeaza absorbtia de substante nutritive cum ar fi seleniu, vitamina B, curcumina, si beta-caroten in toate tesuturile organismului, imbunatatind astfel starea generala de sanatate.
– Piperul negru ajuta la reducerea inflamatiilor si stimuleaza pofta de mancare, aspect important in cazul persoanelor anorexice si a persoanelor cu tulburari de alimentatie.

Piperul negru stimuleaza papilele gustative care trimit o comanda stomacului sa creasca secretia de acid clorhidric, imbunatatind astfel digestia. Acidul clorhidric este util pentru digestia proteinelor si a altor componente alimentare din stomac. Atunci cand in organism productia de acid clorhidric este insuficienta, produsele alimentare pot ramane o perioada mai lunga in stomac, ceea ce determina aparitia de arsuri sau indigestii sau pot ajunge in stomac unde servesc ca hrana pentru bacteriile intestinale nocive, ale caror activitati produc gaze, iritatii, diaree ori constipatie.
Piperul negru a fost de mult timp recunoscut ca un carminativ, o proprietate datorata probabil, efectului benefic asupra stimularii productiei de acid clorhidric. In plus, piperul negru are efect diaforetic si diuretic.Piperul negru are proprietati antioxidante impresionante si are efect antibacterian – un al mod in care acest minunat condiment ajuta la pastrarea starii de sanatate a tractului digestiv. Piperul negru va ajuta sa obtineti mai multe beneficii din alimente si chiar stimuleaza distrugerea celulelor de grasime, permitandu-va sa va pastrati greutatea dorita in timp ce va ofera energie pentru a arde grasimile.

Asparagus on Cutting Board

SPARANGHEL ROŞU

Analizand informatiile nutritionale ale sparanghelului veti afla ca acesta are efect benefic asupra organismului. 4 bucati din aceasta planta contin doar 13 calorii, nici un fel de grasime, colesterol si doar 8 mg de sodiu.
Sparanghelul are proprietatea de a arde grasimile, datorita fibrelor pe care le contine, fibre ce forteaza organismul sa arda mai multe calorii pentru a procesa aceste 4 bucati mici de sparanghel.
Cu un continut de zahar foarte scazut si cu doar 1 g de proteine, nu exista nici un motiv sa nu profitati de calitatile nutritionale ale sparanghelului.

Sparanghelul contine o multime de vitamine, inclusiv vitaminele A, E, K, si B6, in cantitati relativ mari. Doar cateva bucati de sparanghel contin 22% din valoarea zilnica recomandata de acid folic, care este responsabil pentru mentinerea sanatatii.
Aceasta planta contine cantitati mai mici sau mai mari de minerale esentiale, care includ calciu, fier, potasiu, cupru, mangan si seleniu. Desi sparanghelul este lipsit practic de grasimi, are in componenta cantitati importante de acizi grasi de omega-3.

Exista numeroase motive care sa va indemne sa consumati sparanghel.
Antioxidantii – Glutationul care se regaseste in sparanghel, contine 3 aminoacizi, combinat intr-o singura molecula, care serveste ca un puternic agent anti-oxidare in organismul dvs. Impreuna cu antioxidantii vitamina C, vitamina A (beta-caroten), zinc, mangan si seleniu, glutationul din sparanghel lupta impotriva radicalilor liberi care cauzeaza imbatranirea si deteriorarea celulelor.
Cancerul – Este bine-cunoscut faptul ca inflamatia cronica si oxidarea celulelor poate creste riscul aparitiei cancerului. Cu proprietatile antiinflamatorii si antioxidante, sparanghelul este un luptator desavarsit impotriva cancerului de vezica urinara, la san, de colon, pulmonar, de prostata, ovarian, etc.
Sanatatea inimii – Acidul folic, o vitamina B complexa, este esentiala pentru un sistem cardiovascular sanatos si se gaseste din abundenta in sparanghel. In primul rand, acidul folic, este implicat intr-un eveniment biochimic numit ciclul de metilare, care permite transcrierea corecta a ADN-ului, transformarea noradrenalinei in adrenalina si a serotoninei in melatonina.
In al doilea rand, acidul folic regleaza homocisteina aminoacizilor, care, la niveluri ridicate poate fi un puternic factor de risc in dezvoltarea bolilor de inima. Si in sfarsit, vitamine din grupul B, cum ar fi colina, biotina, si acidul pantotenic echilibreaza nivelul de zahar din sange prin metabolizarea corecta a zaharurilor si amidonului.

VARZA%20ROSIE

VARZĂ ROŞIE

Varza rosie este unul dintre alimentele eficiente in prevenirea cancerului, datorita combinatiei dintre pigmentii continuti si vitamine (fibrele contribuie si ele la reducerea riscului cancerului de colon).

Vitaminele si pigmentii sai protejeaza sistemul cardiovascular si, in primul rand, inima. Varza rosie este foarte recomandata atat in scop de prevenire a afectiunilor cardiovasculare, cat si cardiacilor.

Prin antioxidantii continuti, cantitatea redusa de energie furnizata si fibrele sale, varza rosie previne diabetul si ajuta la incetinirea evolutiei bolii.

Varza rosie creste imunitatea organismului, in primul rand datorita vitaminei C continute.

Este indicata in dietele de slabire, datorita proprietatilor de diuretic bland si laxativ bland si datorita raportului destul de bun, printre legumele din care se prepara salatele, dintre proteine si calorii la 100 de grame (2 grame proteine/ 34 calorii).

aubergine

VINETE

– Este o adevarat hrana pentru creier.
– Sursa importanta de antioxidanti.
– Benefica pentru sistemul cardiovascular.
– Protejeaza impotriva radicalilor liberi.

– 24 kcal.
– Carbohidrati: 5.7 grame.
– Proteine: 1 gram.

– Vitamine: retinol, acid ascorbic, niacina, tocoferol si piridoxina.
– Minerale: potasiu, fosfor si magneziu.

– Ajuta la combaterea stresului.
– Vinetele au si efect diuretic si antiinflamator si sunt foarte indicate persoanelor care sufera de probleme digestive sau celor cu diabet.
– Este indicata consumarea vinetelor pentru anemie, scrofuloza, constipatie, eretism cardiac, insuficienta a secretiei urinare.

Fructe albe

Publicat pe Actualizat pe

BANANEdownload

Se stie de existenta bananelor inca de acum 5.000 de ani si se pare ca isi au originea din India. Exista anumite discutii conform careia prima plantatie de bananieri ar fi fost in China. In secolul 14 are loc plantarea primelor culturi de bananieri in America Centrala si nordul Americii de Sud.

Se pare ca banana ar fi cel mai vechi fruct de pe pamant.

Bananierul face o singura floare numita si „Inima bananei”, iar fructele cresc in manunchiuri de aproape 20 de bucati.

Dintre soiurile de banane existente la ora actuala, Cavendish este cea mai raspanditasi se gaseste si pe piata noastra.

Banana contine o multime de vitamine si minerale capabile sa revitalizeze si remineralizeze organismul: vitaminele A, B, C, E, calciu, potasiu, acid folic, magneziu, crom, sodiu, fosfor si fier.

Cromul are capacitatea de a-ti potoli pofta de dulce, in schimb ce potasiul este indispensabil persoanelor care sufera de presiune arteriala, anemie, astenie, celor care depun efort fizic si intelectual, precum si copiilor aflati in perioada de crestere.

Acidul folic continut de banana este benefic creierului. Banana mai contine si tryptophan, substanta pe care organismul o transforma in serotonina, compus „vinovat” de starile de relaxare, fericire si de o stare buna a sanatatii in general. De accea, acest fruct este mai mult decat recomandat in stari depresive.

Cu o multime de beneficii asupra corpului nostru, banana devine unul dintre cele mai sanatoase fructe din alimentatia zilnica.

Printre beneficiile bananei se numara si efectele sale impotriva anemiei, datorita continutului de fier, nervozitatea, datorita complexului de vitamine B, presiunii arteriale, fumatului, datorita continutului de magneziu si potasiu, infarctului, ulcerului si aciditatii stomacale, constipatiei, concentrarii intelectuale, stresului, datorita potasiului care normalizeaza pulsul si trimite oxigen catre creier.

De asemenea, banana are ca

Daca pana acum va tratati negii cu diferite alifii sau rostopasca, incercati si cu o coaja de banana.

De asemenea, coaja de banana este benefica si in cazul piscaturilor de tantari.

Banana are efecte calmante si hranitoare asupra tenului uscat. O banana amestecata cu miere aplicata timp de un sfert de ora, va remineraliza tenul dumneavoastra. In combinatie cu iaurt, banana este benefica in cazul iritatiilor, mancarimilor si pielii fara vlaga de pe fata.

Banana zdrobita are efecte miraculoase si in cazul arsurilor solare sau degeraturilor.

Banana este indicata si in curele de slabire, dar cu atentie, deoarece contine 97 de calorii la suta de grame. Aceeasi atentie trebuie acordata si in cazul consumului de banane si a celor care sufera de diabet, deoarece contine hidrati de carbon.

pacitatea de a scadea temperatura corpului, dar si pe cea emotionala in cazul femeilor insarcinate.

Cine stia ca banana are efecte miraculoase asupra mahmurelii aprige de dupa o noapte de petrecere? Un amestec de banana cu miere si putin lapte va face minuni cu starea in care va aflati.

Viitoarele mamici care au greturile de dimineata ar trebui sa consume o banana intre mese, deoarece ajuta la mentinerea nivelului de zahar in sange.

Banana este indicata si acelora care sufera de sindromul pre-menstrual.

Este o afirmatie adevarata atat timp cat banana s-a copt pe cale artificiala, insa daca ea s-a copt in mod natural nu intampina probleme in ce priveste digerarea normala de catre organism.

Tinand cont ca acest fruct nu trebuie tinut la o temperatura mai mica de 12 grade, nu se recomanda pastrarea la frigider. Niciodata.

Interesant de stiut este faptul ca bananele ocupa locul al patrulea in lume in consumul alimentar, dupa orez, grau si porumb.

CURMALEimages

Curmalele, fructe aduse in supermarketurile romanesti de peste mari si tari, adevarate surse de sanatate si energie, datorita nutrientilor continuti, necesari pentru buna functionare a organismului, sunt prea putin cunoscute si consumate la noi si asta din lipsa de informare.

Pentru ca proaspete curmalele nu rezista la drum lung, producatorii le usuca, proces in urma caruia valoarea lor calorica si nutritiva creste, iar concentratia de glucide, proteine si lipide se mareste cam de zece ori fata de cea a fructelor abia culese.

Ar putea parea de necrezut, dar pojghita aceea subtire care inveleste pulpa fructului contine toate vitaminele, cu exceptia celor de tipul E si H, si o cantitate mare de microelemente, printre care fier, fosfor, cupru, magneziu, calciu, potasiu si mangan, de aceea nu trebuie inlaturata.

Bune pentru sanatatea dintilor

Fluorul din compozitia curmalelor protejeaza dintii de carii, iar seleniul scade riscul cancerului si pe cel al afectiunilor cardiace, intarind sistemul imunitar.

Inca din antichitate s-a observat efectul purgativ al acestor fructe, mici, precum prunele noastre, gustoase si foarte dulci, cercetarile de azi nefacand altceva decat sa confirme ceea ce se stia de mii de ani. Celuloza din compozitia curmalelor rezolva problemele de digestie si curata tractul gastro-intestinal, protejandu-ne astfel de unele forme de cancer.

In ciuda faptului ca sunt foarte dulci, curmalele au putine calorii, deci nu ingrasa, asa ca pot fi consumate in loc de bomboane si fara teama de persoanele care vor sa-si pastreze greutatea normala. Cand ti-e pofta de dulciuri, mai ales in momentele de tensiune si stres, ia cateva curmale, in loc de ciocolata sau bomboane.

Hrana pentru creier

Curmalele sunt energizante, de fapt, liderul fructelor uscate, si nu fac rau precum bauturile dulci. Fructoza si glucoza din compozitie, cat si vitaminele din grupul B, reprezentate din belsug, fac din curmale cea mai buna hrana pentru creier, de aceea se recomanda consumul acestor fructe elevilor si studentilor, mai ales in perioadele de varf, teze si examene, dar si persoanelor ocupate zi de zi cu munca intelectuala.

In sezonul rece, cand organismul are nevoie de o imunitate puternica, sa se poata impotrivi virusurilor si microbilor si sa tina piept infectiilor respiratorii, e recomandat consumul de curmale datorita combinatiei excelente a vitaminelor A, B si C, un trio care da putere organismului.

Excelente pentru gravide si proaspetele mamici

In tarile de origine, curmalele sunt considerate cele mai bune suplimente alimentare naturale pentru femeile insarcinate si mamele care alapteaza deoarece compozitia lor diversa imbogateste laptele cu nutrientii necesari dezvoltarii sanatoase si armonioase a nou-nascutului pe care, in plus, il inzestreaza si cu o imunitate puternica.

Se crede, de asemenea, ca longevitatea centenarilor din tarile orientale se datoreaza consumului zilnic de curmale.

Specialistii in nutritie recomanda cam 15 fructe pe zi si asta din cauza cantitatii prea mari de uleiuri si glucoza continute de curmale, care ar putea face rau. Unii spun sa se consume atatea fructe cat poti lua intr-o mana.

NECTARINEdownload (1)

Fructe care ne răcoresc şi ne hidratează în timpul verii, piersicile şi nectarinele  întăresc sistemul imunitar prin aportul lor de vitamine, de zaharuri şi de minerale.

Nutriţional, există multe asemănări între cele două fructe înrudite, nectarinele şi piersicile. Ambele conţin foarte multă vitamina C, fier şi potasiu, cantităţi modeste de fibre, de betacaroten şi puţine calorii. Nectarinele sunt ceva mai dulci decât piersicile, dar nici unele, nici altele nu conţin grăsimi şi sodiu şi, de aceea, sunt recomandate hipertensivilor şi celor care au nivelul colesterolului mărit. Ambele fructe delicioase sunt înrudite cu prunele, care conţin şi ele potasiu, dar mai puţină vitamina C decât suratele lor.
Nectarinele, hidratante şi remineralizante    Cu un conţinut de apă de 87-89 la sută, aceste fructe aromate au un efect revigorant şi suplinesc pierderile de săruri minerale cauzate de transpiraţia excesivă. Nectarinele sunt surse valoroase de potasiu, fosfor şi de vitamine (A, C şi vitamine din complexul B). Aportul de fibre ajută tranzitul intestinal şi este benefic  şi pentru persoanele hipertensive, deoarece fibrele reglează nivelul colesterolului şi scad tensiunea arterială. Piersicile, bine tolerate de cei cu probleme gastrice Sunt dulci, cu un aport de zaharuri de aproape 8 la sută, şi conţin vitamine (vitamina A−2 la sută, vitamina C−12 la sută), minerale, precum fier şi potasiu, enzime şi uleiuri volatile. O dietă bogată în piersici este recomandată persoanelor anemice sau hipertensive, datorită aportului de potasiu din compoziţia lor. Fructele sunt foarte  bine tolerate de stomac şi asimilate cu uşurinţă. Ajută în curele de slăbire Deoarece au puţine calorii, doar 40 la 100 de grame, gustoasele fructe sunt recomandate şi în curele de slăbire. Datorită conţinutului mare de apă, nectarinele contribuie la eliminarea acidului uric din organism, ajutându-i astfel pe bolnavii de gută şi de afecţiuni inflamatorii.

                  PERE GALBENEpere2

Perele sunt fructe delicioase ce contin apa in proportie de 80%, fibre, acizi organici liberi potasiu, fier si vitamina C. Exista numeroase soiuri de pere care difera in functie de dimensiune, culoare (pot fi verzi, galbene, maro, rosiatice sau o combinatie intre aceste culori) si gust. Pentru a beneficia de proprietatile acestor fructe delicioase de toamna se recomanda consumul cu tot cu coaja. Din pere se pot face decocturi si compoturi care sunt bogate in substante cu proprietati astringente numite tamine, fiind de un real folos in tulburarile intestinului. Sucurile de pere regleaza digestia si sunt recomandate persoanelor care sufera de diabet zaharat si obezitate.

Perele au un indice glicemic redus (30), motiv pentru care sunt digerate si absorbite mult mai lent fata de alimentele care au un indice glicemic mediu sau mare. Astfel, perele sunt recomandate in prevenirea obezitatii, diabetului si a bolilor coronariene. In special pentru diabetici, perele pot imbunatati nivelul de glucoza din sange, ajuta la pierderea in greutate si la imbunatatirea concentratiei. Pe langa aceste beneficii, perele sunt recomandate in multe alte afectiuni. Va invit sa aflati care sunt acestea!

Mentin ochii sanatosi

Pe langa morcovi, si perele ajuta la mentinerea ochilor sanatosi. Potrivit unui studiu publicat in Arhivele de Oftalmologie, 3 portii de fructe consumate in fiecare zi reduc cu 36% riscul de aparitie a degenerescentei maculare- cauza principala in pierderea vederii la persoanele in varsta. Inlocuieste alimentele bogate in calorii cu fructe delicioase, precum perele, merele, gutuile, care asigura vitaminele necesare organismului.

Previn aparitia cancerului

Perele contin acid hidroxicinamic care s-a dovedit ca ajuta la prevenirea cancerului de stomac. O portie de mere si pere pe zi este asociata cu un risc mai scazut de cancer pulmonar la femei. Mai mult de atat, cercetatorii au ajuns la concluzia ca persoanele care au o dieta bogata in fibre au un risc mai scazut de a dezvolta cancer de colon decat cele care consuma fibre in cantitati mici. Fibrele ajuta la eliminarea substantelor toxice din colon, substante care pot provoca inflamatii si distrugerea celulelor peretelui colonului, ducand la aparitia cancerului. Un alt nutrient care se regaseste in compozitia perelor, cuprul, ajuta la prevenirea cancerului de colon. Cuprul este necesar pentru a crea enzime specifice in organism ce actioneaza ca antioxidanti cu rol in neutralizarea radicalilor liberi.

Un alt studiu care a examinat dietele a peste 50 de mii de femei aflate in postmenopauza, timp de 8 ani, a dovedit faptul ca persoanele de sex feminin care au mancat mai multe fibre au fost cu 34% mai putin susceptibile de a dezvolta cancer la san decat cele care au consumat foarte putine fibre.

Au efecte benefice asupra ovarelor si testiculelor

Coaja perelor contin o substanta denumita amfakt care actioneaza asupra proteinelor ce determina eliberarea hormonilor ovarieni, potrivit oamenilor de stiinta. Astfel, in ovar sunt fabricate anumite structuri cu rol in cresterea sensibilitatii neuro-psihice a sistemului nervos in zonele in care apare perceptia placerii organismului feminin. De asemenea, in cazul barbatilor, aceasta substanta favorizeaza declansarea mai rapida a erectiei, scazand nivelul producerii de androgeni testiculari.

Trateaza inflamatiile, artrita si guta

Cunoscute ca fructe hipoalergenice, perele nu sunt de natura sa cauzeze reactii alergice. De aceea se recomanda consumul de pere chiar si la copiii de varste foarte mici. Totodata, ele pot fi utile in tratarea inflamatiei mucoaselor, in tulburarile cronice, artrita si guta.

Atenueaza constipatia

Perele contin mult mai multe fibre fata de alte fructe, fapt pentru care ajuta la digestie, insa joaca si un rol important in mentinerea glicemiei in limite normale prin incetinirea absortiei carbohidratilor din intestin in sistemul circulator sangvin. De asemenea, perele sunt recomandate copiilor care sufera de reflux gastro-esofagian deoarece ele nu afecteaza mucoasa stomacului. Au rolul si de a atenua constipatia datorita pectinei care este diuretica si poate avea un efec laxativ usor. Se recomanda sucul de pere pentru reglarea tranzitului intestinal.

Reduce febra si calmeaza durerile in gat

Un pahar mare cu suc de pere s-ar putea sa iti reduca febra si sa iti calmeze durerile in gat. Pentru un sistem imunitar crescut se recomanda consumul de pere regulat datorita antioxidantilor ce se regasesc in compozitia acestor fructe de toamna.

Efect sedativ si cicatrizant

Printre numeroasele beneficii ale consumului de pere se numara si efectul sedativ si calmant al sistemului nevos, dar si efectul cicatrizant pe care il are asupra tenului. Mastile realizate din pere ajuta la vindecarea acneei datorita actiunii astringente a pulpei de para. Se aplica cateva felii pe obraz, se lasa sa actioneze cateva minute, dupa care se clateste fata cu apa calduta.

PIERSICIpiersici

Sarace in calorii, aceste fucte pot fi consumate la discretie chiar si de catre persoane care tin la silueta sau doresc sa slabeasca. Sunt energizante, hidrateaza excelent (87% din continut este apa), stimuleaza apetitul si secretia sucurilor gastrice si au proprietati diuretice, laxative.

Piersicile au un gust dulce, aromat, sunt zemoase, deosebit de gustoase si hidrateaza organismul (87% din continut este apa). Mai mult, acestea reprezinta o sursa bogata de vitamine si minerale, cu importante proprietati terapeutice.

Piersicile au un continut mare de vitamina C si provitamina A, vitaminele B3, B5 si E. Acestea mai au in componenta lor fier, magneziu, fosfor, zinc, iod, potasiu si seleniu. Contin, de asemenea, cantitati deloc neglijabile de fitonutrienti, antioxidanti si carotenoizi, fibre.

Daca vrei sa-ti reglezi activitatea ficatului si a intestinelor, mananca 3-4 piersici dimineata, in loc de micul dejun, cateva zile la rand. Fibrele continute de aceste fructe sunt foarte bine tolerate de sistemul digestiv, de aceea sunt recomandate chiar si copiilor de varsta foarte mica.

Consumul regulat de piersici ii ajuta si pe cei care sufera de litiaza urinara, reumatism, guta. Gratie substantelor pe care le contin, au darul de a proteja celula nervoasa si de a mentine echilibrul sistemului nervos, fiind recomandate in nevroze. Intareste imunitatea Un fruct de marime medie, consumat cu coaja, poate acoperi aproape trei sferturi din necesarul zilnic de vitamina C. Pe langa aceasta, piersicile mai contin si cantitati deloc neglijabile de provitamina A, vitaminele B3, B5, E, fier, magneziu, fosfor, zinc, iod, potasiu si seleniu.

Sunt bogate in fitonutrienti, antioxidanti si carotenoide, deci ajuta la reducerea riscului de aparitia a unor boli grave precum cancerul, maladiile cardiovasculare, artrita, unele afectiuni oculare. Antioxidantii contracareaza efectele negative ale radicalilor liberi, impiedica distrugerea prematura a celulelor si tesuturilor si intaresc imunitatea.

De asemenea, datorita continutului de vitamina A, piersicile ajuta organismul sa lupte impotriva formarii celulelor maligne in organe si glande cu tesut epitelial. Pentru ca aceste fructe sunt usor de digerat, curele cu piersici sunt recomandate si oamenilor in varsta. Deoarece stimuleaza glandele digestive, piersicile au un usor efect laxativ si un puternic efect diuretic.

Beneficii 
Principalele actiuni terapeutice ale piersicilor sunt: 


energizante; stimuleaza apetitul si secretia sucurilor gastrice si biliare; diuretice si laxative; ajuta la echilibrarea sistemului nervos si intarirea imunitatii organismului. Datorita constituentilor sai, piersica poate fi de un real beneficiu in cazul persoanelor astenice, slabite, fara pofta de mancare, a celor aflate in convalescenta sau care prezinta stari depresive.

Piersica reglează tensiunea arterială – Cercetările de la începutul mileniului III au dezvăluit importanţa deosebită a consumului de piersici în cresterea apărării organismului contra infecţiilor, cancerelor, bolilor parazitare, dar si a regenerării unor ţesuturi, în special a celor din structura pielii si retinei. Vara, piersica este unul dintre cele mai sănătoase fructe pentru organismul uman supus stresului de acomodare la temperaturi foarte ridicate.

Cercetările canadienilor,  arată că o cură de piersici de numai 20 de zile, în care se consumă 100-150 g pe zi, poate reduce cu până la 40-50% problemele periculoase ale cresterii sau scăderii accidentale a tensiunii arteriale. 

Rezistenţa la caniculă – Efectul hidratant al piersicii, cât si conţinutul bogat în minerale ce le înlocuiesc pe cele pierdute prin transpiraţie sunt doar câteva dintre aspectele care fac din acest fruct un adevărat medicament împotriva problemelor cauzate de caniculă. Pentru a lupta cu problemele caniculei, cercetătorii americani sunt de părere că este suficient să mâncăm 3 piersici de mărime obisnuită, la o oră după masa de dimineaţă, care trebuie să fie săracă în grăsimi, ouă, prăjeli si bogată în lapte si ceaiuri acrite cu multă lămâie.

Piersicile si dietele de slăbit – Piersicile sunt admise în foarte multe diete de slăbit moderne, conţinând numai 39 de calorii la 100 g. Pe lângă acest aspect, au marele avantaj de a reduce semnificativ senzaţia de foame prin mai multe mecanisme diferite. Cele mai cunoscute sunt aportul crescut de apă si reducerea acidităţii gastrice. Consumul de piersici reduce senzaţia de foame, ceea ce ne permite confortul psihic în cazul în care mâncăm mai puţin din punct de vedere cantitativ sau alimentele din dietă aleasă nu reduc îndeajuns aciditatea gastrică.

Tratează frica, anxietatea si nesiguranţa 
– Atât în lumea animalelor superioare, cât în cazul omului, deciziile, plăcerile sau satisfacerea cunoasterii sunt legate de raportul dintre frică si tendinţa de a experimenta noi trăiri sau senzaţii.

Datorita continutului bogat de fibre, consumul regulat de piersici este de un real ajutor persoanelor care auprobleme digestive, avand un tranzit intestinal lenes. Acestea inlatura constipatia si favorizeaza digestia, cu efect favorabil si in caz de hemoroizi.

Piersicile au efecte benefice si in cazurile de litiaza urinara, reumatism, guta, datorita actiunii lor diuretice-depurative. Antioxidantii inactiveaza radicalii liberi si mentin integritatea celulei.

De aceea, piersica este un aliat in lupta pentru prevenirea cancerului si a unor afectiuni cardiovasculare.

Tot datorita proprietatilor sale antioxidante, piersica intarzie procesul de imbatranire si ajuta la mentinerea stralucirii si tineretii tenului.

Piersicile in cosmetica – Crema de piersici este recomandata pentru tenul normal sau uscat si se prepara astfel: se amesteca bine trei linguri de suc de piersici cu trei linguri de smantana proaspata si o jumatate de lingurita de suc de lamaie. Crema se aplica pe fata, se lasa cinci minute si apoi se clateste. Masca pentru ten normal sau uscat se obtine din amestecul unei piersici pasate cu o lingurita de ulei de migdale dulci. Se lasa sa actioneze pe fata 20 de minute si apoi se clateste bine.
Pentru o senzatie de prospetime si relaxare se pot folosi bilele cu aroma de piersici puse in cada de baie. Acestea ajuta si la imbunatatirea circulatiei sangvine. 

Fructe albastru/rosu inchis

Publicat pe Actualizat pe

AFINEimages (1)

Afinele (Vacciunium myrtillus) conțin substanțe valoroase care aduc numeroase beneficii sănătății noastre. Afinele împiedică acțiunea radicalilor liberi, întăresc sistemul cardiovasular și vasele capilare, contribuie la prevenirea cheagurilor de sânge. Afinele sunt de mare ajutor și în afecțiunile gastrointestinale.

Afinele sunt bogate în vitamina C, fibre, vitaminele K și E și foarte multi fotonutrienti care fac subiectul a numeroase cercetări științifice datorită beneficiilor uimitoare. Afinele au un conținut bogat de substanțe fitochimice cum ar fi acizii fenolici, proantocianidinele, antocianinele (pigmenții care dau culoare afinelor), flavonoidele (quercitina, myricetina, kempferol) și acidul elagic, o componentă naturală care poate inhiba creșterea tumorilor.

Consumul frecvent de afine roșii scade riscul de infectii și prin aceasta reduce dozele de antibiotice, o problema globala de sănătate. Afinele sunt pe drept lăudate în cărțile despre plante pentru că au un efect pozitiv asupra funcționării vaselor de sânge. Afinele pot ajuta și la îndepartarea diareii. Afinele și sucul de afine protejează ficatul și le puteti avea în vedere în cura de detoxifiere a organismului și pentru intarirea imunitatii.

Afinele roșii, merișoarele, conțin elemente care impiedică activitatea bacteriei responsabile pentru infecțiile tractului urinar și dezvoltarea acesteia în celulele peretului vezical. Locuitorii din zonele bogate în afine roșii își tratau încă din vechime o serie de boli, în special cele ale tractului urinar, consumând aceste fructe. Acest fapt a atras atenția oamenilor de știință, care au inițiat ample programe de cercetare asupra afinelor roșii. Timp de mulți ani, cercetătorii au crezut că abilitatea afinelor și sucului de afine de a ajuta la prevenirea infecțiilor tractului urinar este legată de aciditatea puternica a acestor fructe. Cercetările recente au demonstrat că nu aciditatea, ci structura specială aproantocianidinelor care acționează ca o barieră în calea bacteriilor care s-ar putea instala altfel pe mucoasa tractului urinar. Afinele sunt de mare ajutor și în prevenirea ulecerului gastric.atii.

Proprietățile anti-inflamatorii ale afinelor ne pot ajuta și să reducem riscul apariției bolilor parodontale. Inflamația gingiilor poate deteriora țesuturile care susțin dinții. Fitonutrienții din afine ajută la reducerea inflamațiilor. Consumul alimentar de afine a fost dovedit că reduce inflamația intestinelor (colonului în special) și optimizează echilibrul bacteriilor în tractul nostru digestiv.

BOABE SOCdownload (2)

Este un arbust sau mic arbore, înalt până la 5 m. Trunchiul şi ramurile bătrâne sunt acoperite cu o scoarţă cenuşie sau brun cenuşie, iar ramurile tinere sunt verzi. Tulpina are măduvă abundentă. Frunzele sunt opuse, imparipenat compunse din 5-7 foliole oval lanceolate, cu vârf acuminat şi marginea dinţată. Florile mici, albe sau slab gălbui, sunt grupate în inflorescenţe umbeliforme, sunt hermafrodite, pentamere, corola este rozacee, iar fructul o drupă baciformă.

În scopuri medicinale se utilizează florile recoltate la începutul înfloririi, cand 75 % din flori sunt înflorite. Recoltarea se face pe timp frumos, după ce se ridică roua tăind cu foarfeca sau cuţitul întreaga inflorescenţă imediat de sub locul de ramificare. Inflorescenţele recoltate se pun la uscare la soare puternic, care le păstrează culoarea alb-crem, cu florile în sus, într-un singur strat, pe rame acoperite cu hârtie. Produsul obţinut are miros plăcut aromatic, iar gustul este la început dulceag, apoi iute.

Sudorifică (provoacă transpiraţie transpiraţie abundentă) ajutând la scăderea temperaturii. Florile de soc au de asemenea proprietăţi diuretice, laxative şi galactogoge. Sub formă de extract slab alcoolic au proprietăţi antinevralgice. Extern, ca antiseptic.

În gripă, în răceală, bronşită, contra tusei şi în general în afecţiunile aparatului respirator. Prin diureza pe care o produce se recomandă în reumatism, boli de rinichi şi de vezică. Ceaiul de flori de soc măreşte cantitatea de lapte la femeile care alăptează. Având proprietăţi laxative şi ajutând la eliminarea apei din ţesuturi, se foloseşte ca medicament natural (ceaiul) în obezitate. Pentru aceleaşi motive se recomandă în constipaţiile de natură nervoasă.

Extern, sub formă de băi sau cataplasme, este indicate în furunculoue, abcese, arsuri, flictene, având proprietatea de a fluidifica puroiul de a calma durerile, făcând să dea înapoi umflatura. Sub formă de băi fierbinti se utilizează contra reumatismului.

COACĂZE NEGREdownload (3)

Atât fructele, cât şi frunzele, şi mugurii au fost mult apreciate încă din vremuri îndepărtate, pentru virtuţile lor medicinale. Sunt consemnate menţionările lui Peter Forestus, care, în urmă cu patru secole (1614), a utilizat frunzele de coacăz contra calculilor renali şi retenţiei urinare.

Lista proprietăţilor terapeutice ale fructelor de coacăz a fost prezentată în secolul al XVIII-lea de abatele Bailley de Montaran, din Mănăstirea Dijon, care sublinia minunatele sale virtuţi tonice, generale şi nervoase, considerând coacăzul drept un „elixir al tinereţii“, cu efecte de tinereţe prelungită şi viaţă sănătoasă.

Treptat, au fost constatate şi alte virtuţi medicinale. În mod deosebit fructele au proprietăţi diuretice, depurative, pectorale, sudorifice, stomahice, antidiareice, anticolitice, astringente, hipotensive, antireumatice, antigutoase, antiinflamatoare, vermifuge, antiscorbutice, antihemoragice, antiinfecţioase, cicatrizante, vitaminizante, energizante, aperitive şi răcoritoare.

Frunzele au o mare capacitate diuretică, au acţiune antireumatică şi efecte uricozurice, favorizând eliminarea purinelor şi a acidului uric.

Experimentările îndelungate au demonstrat efectele multiple ale fructelor, frunzelor şi mugurilor de coacăz negru în prevenirea şi combaterea unei mare diversităţi de afecţiuni maladive:

– boli cardiovasculare (previne insuficienţa cardiacă şi accidentele vasculare prin conţinutul ridicat în antocianozide şi vitamina C, măreşte rezistenţa capilarelor sanguine fragile, reduce hipertensiunea arterială, ateroscleroza cerebrală, arterita, trombangeita obliterantă, intensifică circulaţia periferică slabă cauzată de menopauză, curăţă sângele de toxine, deşeuri şi colesterol);

– boli respiratorii şi pulmonare (tuse seacă, gripă, angină, laringită, rinită alergică şi rinofaringită recidivantă, febră, astm bronşic, bronşite cronice, pneumonie, emfizem pulmonar, exces de expectoraţii; inhibă dezvoltarea unor bacterii şi a virusului gripei);

– boli renale (litiază renală, inflamaţii şi infecţii renale, nefrite, pielonefrite, hidropizie; contribuie la scăderea excesului de uree şi de acid uric);

– afecţiuni reumatismale (combate reumatismul cronic degenerativ şi artritele reumatoide prin efectele antiinflamatorii, guta şi mai ales poliartrozele generalizate şi invalidante la mâini şi picioare deformate);

– afecţiuni digestive (boli hepatobiliare, hepatită, insuficienţă şi steatoză hepatică, icter, dispepsie, gastrită, gastroduodenită, ulcer duodenal, colite, diaree şi dizenterie prin proprietăţile astringente; combate paraziţii intestinali, facilitează digestia, stimulează funcţionarea ficatului, a pancreasului şi a splinei, stimulează pofta de mâncare);

– afecţiuni ale sistemului nervos (stres, migrene, surmenaj fizic şi intelectual, astenie psihică post-gripală, oboseală generală).

PRUNEdownload (4)

Prunele (Prunus Domestica) sunt inrudite biologic cu piersicile, nectarinele si migdalele si sunt specia cea mai variata din categoria fructelor, existand in prezent peste 2000 de specii diferite cunoscute ale acestui fruct zemos. Ajunse la maturitate toamna, in Europa, prunele fac deliciul celor obisnuiti cu deserturile consistente (gem, dulceata, prajituri), dar sunt foarte cunoscutedin punct de vedere social in Romania si in Serbia pentru faptul ca se obtine din ele tuica, bautura alcolica traditionala a celor doua tari vecine.

Vitamina C (o pruna asigura 10% din necesarul zilnic), vitamina A (sub forma de beta-caroten), fibrele, vitamina B2 (riboflavina) si potasiul sunt cei mai importanti nutrienti ai acestui fruct, cei care include pruna pe lista alimentelor sanatoase.

Atat pruna proaspata, cat si cea uscata au fost intens studiate de specialisti, care au descoperit ca cele doua variante ale acestui fruct contin doi fitonutrienti unici, denumiti neoclorogenic si acid clorogenic, care au calitati antioxidante puternice, distrugand unii radicali liberi care ataca celulele umane. La fel, acesti fenoli puternici protejeaza stratul natural de grasimi care compun neuronii creierului uman.

Un alt avantaj al consumului de prune si de prune uscate il reprezinta faptul ca acestea sporesc prin vitamina C prezenta capacitatea organismului de a mari absorbtia fierului din diferite surse. Prunele au mari proprietati energizante, in special gratie continutului natural de zaharuri. In fine, prunele mai sunt laudate pentru ca pot alunga oboseala sau senzatia de stres, dar si pentru ca sunt un aliat de nadejde al majoritatii functiilor intestinale.

Atentie: persoanele suferinde cu rinichii sau cu fierea trebuie sa evite consumul regulat de prune, in detrimentul unuia atent controlat, iar persoanele diabetice trebuie sa evite aproape in totalitate consumul prunelor.

Continut caloric: 54 la 100 de grame (36 la un o pruna medie de 66 de grame).

PRUNE USCATEimages (2)

Atat versiunea proaspata (prunele) cat si cea uscata au constituit subiectul a numeroase cercetari si asta datorita continutului mare de fitonutrienti numiti acizi neoclorogenici si clorogenici. Substantele gasite in prune si prune uscate se numesc fenoli, iar proprietatile lor antioxidante au fost indelung studiate. Aceste substante sunt cunoscute, in special, pentru eficienta in neutralizarea radicalului liber al oxigenului numit anion superoxid.

Abilitatea prunelor uscate de a stopa raul facut de oxigen celulelor noastre este data si de continutul de beta caroten. Beta carotenul functioneaza ca un antioxidant, eliminind radicalii liberi.

Prunele uscate sunt o buna sursa de potasiu, mineral esential pentru mentinerea unei presiuni sanguine normale si a bunei functionari a inimii, lucru demonstrat de numeroase studii.

Eficienta alimentelor bogate in potasiu in scaderea presiunii sanguine a fost demonstrata intr-un numar mare de studii. Intr-unul dintre aceste studii, cercetatorii au analizat 40.000 de barbati americani timp de 4 ani pentru a determina efectele dietei asupra presiunii sanguine. Barbatii cu o dieta bogata in potasiu, precum si magneziu si fibre, au prezentat un risc scazut de atac de inima.

Pe langa beneficiile care le ofera sistemului cardiovascular, potasiul din prunele uscate te ajuta sa-ti pastrezi oasele sanatoase. Potasiul poate ajuta la stoparea pierderii de calciu prin urina cauzate de dietele bogate in sare si astfel ajuta la prevenirea subtierii oaselor in mod rapid.

Fibrele solubile din prunele uscate ajuta la normalizarea nivelului de zahar din sange marind timpul de sedere al alimentelor in stomac si intarziind absorbtia glucozei (forma in care zaharul este transportat in sange) dupa masa. Fibrele solubile ajuta si la cresterea sensibilitatii insulinei si astfel joaca un rol important in prevenirea si tratarea diabetului de tip 2. Aceste fibre ofera si o senzatie de satietate, marind timpul de sedere al alimentelor in stomac si astfel te pot ajuta sa mananci mai putin si sa scapi de kilograme.

Punele uscate sunt cunoscute pentru abilitatea lor de a preveni constipatia. Pe langa faptul ca ajuta tranzitul intestinal si astfel scade riscul aparitiei cancerului de colon si a hemoroizilor, fibrele insolubile ofera hrana bacteriilor „prietenoase” din intestinul gros. Cand aceste bacterii fermenteaza fibrele insolubile, produc un mic lant de acizi grasi numiti acizi butirici, care servesc drept combustibil pentru celulele intestinului gros si ajuta la mentinerea sanatatii colonului. Aceste bacterii mai creaza inca doua lanturi mici de acizi grasi, acizii acetici si propionici, care sunt folositi drept combustibil pentru celulele din ficat si muschi.

Acidul propionic poate fi in parte responsabil pentru proprietatile de reducere a colesterolului oferite de fibre. In studiile efectuate pe animale, s-a aratat ca acidul propionic ajuta la reducerea nivelului de colesterol din sange.

Un studiu publicat in Arhivele de Medicina Interna arata ca un consum ridicat de alimente bogate in fibre, precum prunele uscate, ajuta la prevenirea bolilor de inima. Studiul s-a desfasurat pe o perioada de 19 ani si a inclus 10.000 de participanti americani.

SMOCHINEdownload (5)

Ideale pentru silueta noastra, smochinele sunt si o sursa buna de magneziu, necesara functionarii sistemului nervos, dar si de vitaminele A, B, C, care intaresc imunitatea.
Atentie insa, din cauza continutului de glucoza si fructoza, diabeticii au voie sa manance smochine doar cu acceptul medicului, scrie Jurnalul National.
In medicina chineza, smochinele sunt folosite pentru detoxificarea organismului. Crude sau uscate, smochinele au proprietati diuretice, laxative, emoliente. In acelasi timp, aceste fructe au efect remineralizant, tonifiant datorita bogatiei de vitamine si minerale.
Smochinele sunt o sursa buna de magneziu, indispensabil sistemului nervos, dar si de fier, necesar pentru formarea globulelor rosii si pentru transportul oxigenului in tesuturi. Datorita vitaminelor A, B, C, smochinele stimuleaza imunitatea si previn virozelor respiratorii.
In privinta continutului de vitamine si minerale exista unele diferente intre smochinele crude si cele uscate, acestea din urma fiind in avantaj. Astfel, 100 g smochine crude contin 20 mg magneziu, 54 mg calciu, 0,6 mg fier, 240 mg potasiu. Aceeasi cantitate de smochine uscate furnizeaza 62 mg magneziu, 160 mg calciu, 2,5 mg fier, 770 mg potasiu.
In acelasi timp, fibrele continute in smochine stimuleaza digestia, contribuie la eliminarea toxinelor si impiedica asimilarea grasimilor. De aceea, smochinele pot fi consumate in curele de slabire dar excluznad celelalte surse de carbohidrati – painea, orezul, pastele fainoase, produsele de patiserie.

STAFIDE6a0ceb37844c3a84

Stafidele sunt cele mai populare fructe uscate, folosite atât la pregătirea deserturilor tradiţionale, cât şi la prepararea salatelor sau a mâncărurilor exotice. Acestea se obţin din struguri fără sâmburi, cultivaţi de-a lungul ţărmului Mării Mediterane, în Grecia, Cipru sau Turcia, prin uscare la soare sau în cuptoare speciale.

Nu îngraşă
Stafidele sunt bogate în fructoză, un zahăr natural care poate fi transformat de organism, cu uşurinţă, în energie. S-a constatat că datorită lipsei grăsimilor şi a sării nu îngraşă, aşa cum se credea. Din acest motiv, se numără printre puţinele fructe dulci recomandate în curele de slăbire, bineînţeles consumate în mod limitat.

Previn depresia
Stafidele conferă un important aport de energie, au rolul de a tăia pofta de mâncare şi reduc riscul apariţei bolilor cardiovasculare. Datorită fructozei, o excelentă sursă de energie, consumul regulat de aceste fructe uscate combate oboseala şi previne depresia, fiind un tonic excelent. În acest sens, în special sportivilor, persoanelor în vârstă, tinerilor şi celor care depun un efort deosebit, fizic sau intelectual, li se recomandă cel puţin 50 g de stafide brune pe zi.

Tratează constipaţia
Stafidele nu sunt bogate doar în fructoză şi nu sunt recomandate doar datorită conţinutului mare de fructoză. Fibrele prezente în aceste fructe uscate contribuie la reducerea colesterolului rău, îmbunătăţesc funcţia intestinelor şi previn sau tratează constipaţia.
Problemele cu stomacul „încărcat” pot fi date uitării cu ajutorul unui pumn cu stafide înmuiate într-un pahar cu apă şi lăsate peste noapte la macerat. Dimineaţa, acestea trebuie consumate pe stomacul gol, pentru a grăbi digestia şi pentru a elimina resturile alimentare neabsorbite de intestin.

Împiedică retenţia de lichide
Cantitatea uriaşă de potasiu previne retenţia de lichide, fluidizează sângele şi ajută la reducerea tensiunii arteriale. Stafidele sunt bogate şi în antioxidanţi, denumiţi polifenoli, care au un rol important în prevenirea apariţiei tumorilor maligne prin ajutarea celulelor să-şi păstreze funcţia normală, şi tratează stările febrile.
Magneziul din stafide reduce aciditatea stomacală, iar dacă le consumaţi în loc de desert vă puteţi regla digestia.

Constituie un aport important de fier
Aceste fructe uscate reprezintă o importantă sursă de fier, fiind recomandate în cazul anemiilor uşoare. Femeile însărcinate, cu grave carenţe de acest mineral, riscă să nască un copil cu aceleaşi probleme, care poate fi predispus la anemie. Pentru a preveni lipsa de fier din organism, viitoarele mămici trebuie să adopte o alimentaţie bogată în acest element. Dintre produsele nonanimale, stafidele sunt cele mai indicate în acest sens.

Reglează hormonii
Stafidele conţin şi boron, un mineral important pentru menţinerea oaselor sănătoase, care intervine în reglarea hormonilor şi în metabolismul vitaminei D. Boronul este indicat şi în osteoporoză, întărirea oaselor şi reducerea durerilor osoase, iar vitamina A, care chiar dacă este prezentă într-o cantitate mică, este benefică pentru sănătatea ochilor.

Recomandate femeilor de 50-70 de ani
Specialiştii sunt de părere că dieta pe bază de stafide are şi rolul de a creşte libidoul. În India există chiar un ritual în care cuplurile proaspăt căsătorite consumă la nuntă lapte cu stafide, pentru îmbunătăţirea libidoului. Dacă aveţi probleme de această natură, trebuie să ştiţi că pot fi rezolvate foarte simplu cu doar o mână cu stafide brune. Pentru început spălaţi-le bine cu apă şi apoi fierbeţi-le în puţin lapte. Consumaţi acest amestec după ce s-a răcit, de trei ori pe zi, până vă redobândiţi vigoarea sexuală.
Potrivit studiilor, consumul zilnic de stafide, însoţit de câteva minute de mers pe jos, reduce considerabil riscul apariţiei bolilor cardiovasculare în cazul femeilor cu vârsta între 50 şi 70 de ani.
Specialiştii au ajuns la concluzia că o cană cu stafide pe zi reduce pofta de mâncare şi nivelul colesterolului rău şi creşte, în schimb, cantitatea de colesterol bun, care previne ateroscleroza.

STUGURIstruguri

Strugurele este unul dintre fructele cele mai bogate în substanţe sănătoase pentru organism, multe dintre acestea acţionând asupra mecanismelor de încetinire a îmbătrânirii.

Analizele biochimice complexe au dovedit că în pulpa bobului de strugure, dar mai ales în coajă şi seminţe se găsesc aproape toate vitaminele în cantităţi mai mari fiind vitamina C, B1, B2, B3, B5, B6, B9, vitaminele D, K, E şi F. Totodată, din bobul de strugure nu lipsesc cloruri, fosfaţi, ioduri de sodiu, potasiu, calciu, magneziu, cupru, zinc, fier şi seleniu, alături de aminoacizi, quercitine, acid malic, tartic şi coenzima Q10. Datorită acestei compoziţii complexe, strugurii menţin sănătatea ficatului, fiind un remediu împotriva litiazei biliare, benefic pentru sănătatea rinichiului, scăzând aciditatea urinei. Strugurele este, de asemenea, un fortifiant al inimii, al vaselor de sânge, dar şi al plămânilor, având efect antiasmatic. Pentru sistemul digestiv, acţionează ca anticonstipant, iar pentru sănătatea creierului, prin cantitatea de vitamina B6, B9, B10 şi magneziu, este un bun antinevrotic. Totodată, consumul de struguri are un efect anticancerigen, datorită conţinutului în procianidine. De asemenea, reglează tensiunea arterială şi depunerile de grăsimi, crescând totodată rezistenţa oaselor, facilitând astfel şi echilibrul hidroelectricităţii organismului şi favorizând creşterea la vârsta copilăriei.

Strugurii grăbesc eliminarea produşilor incomplet metabolizaţi ce pot deveni toxici pentru organism, au efect diuretic, drenând lichidele ce conţin toxine din organism, au efect antiinflamator asupra articulaţiilor, reglează temperatura corporală, fiind chiar şi un bun antifebril. Prin toate aceste efecte, strugurii sunt consideraţi un eficient medicament natural, atât în profilaxii şi tratamentul a 85 de boli, fără a mai pune la socoteală efectul antiinfecţios împotriva a zeci de germeni patogeni. Datorită acestor calităţi de medicament universal, consumul regulat de struguri poate creşte considerabil speranţa de viaţă. Este bine cunoscut faptul că un organism ferit de boli are mai multe şanse să-şi păstreze ţesuturile mai tinere şi mai apt pentru lupta cu oricare element care i-ar putea pune în pericol viaţa. Pe lângă toate aceste aspecte, recent au fost descoperite unele noi, care fac din strugure un real remediu împotriva îmbătrânirii.

Încetinesc îmbătrânirea celulelor

Substanţele din bobul de strugure alb, cum ar fi unii derivaţi heterociclici ai unor aminoacizi, pot ajuta o mare parte din celule să nu se uzeze.
Cercetătorii britanici au descoperit că substanţele pe care le conţin strugurii albi intră în celule şi se fixează pe unele proteine cu rol de identificare a neregulilor ce apar în celulă. Aceste proteine din apropierea ADN-ului acţionate de aminoacizii ciclici din strugure devin extrem de vigilenţi atunci când celula nu mai preia destul oxigen sau nutrienţi, ori nu mai produce substanţe de care are nevoie. Împiedicând aceste „nereguli” din interiorul celulei, aminoacizii din struguri cresc şansa ca celula să nu se uzeze, deci să înceapă să îmbătrânească. Ca urmare, celulele vasculare, renale, cele gliale din creier, ca şi multe altele, rămân pentru o perioadă mai lungă tinere. Cercetătorii gerontologi estimează că un consum modest de struguri (o dată la 3 zile), timp de un an, poate scădea ritmul de îmbătrânire al organismului cu peste 15%. Curele intense cu struguri albi, cu un consum de 250 g pe zi, timp de 3 săptămâni, pot reduce viteza de îmbătrânire cu 20% pentru următoarele 4 luni. Aceste date presupun bineînţeles un regim de viaţă sănătos, atât din punct de vedere alimentar, cât şi al raportului dintre stres şi calitatea somnului.

Prelungesc viaţa inimii
Inima este, aşa cum se ştie, organul cel mai important pentru supravieţuire şi, în acelaşi timp, organul care face cel mai mare efort în cursul vieţii noastre. Acelaşi aminoacid nou descoperit în coaja de strugure alb este cel care are grijă şi de sănătatea ţesutului cardiac. Astfel, miraculosul aminoacid ciclic se fixează pe membrana fibrelor musculare ale inimii şi determină o distribuţie mai exactă a curenţilor electrici. Aşa cum arată studiile realizate prin simulare pe calculator, această substanţă din strugure face ca inima să fie ferită de cumulul unor curenţi electrici apăruţi întâmplător în ţesutul cardiac. Ca urmare, celulele inimii nu vor mai face un efort suplimentar să lupte cu perturbaţiile electrice parazite, iar gradul lor de oboseală şi uzură va fi mai mic. Tot datorită acestui efect, inima este ferită şi de accidentele în care aceşti curenţi se pot uni, formând un impuls care poate conduce la o contracţie anormală a inimii, la extrasistole, la aritmii sau stop cardiac. Prin urmare, consumul de struguri în cure de minimum 20 de zile ne păstrează ţesutul cardiac mai sănătos şi mai tânăr. Acest aspect se reflectă şi în scăderea vitezei de îmbătrânire a tuturor ţesuturilor care au permanent nevoie de oxigenul şi nutrienţii pompaţi prin sânge de către cord.

Lupta cu factorii externi ai îmbătrânirii

În afara uzurii naturale a organitelor şi materialului genetic al celulei, îmbătrânirea este pricinuită şi de o mulţime de factori din afara organismului, care reprezintă aproximativ 60% din totalitatea cauzelor îmbătrânirii. Unul dintre cei mai importanţi factori ai îmbătrânirii este legat de substanţele poluante, toxinele din unele alimente sau factori patogeni, medicamentoşi, droguri uşoare sau de risc şi, nu în ultimul rând, de stres.

Procianidinele tip B, dar mai ales compuşii cu fosfor ai acestora, prezenţi în strugurele alb, au un efect deosebit de puternic asupra întăririi capacităţii de luptă a organismului cu factorii toxici externi. Astfel, procianidinele, cunoscute până acum 2 ani a fi doar anticancerigene şi stimulatoare ale vigorii celulelor, s-au dovedit a acţiona în sensul creşterii capacităţii de reacţie imunitară a organismului la oricare substanţă ce ar putea fi periculoasă pentru sănătate. Aceşti compuşi din strugurele alb acţionează asupra suprafeţei celulelor albe din sânge, cum ar fi limfocitul, crescându-i agresivitatea asupra substanţelor ce ar răni, îmbolnăvi sau uza celulele organismului. Antropologii americani au observat că, în populaţiile din zonele viticole, toţi cei care nu cad în patima lui Bacchus au o durată a vieţii foarte lungă, iar gradul de îmbătrânire este foarte redus până la vârsta de 80 de ani. Totodată, micile cantităţi de procianidine (Opc) prelungesc tinereţea organismului prin scăderea colesterolului şi creşterea elasticităţii vaselor de sânge.

Ciorbă de fasole păstăi

Publicat pe Actualizat pe

INGREDIENTE

  • 500 gr. fasole verde păstai
  • 2 morcovi
  • 1/2 ţelină
  • 1 ceapă
  • 1/2 gulie
  • 1 ardei
  • 1 roşie
  • tarhon în oţet
  • pătrunjel verde
  • sare
  • 4 linguri bulion
  • puţin ulei de măsline

Mod de prepare

Se curăţă legumele, se taie cubuleţe şi se vor pune la fiert împreună cu fasolea păstăi. Apoi adăugăm tarhonul, pătrunjelul şi puţin ulei de măsline.

Când legumele au fiert, adăugăm bulionul.

Lăsăm ciorba să mai fiarbă 5 minute.

Se poate servi cu ardei iute, ceapă roşie şi smântână.